Tudor Nedelcea, prozator, scriitor, profesor doctor, cercetător ştiinţific gradul I, a fost aniversat, ieri, la Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman, instituţie pe care a condus-o în perioada 1974-1975. La ceas aniversar, când scriitorul a atins pragul vârstei de 70 ani au fost lansate şi trei volume de carte, “Simple crâmpeie de viaţă”, apărută la Craiova, editura MJM, în 2005, „Repere Critice” apărută în Colecţia Opera Omnia, la Iaşi, în anul 2015, Editura TipoMoldova, redactorul cărţii fiind Aurel Ştefanachi,.
Ca un omagiu adus întregii activităţi culturale şi ştiinţifice desfăşurate de Tudor Nedelcea, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, a întocmit lucrarea Tudor Nedelcea-Biobliografie coordonată de profesor Lucian Dindirică, managerul instituţiei.
Personalităţi importante ale vieţii culturale doljene, scriitori au participat la aniversarea lui Tudor Nedelcea.Aurel Ştefanachi, scriitor, profesorul C.M. Popa, poet, critic, istoric literar, Jean Băileşteanu, scriitor şi editorul cărţii Simple crâmpeie de viaţă, Marian Barbu, profesor doctor, prozator, eseist şi critic, istoric literar,conf.univ.dr. Gabriela Rusu-Păsărin, scriitor, etnofolclorist, prof.univ.dr. Paul Rezeanu, critic de artă, cel mai cunoscut brâncuşiolog din ţară, prieten şi colaborator al scriitorului, toţi s-au aflat în sala Academician Dinu.C.Giurescu, a Bibliotecii, să-şi sărbătorească prietenul aşa cum ei înşişi l-au definit.
În Tudor Nedelcea, editura şi-a găsit un om de carte, dar şi un prieten şi haideţi să-i spunem “La mulţi ani!”, şi să-l aplaudăm.Când ne-am întâlnit astăzi, rămâne uimit şi ne spune că nu aş fi venit la Iaşi dacă tu ai fi împlinit 70 ani. Înseamnă, că totuşi 70 ani pentru mine înseamnă un reper şi un respect maxim pentru domnia sa. Ca editor, nu pot să las autorii cărţilor ce apar la Editura TipoMoldova, singuri, în momentele esenţiale. Nu vorbesc despre opera domniei sale, voi spune chiar cu cuvintele domniei sale, în ziarul de astăzi are un interviu şi încheie cam aşa: “Tot ce am avut de pătimit şi ce mi s-a împlinit se datorează lui Dumnezeu”. Tudor Nedelcea este un truditor la statuia lui Eminescu, cred că peste 12 cărţi, şi ca să aibă 13 eu îi dăruiesc de ziua sa o ediţie Eminescu în engleză, o reeditare, ediţie apărută în 1930. Cred că pentru literatura română, asemenea personaje, îngăduiţi-mă să-i spun aşa nu numai că sunt esenţiale, ci şi vitale. Nu este un om la 30 ani ci să fie cu îndemână la isntrumentele ce înseamnă, scriitori la 30 sau 35 ani. A trecut prin mai multe epoci, a trebuit să şi plătească, scriitorul este şi persoană civilă, nu doar creator de cărţi, nu poate evita 100% micile compromisuri, nici ieşirile nu tocmai spectaculoase sau nu întotdeauna de cea mai bună calitate.Dar, esenţială este opera.Majoritatea ştiţi ce au însemnat Arghezi, Blaga,Bacovia la un moment dat epntru anume parte care privea literatura din unghiuri aiurite.Încetul cu încetul, operele definesc, clarifică şi plasează acolo unde trebuie, pe de o parte omul, dar în primul rând, opera.Eu mă bucur foarte tare de existenţa lui Tudor Nedelcea,cred că reprezintă un model şi asta îl autentifică şi nu-l lasă uitării.
Aurel Ştefanachi-director Editura TipoMoldova
Jean Băileşteanu, director editura MJM, editorul cărţii Simple crâmpeie de viaţă a povestit cum l-a cunoscut pe Tudor Nedelcea şi cum acesta l-a ajutat să-şi găsească serviciu. În 1975 când avea cartea de debut în tipar, nu avea serviciu. Ion Rusu Şirianu l-a pus în contact cu Tudor Nedelcea.
M-a luat de la Editura Scrisul Românesc şi zice, hai să mergem să bem un coniac şi mă duce aproape de Bibliotecă la restaurantul Jianca, pare-mi aşa se chema pe vremea aceea”, povesteşte Jean Băileşteanu. Tudor Nedelcea auzise de Jean Băileşteanu, că “trebuia să-i iasă o carte”. „Am schimbat două vorbe, apoi foarte scurt, îmi zice, mâine-dimineaţă te prezinţi la serviciu.Era într-adevăr o posibilitate. De atunci zece ani, mi-a fost director, coleg de birou, bibliotecă şi multe altele.
