Creştinii ortodocşi de pretutindeni sărbătoresc în fiecare an, în data de 7 ianuarie, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, fiul Elisabetei şi al preotului Zaharia, născut în cetatea Orini. El este cunoscut sub denumirea de “Înaintemergătorul”, pentru că a anunţat venirea lui Hristos. Biserica a închinat lui Ioan şase sărbători pe an: zămislirea lui – 23 septembrie, naşterea – 24 iunie, soborul lui – 7 ianuarie, tăierea capului – 29 august, prima şi a doua aflare a capului – 24 februarie şi a treia aflare a capului – 25 mai. Ioan este un nume iudaic: “Iohanan” prescurtare din “Iehohanan” şi înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulţi români poartă numele de Ion, Ioan sau Ioana, fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionica, Nica, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica sau Oana, alcătuind cea mai bogată familie onomastică din România.
Iordănitul femeilor, un ritual din care s-a mai păstrat doar ospăţul final
În această zi de sărbătoare nu lipsesc nici tradiţiile şi obiceiurile populare. În trecut, de Sfântul Ioan avea loc Torontoiul sau Iordănitul femeilor, un ritual din care s-a mai păstrat doar ospăţul final, ospăţ care încheie astfel ciclul sărbătorilor de iarnă. Iordănitul femeilor avea un ritual strict, în care nevestele bătrâne le primeau în grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la râu să le stropească şi apoi făceau o masă comună. Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută şi sub numele de “Sânt-Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.
Se ştie din tradiţia populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor şi se mai ţine pentru ca pruncii să se nască sănătoşi, fără malformaţii sau diformi. Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veseleşte în această zi va fi trist tot timpul anului. Unii oameni serbează ziua de ,, Sânt- Ion’’ pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc şi animalele de fiarele sălbatice. În ziua de Sfântul Ion există obiceiul “Iordănitul femeilor”, care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente şi băutură, apoi petrec până dimineaţa, spunând că se “iordănesc”. Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este “Iordăneala”.
Mai mulţi tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineaţa zilei de Sfântul Ion la biserică şi după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii “iordăniţi” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc. Tradiţia ne spune că în dimineaţa zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriţi de boli în decursul anului. Se spune, conform tradiţiei populare, că după “Sânt-Ion’’ se botează gerul, adică se înmoaie frigul şi începe să se facă mai cald.
