Deși seceta nu este un fenomen nou în România, amploarea și intensitatea acesteia în 2024 au impus o criză agricolă și alimentară fără precedent
Anul 2024 a adus una dintre cele mai grave perioade de secetă din istoria recentă a României, cu efecte asupra agriculturii și resurselor de apă. În județul Dolj și alte zone afectate, pânza freatică s-a retras la adâncimi record, râuri și fântâni au secat complet, iar culturile neirigate au fost compromise în totalitate.
Deși seceta nu este un fenomen nou în România, amploarea și intensitatea acesteia în 2024 au impus o criză agricolă și alimentară fără precedent. În fața acestor provocări, fermierii, legumicultorii și autoritățile sunt nevoiți să-și regândească strategia agricolă și gestionarea resurselor, într-o luptă crucială pentru securitatea alimentară și adaptarea la schimbările climatice.
„Seceta nu este un fenomen natural rău. În istoria modernă a țării noastre, au fost mai multe perioade cu zeci de zile consecutive, fără ploaie. România a fost afectată de secete grave, în anii grei ai istoriei sale: 1917, an de război și 1946, după încheierea celui de-Al II-lea Război Mondial. În vara anului 1946 au fost numeroase recorduri de temperatură, în luna septembrie înregistrându-se temperaturi de peste 43 grade Celsius, astfel că zona estică și sudică a țării au fost afectate de o foamete cumplită.
Fenomenul de secetă prelungită este rar primăvara, dar apare destul de des la finalul verii și în prima jumătate a toamnei. Au fost, de câteva ori, perioade extrem de lungi fără precipitații în timpul anotimpului rece. În anul 2011, județul Dolj a fost afectat de o secetă dură cu 63 de zile consecutive fără urmă de precipitații. Acest fenomen s-a generalizat, astfel încât, în luna noiembrie 2011, media precipitațiilor în întreaga țară a fost doar de 1 mm, ceea ce înseamnă că precipitațiile au fost infime. Seceta se poate manifesta în mod divers. Dacă timp de 10 zile consecutiv nu avem precipitații, se instalează seceta atmosferică.
În momentul în care în orizontul de cultură al plantelor apa devine insuficientă, înseamnă că s-a instalat seceta pedologică. În anul 2024, seceta din România a cunoscut forme dramatice, 6 (șase) cursuri de apă au secat complet, zeci de localități au rămas fără apă curentă. Dunărea, Jiul și ceilalți afluenți sudici au pierdut între 60-80% din debit. În aceste condiții, pânza freatică s-a retras la mare adâncime, fântânile clasice din sate au rămas fără apă. Practic, pe câmp, toate culturile neirigate au fost compromise sau distruse, deoarece retrăgându-se pânza freatică, nici plantele cu înrădăcinare profundă nu au mai beneficiat de aport freatic”, ne-a spus Alexandra Șomîcu, purtător de cuvânt la Direcția pentru agricultură județeană Dolj.
Toate culturile din zonele neirigate au fost afectate
Seceta severă a avut un impact devastator asupra culturilor agricole din România, în special în județul Dolj. Toate culturile din zonele neirigate au fost afectate, cu daune semnificative raportate în regiunile nisipoase din stânga Jiului și Lunca Dunării, în zone precum Calafat și Poiana Mare. Pe măsură ce seceta s-a extins, aceasta a afectat culturile din zona colinară din nordul și nord-vestul județului, ajungând să distrugă culturile de pe terenurile fertile din Segarcea, Băilești și Radovan.
„Toate culturile din zonele neirigate au fost afectate de secetă. Seceta a cunoscut forme agresive timpurii pe terenurile nisipoase din stânga Jiului și Lunca Dunării în zona Calafat, Poiana Mare, etc. Ulterior, a început să se extindă, inițial cu zona colinară din nordul și nord-vestul județului, pentru ca apoi să calamiteze și culturile de pe terenurile foarte fertile din zona Segarcea, Băilești, Radovan, etc. La nivelul județului Dolj au fost depuse un număr de peste 14.000 de înștiințări privind fenomenul de secetă pedologică pentru o suprafață estimată de 140.000 ha. Situația este provizorie și poate suporta modificări în urma verificărilor efectuate de către comisiile de constatare și evaluare a pagubelor produse de fenomenul de secetă”, ne-a povestit aceasta.
Nu doar fermierii de cereale au suferit din cauza secetei. Legumicultorii din Dolj au resimțit și ei impactul puternic al acestei crize. Doljul este recunoscut pentru bazinele sale legumicole, care produc și comercializează produse atât local, cât și în alte părți ale țării.
„Doljul este un județ cu bazine legumicole consacrate care produc și își valorifică produsele atât pentru locuitorii din județ, cât și pentru alte zone din țară și din București. Produsele legumicole sunt apreciate pentru diversitatea și calitatea legumelor, pepenilor, cartofilor și verzei extratimpurii. În județul nostru se cultivă diverse specii legumicole, atât în spații protejate, cât și în câmp. O parte din necesarul de apă, producătorii de legume îl asigură din puțuri forate, alții au făcut batale impermeabilizate cu folie, unde stochează cantități mari de apă pe care le folosesc ulterior la irigat culturile.
Sunt specii de legume mari consumatoare de apă care se cultivă în câmp (varza, cartofii, rădăcinoasele, etc), care dacă nu sunt aprovizionate corespunzător cu apă nu pot ajunge la maturitatea de comercializare, iar fermierul poate înregistra pierderi mari. Sunt mulți legumicultori care au făcut înștiințări la UAT-uri și la DAJ Dolj, deoarece seceta le-a distrus culturile. Localitățile unde au fost depuse înștiințări sunt: Bucovăț, Dobrești, Dobrotești, Filiași, Rast, Secu, Rojiște, Botoșești Paia, Mischii, Pielești, Teasc, Segarcea. Suprafața totală rezultată din înștiințări este de 10,1 ha”, a povestit purtătorul de cuvânt.