Jean Băileşteanu
“Nu dori moartea şefului, fă în aşa fel încât să şi-o dorească singur”
Jean Băileşteanu a reflectat perioada în care Tudor Nedelcea s-a aflat la cârma instituţiei culturale şi cum a reuşit să consolideze clădirea Bibliotecii „Aman” care se afla în stare avansată de degradare după cutremurul din 1977.
Luna viitoare se împlinesc 40 ani de când ne cunoşteam, dacă fac o scurtă socoteală, aproape o viaţă de om. Ca director mi-a plăcut la dumnealui puterea de a fi echilibrat şi de a ţine în cumpănă toată povestea care se desfăşura aici şi nişte oameni care nu erau comozi, ba dimpotrivă fiecare avea personalitatea, orgoliu lui.Enumăr nişte oameni dificili, cum erau profesorul Ion Calotă, Mircea Lungu, Stelian Cincă, Ovidiu Ghidirmic, oameni, sigur, foarte prietenoşi, amabili, dar fiecare cu felul lui de a fi.Dumnealui a reuşit să ţină acest echilibru, iar eu simţind că dumnealui este un om cu simţul umorului, specific fără doar şi poate domnilor deştepţi, făceam tot felul de şotii. Am alcătuit un grup foarte frumos, eram aproape ca nişte fraţi, cu foarte puţine excepţii. Cum povesteşte dumneaului în Simple crâmpeie de viaţă, la cutremurul din martie 1977, îmi aduc aminte ne-am întâlnit dimineaţa aici şi nimeni nu avea curaj să intre. Era scara căzută, eu am fost primul care a intrat. Considerasem că nu mai e niciun pericol. S-a pus problema demolării acestei clădiri, că este foarte zdruncinată şi nu mai rezistă. Ne-am apucat, toţi salariaţii din ordinului domnului director Tudor Nedelcea să decojim pereţii, să vedem unde sunt crăpături, ce se poată repara, să fie consolidată. A fost o muncă cumplită, cu tifon la gură şi nas din cauza prafului.Se făceau şi glume.La un moment, am scris pe un carton, tocmai pentru că ştiam că are simţul umorului:Nu dori moartea şefului, fă în aşa fel încât să şi-o dorească singur.Nu s-a supărat fireşte, dimpotrivă, l-am amuzat, altfel nu ţinea minte şi nu scria în carte.
Jean Băileşteanu
Tudor Nedelcea a spus că cel căruia îi datorăm pe de o parte că Biblioteca Aman a fost reabilitată este “Petru Ancuţa, seful şantierului de construcţie, care a venit seara până noaptea târziu şi a reparat această bibliotecă să rămână în picioare”, a adăugat Tudor Nedelcea.
Tudor Nedelcea a relatat pentru Ediţie Specială, subiectele care le-a atins în cartea “Simple crâmpeie de viaţă”.
Este o onoare că Biblitoteca la care am lucrat mulţi ani şi mi-am consacrat o parte din tinereţea mea acestei mari instituţii a găsit de cuviinţă ca să mă sărbătorească cu ocazia acestor lansări de carte.Şi nu numai că m-a sărbătorit şi mă găzduieşte să lansez aceste cărţi, dar însăşi Biblioteca Aman a conceput o lucrare foarte interesantă, o biobliografie a mea cu toate datele biografice şi scrierile mele sau despre mine. Cartea Repere Critice, este o antologie de cronicile, recenziile şi toate comentariile despre lucrările mele.
Tudor Nedelcea
„Despre personalităţile care m-au onorat cu prietenia lor”
În cartea „Simple crâmpeie de viaţă”, autorul Tudor Nedelcea evocă personlităţile pe care le-a cunoscut.
