În fiecare an, pe 25 decembrie, sărbătorim Nașterea Domnului Iisus Hristos. Crăciunul, această zi înălțătoare și plină de semnificație, reprezintă momente de reflecție și meditație duhovnicească în creștinism, marcate de smerenie și recunoștință veșnică de peste două milenii de la venirea pe lume a Celui care a adus lumină și speranță în inimile oamenilor.
Această sărbătoare transcende granițele și culturile, unind credincioșii din întreaga lume într-o comuniune a bucuriei și binecuvântării, iluminând spiritul uman cu mesajul etern al iubirii divine.
„Se tot vorbește în lume de magia Crăciunului, însă corect teologic este vorba despre Nașterea Domnului. Prin Nașterea Lui a împăcat Dumnezeu cerul cu pământul. Omenirea căzută aștepta demult să le vină Răscumpărătorul pe care Dumnezeu îl promisese încă de când Adam și Eva au căzut în păcat. Atunci, Dumnezeu le-a promis protopărinților noștri că din seminția femeii se va naște Urmașul care va zdrobi capul șarpelui. Șarpele era diavolul, iar seminția femeii este Hristos. În tot Vechiul Testament au fost proorocii care anunțau venirea Mântuitorului Iisus Hristos. Tot ce s-a spus, s-aîmplinit”, a povestit pentru Jurnalul Olteniei, preotul Florin Munteanu.
Ca Maică a Domnului, Fecioara Maria a trăit cea mai mare unire cu Dumnezeu pe care o putea realiza omul. Importanța Maicii Domnului vine din legătura ei cu Hristos. Această unire supremă cu Dumnezeu Întrupat e experiența ce ni se pune înainte. Fecioara Maria estetipul ființei umane pe deplin realizate. Există la ea o intimitate infinită cu Dumnezeu și un respect infinit. După cum ne povestește preotul Florin Munteanu, ea n-a simțit nicio durere pe parcursul sarcinii sau în momentul nașterii. Fecioara Maria a fost crescută în templu de la 3 la 13-14 anișori și a trăit acolo departe de toate ispitele lumești
„Se pomenise în Vechiul Testament de către Isaia că Hristos Se va naște dintr-o Fecioară: „Iată, fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi-L vor numi Emanuel”, care înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. În legătură cu Nașterea Domnului din Fecioara Maria, Sfântul Grigorie Teologul zicea: „Hristos Se naște acum din Fecioară; femeilor, fiți feciorelnice ca să deveniți și voi maici ale lui Hristos!”
În general, se amintește în Sfânta Scriptură de Nașterea lui Hristos în Evanghelia de la Matei și de la Luca. Evanghelistul Matei vorbește de Hristos că Se vanaște din Fecioară, că ea a fost logodită cu Dreptul Iosif. El face genealogia lui Hristos pe linie paternă. Adică, prezentă strămoșii Lui pe linie paternă, deși Iosif a fost cel care a avut grijă de Maica Domnului și de Mântuitorul când S-a născut, dar nu este el tatăl. Are Tată în Ceruri, pe Dumnezeu, dar nu are mamă, pentru că S-anăscut din Tatăl mai dinainte de veci. Pe pământ are mamă, pe Fecioara Maria, dar n-are tată trupesc.
Când a venit „plinirea vremii”, Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Gavriil la Fecioara Maria logodită cu Dreptul Iosif. Ea era cea mai sfântă, cea mai pură și cel mai frumos lucru pe care Dumnezeu putea să-L facă pe acest pământ. Prin acceptul ei în fața propunerii de a deveni Maica Domnului, Dumnezeu a ales-o pe ea să-I fie Maică Fiului Său.
În momentul în care Arhanghelul Gavriil s-a dus la Fecioara Maria și i-a propus să fie Maica Domnului Iisus, ea dacă nu ar fi acceptat, Hristos nu S-ar fi întrupat. Ea a spus: „Fie mie după cuvântul tău!”. Deși, omenește ea n-a mai auzit pe nicăieri ca o femeie să rămână însărcinată prin felul în care ea a rămas. Spun Sfinții Părinți că zămislirea Domnului în pântecele fecioresc s-afăcut prin auz și astfel Hristos S-a întrupat întreg în pântecele Maicii Domnului. Pe toată durata sarcinii ea n-a simțit durere, n-a simțit niciun fel de greutate din partea Pruncului. Și nașterea și zămislirea a fost mai presus de minte. Ea când L-a născut pe Hristos n-a simțit durerile pe care le simt femeile”, a mai adăugat preotul.
Nașterea Domnului, un miracol cum n-a mai fost altul și nici nu va mai fi
Potrivit preotului Munteanu, Nașterea Domnului este un miracol cum n-a mai fost și nici nu va mai fi altul în întreaga istorie a omenirii. Ea era cea mai pură și curată ființă de pe pâmânt. Ea în templu era hrănită de îngeri, acolo citea din Sfintele Scripturi și trăia în curățire perfectă și în rugăciuni.
