Termenul francofonie a apărut spre sfârşitul secolului al XIX-lea pentru a descrie ţările şi persoanele vorbitoare de limbă franceză. Dobândeşte semnificaţia cunoscută până astăzi, când, câteva decenii mai târziu, francofonii realizează existenţa unui spaţiu lingvistic propice schimburilor culturale. Oamenii de litere au fost la originea acestei mişcări. Un demers oarecum natural având în vedere semnificaţia limbii franceze pentru patrimoniul lingvistic universal.
Nucleul interguvernamental al Francofoniei a fost creat la 20 martie 1970, dată care este celebrată în fiecare an drept Ziua Internaţională a Francofoniei
Organizaţia Internaţională a Francofoniei reuneşte state şi guverne de pe cinci continente care au în comun afinitatea pentru limba franceză.
Obiectivele Francofoniei instituţionale/ Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF), aşa cum sunt ele statuate în Carta Francofoniei, Antananarivo, Madagascar (noiembrie 2005), sunt:
- – Instaurarea şi dezvoltarea democraţiei; prevenirea, gestiunea şi rezolvarea conflictelor; susţinerea statului de drept şi a drepturilor omului
- – Intensificarea dialogului între culturi şi între civilizaţii;
- – Apropierea între popoare prin cunoaşterea reciprocă;
- – Întărirea solidarităţii existente prin acţiuni de cooperare multilaterală menite să favorizeze dezvoltarea economică;
- – Promovarea educării şi formării.
Surs:mae.ro