A doua carte este oarecum mai inedită şi pentru mine, Simple crâmpeie de viaţă, nu atât despre mine şi despre marile personalităţi care m-au onorat, unele cu prietenia lor, altele care am fost eu onorat. Fiecare era diferit ca personalitate.Teoctist Patriarh de Vrednică Amintire, mărturisesc că avea o putere divină, mă influenţa şi primeam acea lumină divină, de la domnia sa. Când aveam şedinţele stăteam la un metru şi ceva de el, dar simţeam acea căldură specifică.Cel care m-a format şi îi datorez evoluţia mea firească este preotul Calciu Dumitreasa cu care am fost în studenţie, coleg doi ani de facultate, care m-a îndrumat spre marea cultură românească care atunci era interzisă. Marin Sorescu, i-am fost subaltern, redactor-şef când domnia sa era director la Editura Scrisul Românesc, un om genial, de o calitate rară, păcat că oameni din ţară l-au reclamat la Academia Suedeză să nu ia premiul Nobel pentru literatură. Altă personalitate amintită în carte este I.D. Sîrbu, un mare filozof. Despre marile personalităţi care le-am cunoscut, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Ioan Alexandru.Vorbesc apoi despre problematica românilor din jurul României, despre moralitatea unor persoane care astăzi apar al televizor şi ne dau nouă lecţii de morală când părinţii sau ei înşişi au avut o contribuţie nefastă în aşa zisa revoluţie de la 1989. În carte, unele mărturisiri sunt incomode, altele inedite pentru că de pildă, vorbesc, de orginea românească a celebrului compozitor Rahmaninov, vorbesc de orginea românească a papei Ioan Paul al II-lea şi ce a făcut el pentru România şi alte lucruri mai puţin cunoscute. Despre Conrad Haas, care la 1527 a inventat racheta cu trei trepte, este recunoscut şi de NASA, cu câteva secole, iată cum un român din Sibiu a rămas celebru prin această mare invenţie .Vorbesc de marele savant Henri Coandă alături de Einstein era cel mai mare savant al secolului 19.Am avut ocazia să-l cunosc, am rămas impresionat că era cu totul şi cu totul deosebit, o sobrietate mondială.
Tudor Nedelcea
„Filmele după 1990 sunt tendenţioase”
Am scris în carte şi punctele mele de vedere despre regizorii modernişti care vor să actualizeze dramaturgia şi mă gândesc şi la masacrarea lui Shakespeare, nu se poate Macbeth cu scene din Hamlet, tinerii noştri nu se mai duc la opera orginală, nu mai citesc teatrul lui Shakespeare, văd un spectacol şi cred că acesta este Shakespeare.Iau atitudine pentru că nu se poate, trebuie ca tinerii să fie trimsi la opera originală. Filmele care apar după 1989 sunt toate tendenţioase, dacă nu ne înjură pe noi românii, ne fac un neam de cea mai joasă speţă. Găsim scene pornografice, rămân uluit că unii iau şi premii, chiar aşa ne văd străinii, nu suntem aşa românii. schimb, filmul „Ora 25” după Constantin Virgil Ghiurgiu, jucat la Holywood. Este uitat în România, aşa cum s-au uitat marile valori care s-au impus pe plan mondial.
Tudor Nedelcea
„Televiziunile oferă antimodele”
Vorbesc de televiziunile după 1990, multitudinea de televiziuni, fac propagandă unor cazuri de bătaie între mamă şi fiică. Nu vedem tineri care câştigă olimpiade, dar vedem fete, femei care vor să aibă o popularitate în alt mod.Cartea este puţin incomodă, sper dacă se supără să le treacă.
Tudor Nedelcea
Rapsodul Ion Creţeanu a avut de asemenea un moment artistic în care a cântat două melodii tradiţionale.
Date despre Tudor Nedelcea
S-a născut la 23 martie 1945 în satul Valea Ursului, în comuna Tâmna, judeţul Mehedinţi, critic, prozator, editor, istoric literar, fiul Elenei şi al lui Iancu Nedelcea-grefier, agricultori. Învaţă mai întâi în satul natal în perioada 1952-1959, frecventează cursurile Liceului Traian din Drobeta-Turnu Severin în perioada 1959-1963, iar la Bucureşti face studii de biblioteconomie în cadrul Institutului Pedagogic Bucureşti, 1964-1967. Apoi urmează Facultatea de Limbă şi Literatură Română a Universităţii din Bucureşti 1967-1971, unde susţine în 1983, teza de doctorat, „Geneza ideilor social-politice şi filozofice în literatura română veche”.Lucrează la Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman 1969-1970, apoi ca arhivist la Arhivele Statului din Craiova 1970-1972, lector la Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor, 1972-1974, director la Biblioteca „Aman” 1974-1975, bibliotecar la aceeaşi instituţie 1985-1988, redactor şi redactor şef la Editura Scrisul Românesc 1988-1997, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Socio-umane din Craiova al Academieie Române din 1999. În paralel, a fost cadrul universitar 1996-1999, a înfiinţat şi a condus Fundaţia Scrisul Românesc.Este vicepreşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni, membru în Comitetul Director al Congresului Spiritualităţii Româneşti, consilier în Adunarea Naţională Bisericească şi în Consiliul Naţional Bisericesc în 1990-2008 din cadrul Patriarhiei Române, membru al Cercului Academic Internaţional Mihai Eminescu, de la Chişinău, preşedinte al Centrului de Studii şi Cercetări pentru Comunităţilor de Români din Balcani.Este membru în Consiliul Patriarhal al Episcopiei Severinului şi Strehaiei.
