21 octombrie, ziua cea mai neagră din istoria fotbalului craiovean. Cel mai mare fotbalist român ne-a părăsit mult prea devreme
Acum doi ani, la data de 21 octombrie 2018, cădea ca un trăsnet vestea morții lui Ilie Balaci. Minunea Blondă pleca dintre noi la 62 de ani, într-o dimineață mohorâtă de duminică. Infarct, acesta a fost verdictul scurt, dur, cinic, fără de speranțe al doctorilor care s-au chinuit preț de câteva zeci de minute să-l salveze, să-l readucă pe Iliuță printre oltenii lui dragi.
Balaci a fost de trei ori campion al României şi a câştigat patru cupe, toate cu Craiova. A fost de două ori cel mai bun fotbalist român al anului (1981 şi 82), a jucat de 65 de ori şi a marcat opt goluri pentru România.
A debutat in prima divizie la 17 ani (12 august 1973, meciul Jiul Petroșani – Universitatea 1-1), iar o jumătate de an mai târziu, în reprezentativa României, în meciul contra echipei Franței, la Paris (23 martie 1974, Franța – România 1-0). A fost cel mai tânăr debutant în echipa naționala la vârsta junioratului din istoria fotbalului românesc (17 ani și 6 luni).
Ca jucător, a evoluat la Universitatea Craiova (1973-1985), FC Olt Scornicești (1985-1986) și Dinamo București (1986-1988). A disputat în Divizia A 347 de partide și a marcat 84 de goluri. A adunat 69 de selecții în echipa națională, marcând opt goluri. A fost desemnat de două ori fotbalistul nr. 1 din campionatul României (1981 și 1982).
Cu toate că la 27 de ani, pe vremea când era cel mai bun fotbalist al României și liderul „Craiovei Maxima”, s-a accidentat, a continuat să joace până la vârsta de 31 de ani. Din păcate, a avut un final prematur de carieră, din cauza deselor accidentări. Cea mai gravă dintre ele, care practic a pus punct carierei de fotbalist a lui Balaci, s-a produs într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984. Accidentat fiind, nu a fost prezent la turneul final al Campionatului European din Franța din 1984, deși aportul său la calificarea naționalei la CE a fost considerabil. La 32 de ani s-a retras ca jucător de pe gazon și o vreme a oscilat între profesia de antrenor la copii și juniori și cea de reporter sportiv.
Dedicându-se antrenoratului, a pregătit echipele de fotbal Dinamo (tineret), Pandurii Tg. Jiu, Drobeta Tr. Severin și Universitatea Craiova. În anul 1991 a părăsit România pentru a antrena echipe de fotbal din Asia și Africa, cu care a câștigat peste 20 de trofee și a fost supranumit „Prințul deșertului”: Tunisia (Club Africain, 1990-1992), Maroc (Olympique Casablanca, 1992-1994), Emiratele Arabe Unite (Al Shabab, 1994-1996; Al Ain, 1998-2000; Al-Ahli, 2003-2004, Al-Nahda, 2013), Arabia Saudită (Al-Nasr, 1996-1997; Al Hilal, 1997-1998 și 2002-2003), Qatar (Al-Sadd, 2001-2002) și Kuweit (Al Kazma, 2009-2010). Pe 4 mai 2016, Ilie Balaci a semnat un contract cu Al-Hilal Omdurman, ocupanta locului 1 în campionatul din Sudan (Africa).
Din palmaresul său de jucător amintim trei titluri de campion național cu Universitatea Craiova (1973-1974, 1979-1980 și 1980-1981), semifinalist al Cupei UEFA cu Universitatea Craiova (1982-1983). Ca antrenor, a obținut Cupa Campionilor Africii, Cupa și campionatul Tunisiei cu Club Africain Tunis (1991-1992); campionatul, Cupa Marocului (de două ori), Cupa Cupelor Țărilor Arabe (de două ori) cu Olympique Casablanca (1992-1994); campionatul și Supercupa Emiratelor Arabe Unite cu Al-Shabab din Dubai (1994-1996); Cupa Campionilor Golfului cu Al-Nasr din Arabia Saudită (1996-1997), Cupa Cupelor țărilor arabe, în 2000, cu Al Ain (Emiratele Arabe Unite), Supercupa Asiei cu Al Ain (Emiratele Arabe Unite, 1999-2000), Cupa Cupelor țărilor arabe, în 2000, cu Al Sadd (Qatar).
Pictură murală cu chipul lui Balaci
Așa cum suporterii lui Napoli au ocupat fațade de blocuri cu chipul lui Maradona, craiovenii l-au pictat pe Ilie Balaci în apropiere de kilometrul 0 al Craiovei, vis-a-vis de Muzeul de Artă, în zona fostului magazin Diadema. S-a întâmplat cu o săptămână înainte de comemorarea de un an. Ideea și punerea ei în aplicare a aparținut unui suporter de la Peluza Nord.