Perspectivele campaniilor agricole de toamnă
Fermierii se confruntă cu perspectiva de a-și regândi planurile de culturi pentru a pune accent pe soiuri și hibrizi care se pot însămânța în primăvară, dacă seceta continuă în următoarele săptămâni.
„Seceta prelungită a făcut și face imposibilă pregătirea patului germinativ pentru înființarea culturilor de toamnă până în acest moment. În mod normal, la sfârșitul lunii august, se seamănă rapița, apoi în lunile septembrie/octombrie grâul, orzul și orzoaica. Pământul este complet uscat până la 2-3 metri adâncime. Pentru a ara, discui sau semăna, consumul de carburant ar fi dublu, iar semințele ar sta în sol ca în sac, la dispoziția ciorilor de semănătură care fac pagube însemnate și a rozătoarelor de câmp. Situația este foarte gravă și nu se întrevede o îmbunătățire în viitorul apropiat (2-3 săptămâni). De aceea, este posibil ca fermierii să-și regândească planurile de culturi și să pună accent pe soiurile și hibrizii care se pot însămânța în campania de primăvară”, spune aceasta.
Agricultura în Dolj și în întreaga regiune Oltenia se confruntă cu provocări majore, dar și cu oportunități de adaptare și inovare. Județul Dolj, cu aproximativ o jumătate de milion de hectare de teren arabil, a făcut progrese semnificative în modernizarea utilajelor și în cercetarea agricolă, prin stațiuni specializate precum S.C.D.C.P.N. Dăbuleni și S.C.D.A. Șimnic. Totuși, lipsa resurselor de apă impune o regândire a modului de gestionare a resurselor hidrografice. Este nevoie de investiții în depozitarea apei și în tehnici care minimizează pierderile prin evaporare și infiltrare în canalele de irigații.
„Doljul este un județ cu aproximativ o jumătate de milion de hectare teren arabil. Deci, agricultura în județul nostru este o activitate în care s-au făcut progrese semnificative datorită înzestrării cu utilaje foarte performante. Avem două stațiuni de cercetare și dezvoltare agricolă specializate (S.C.D.C.P.N. Dăbuleni și S.C.D.A. Șimnic) care oferă producătorilor din zona de influență alternative la agricultura clasică.
Din păcate, aceste stațiuni nu pot oferi și apa necesară, iar Dunărea și Jiul și-au arătat limitele. Este nevoie de o regândire radicală a modului în care se gospodăresc bazinele hidrografice ale Dunării, Jiului, Oltului, etc. Sunt țări care prin investiții majore au reușit, într-o perioadă în care criza de apă era un factor de stres continental, să realizeze amenajări hidroelectrice ample precum Germania, Austria (cu 10 hidrocentrale pe Dunăre), etc, care înmagazinează cantități uriașe de apă în interes propriu, dar în defavoarea țărilor din aval, unde debitul Dunării devine insuficient în situațiile de criză. Este nevoie de constituirea unui organism al U.E. pentru gestionarea eficientă a apei din bazinul hidrologic al Dunării care să creeze mecanisme de monitorizare și de reglare sau compensare pentru statele afectate, precum țara noastră.
„Legumicultorii trebuie să investească în spații pentru depozitarea apei din precipitațiile care cad toamna”
Este necesară regândirea modului în care apa ajunge de la sursă la rădăcina plantei. Trebuie găsită soluția tehnică pentru a elibera pierderile prin evaporare și infiltrare care la canalele de irigații existente ajunge la 60% făcând apa scumpă și sistemele existente ineficiente. Legumicultorii trebuie să investească în spații pentru depozitarea apei din precipitațiile care cad toamna, iarna și primăvara devreme, deci nu pot fi utile culturilor, așa cum procedează de milenii grecii, italienii și alte popoare care au învățat să prețuiască apa și să economisească. În aceste condiții, agricultura doljeană va putea prospera deoarece nevoia de hrană este din ce în ce mai mare pe globul pământesc. Schimbările climatice, monocultura, chimizarea excesivă, agricultura superintensivă nesustenabilă etc, fac ca anual suprafețele agricole imense să se deșertifice”, ne-a declarat ea.
Despăgubirile sunt o soluție pe termen scurt pentru fermierii afectați, care deja au un grad ridicat de îndatorare. Totuși, acestea nu rezolvă problema de bază a securității alimentare. Este esențial ca statul și Uniunea Europeană să sprijine fermierii prin măsuri de adaptare la schimbările climatice și prin crearea unui mecanism eficient de gestionare a resurselor de apă în regiune.
„Despăgubirile sunt o soluție de moment pentru a salva fermierii, care oricum au un grad de îndatorare mare pe la diverse instituții bancare, pentru reluarea ciclului de producție. Nu există producție, nu există nici securitate alimentară pentru populație. Băncile pot executa datornicii ca să-și recupereze banii împrumutați, dar asta nu rezolvă problema securității alimentare deoarece băncile nu pot prelua și activitatea de producție. Sunt mecanisme economico-socio-profesionale complexe care trebuie ajutate când este nevoie, atât de stat cât și de U.E., pentru a menține ecosistemul uman ce funcționează după reguli care atunci când au fost ignorate sau luate în derâdere, au avut drept consecință dispariția de civilizații”, a concluzionat Alexandra Șomîcu.
