Arbitrii și observatorii din cadrul AJF Mehedinți au disputat, miercuri seara, o nouă partidă amicală în compania omologilor de la Asociația de Fotbal din Kladovo, Serbia
Disputată pe baza sportivă din incinta Parcului de Agrement Crihala, din Drobeta Turnu Severin, tradiționala partidă amicală s-a încheiat la egalitate, scor 5-5. La finalul jocului, cavalerii fluierului şi observatorii din cadrul celor două asociaţii de fotbal au schimbat impresii şi au dezbătut situaţia fotbalului din România şi Serbia, într-un cadru festiv.
„Ne întâlnim cu colegii noștri din Kladovo din 2004, de 2 ori pe an. În primăvară jucăm la ei, în Serbia, în toamnă se joacă la noi, sau invers. Înainte de Revoluție, erau constante aceste întâlniri, dar s-au stopat la începutul anilor `90. Eu am reușit să reînnodez această tradiție, în momentul în care am devenit președinte al Comsiei Județene de Arbitri Mehedinți. Sunt deja 15 ani de când facem aceste partide amicale și sper să continue decenii bune. Importantă e prietenia care leagă aceste două popoare vecine. Colegii noștri de peste Dunăre sunt niște oameni deosebiți. Am discutat ca să găsim o modalitate prin care să trimitem arbitri de la noi să oficieze în campionatul lor local, iar arbitrii lor să conducă partide din Liga a IV-a Mehedinți. Ar fi un schimb de experiență util”, a spus președintele CJA Mehedinți, Louis Moisescu.
„Cred că acum 40 de ani a fost prima întâlnire dintre arbitrii din Kladovo și Severin. Știu că eram un tânăr arbitru atunci. Fotbalul, ca și arbitrajul, era mai bun pe vremea aceea. Venim cu drag la frații noștri, la români, apoi vin și ei la noi, ca să jucăm fotbal și să dezbatem diverse aspecte”, a precizat Nikola Dumitrašković, președintele asociației de fotbal din Kladovo.
Majoritatea arbitrilor și observatorilor de la Kladovo vorbesc foarte bine limba română. Unul dintre ei are bunicul originar din satul mehedințean Crivina. În perioada interbelică, atunci când Dunărea a înghetaț, acesta a trecut în țara vecină și s-a stabilit în Serbia, iar nepotul său Dragiša Caranović, al cărui nume în limba română s-au traduce Dragoș Țăranu, a ajuns în 1990 să arbitreze finala Cupei Iugoslaviei, dintre Hajduk Split și Steaua Roșie Belgrad, la care juca pe atunci Miodrag Belodedici.
„Bunicul meu a trecut Dunărea pe gheață și s-a stabilit în Serbia. Numele lui era Țăranu, dar apoi l-a schimbat în Țaranovici (modul de citire al numelui Caranovic). Eu m-am născut în Serbia, dar știu să vorbesc românește, ca de altfel majoritatea colegilor mei observatori. Eu am fost arbitru de prima divizie. Știu că l-am arbitrat pe Belodedici în finala Cupei Iugoslaviei și am vorbit cu el în românește la finalul acelei partide. Nu mai știu cine a câștigat. Eu am fost 3 ani la rând desemnat cel mai bun arbitru din Iugoslavia și am arbitrat multe finale și derby-uri, cu Partizan Belgrad, Dinamo Zagreb sau Zeleznikcar Sarajevo. Trebuia să merg la Europeanul din Suedia 1992, dar, din cauza embargoului impus țării nostre, echipa națională și arbitrii au fost anunțați, cu 10 zile înainte de începerea competiției, că am fost excluși și astfel am rămas acasă. Păcat, aveam o națională foarte bună, puteam câștiga acel Euro. Din cauza acelui război civil, noi, arbitrii, am ratat șansa să fluierăm la acel turneul final”, a rememorat Caranovic.