„Filmul Iisus din Nazaret al lui Franco Zeffirelli o prezintă pe Maica Domnului în durerile nașterii, dar acest lucru nu e adevărat. Sfinții spun că ea n-a suferit niciun fel de durere. E un pic mincinos filmul. În sensul că, prezintă faptele, dar Maica Domnului avea în jur de 15 ani, iar Dreptul Iosif avea undeva pe la 80 de ani. El fusese căsătorit. I se zice Dreptul Iosif pentru a-i arată virtutea lui. Era drept în toate. El mai fusese căsătorit și avea copii din prima căsătorie, așa zișii frați ai lui Hristos. Prin Evanghelie se amintește de frații și surorile Domnului, dar nu erau frații după trup. După ce S-a născut Mântuitorul, Fecioara Maria nu a avut vreo legătură cu Dreptul Iosif. Nici înainte, dar nici după. În tradiția evreiască, frații mai mici nu puteau să le poruncească fraților mai mari, să-și arate autoritatea asupra lor. Și se spune că la un moment dat Hristos era într-o casă și ținea Cuvântul Său. Și vine cineva și Îi spune: „Iată mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească” și atunci El spune: „Mama Mea și frații Mei sunt cei care ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu și Îl păzesc pe El”. Mama Lui, Fecioara Maria, putea să-L cheme afară, dar frații Lui nu puteau invoca acest lucru dacă erau mai mici. Aceasta pentru că niciodată fratele mai mic nu putea să-i spună fratelui mai mare: vino afară, ei nu aveau autoritate”, a detaliat acesta.
Unul dintre Sfinții Bisericii primare, Sfântul Ignatie Teoforul (†104), vorbind despre Nașterea Domnului dintr-o fecioară, afirma că diavolul n-a cunoscut nașterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria. Știa că Se va naște dintr-o fecioară, dar nu știa din care fecioară și când Se va naște. Diavolul pândea toate femeile ca săzădărnicească profeția aceasta. Ca să-l păcălească pe diavol, preoții templului luminați de Dumnezeu au încredințat-o Dreptului Iosif. Prin protecția căsătoriei au reușit să-l păcălească pe diavol.
„Hristos, Care este stăpânul cerului și al pământului,a ales să Se nască într-o iesle sărăcăcioasă. Primul colind care s-a rostit pe acest pământ a fost cântat de îngeri. Cred că de Crăciun sunt cele mai frumoase tradiții. Să-i vedem pe colindători ca pe niște prooroci care l-au vestit pe Hristos. Ei vestesc că Hristos Se va naște. Spre exemplu, steaua din colindul ”Steaua sus răsare”, este după Sfântul Ioan Gură de Aur, un înger. Steaua obișnuită are o anumită traiectorie pe bolta cerească. Sfântul spune că era înger, unul care le arăta magilor calea”, a mai adăugat preotul.
Cum trebuie să se pregătească credincioșii
Cei mai mulți dintre oameni își pregătesc casele cu fel și fel de decorațiuni de Crăciun și-și încarcă masa cu diferite tipuri de mâncăruri alese. Preotul ne-a explicat cum ar trebui să-și pregătească credincioșii sufletul. Se cuvine ca oamenii „să-și împodobească sufletul cu fapte bune, cu post și rugăciune. Sufletul care este hrănit cu post și rugăciune devine ieslea lui Hristos. Așa cum animalele încălzeau pe Hristos cu suflul lor, așa și noi putem să-l încălzim cu căldura noastră sufletească.Căldura și liniștea pe care putem să i-o dăm Pruncului Iisus o aflăm doar în rugăciune. Dumnezeu ni Se descoperă în momentul când împlinim poruncile Lui și astfel El vine și Își face sălaj în sufletul nostru”, a afirmat preotul.
De unde vine Moș Crăciun?
Moș Crăciun nu vine din Laponia. În spatele acestei tradiții stau explicații mult mai profunde și pline de adevăr. Peștera în care S-a născut Mântuitorul ar fi fost al unui păstor. Acesta n-a vrut să-L primească pe Hristos și în momentul când S-a născut a înțeles ceea ce s-a întâmplat și de atunci ar cutreiera în lung și în lat și ar împărți cadouri copiilor. Există o legătură între Sfântul Nicolae și Moș Crăciun. În engleză se spune ”Santa Claus”. Acest Claus vine de la Nicolaus, Nicolae. Sfântul Nicolae a existat, a fost o persoană istorică. A trăit în secolele III – IV, în Turcia de astăzi, și el era cel care aducea cadouri în chip văzut și nevăzut”, a concluzionat acesta.
„Astăzi cred că cele mai frumoase tradiții sunt colindele. E cea mai frumoasă perioadă din cursul unui an când auzim colinde și primim colindători. Ne trezesc în suflet nostalgia copilăriei când ne duceam și noi, unii mai mult, alții mai puțin, la urat pe la casele creștinilor.Să-L primim cu bucurie în suflet pe Pruncul Sfânt Care Se naște în staulul din Betleem, Casa Pâinii, El fiind Pâînea Care S-a coborât din cer pentru noi și pentru a noastră mântuire”.
