Patru profesori universitari din Craiova au inventat noi materiale compozite utilizate în realizarea finisajelor în construcții și nu numai, mai prietenoase cu mediul și ce pot fi obținute la costuri reduse.
Aceștia au primit Brevete de Invenție pentru procedeele de realizare a unor noi materiale compozite cu matrice pe bază de rășină epoxidică, unul ranforsat cu pipirig, celălalt ranforsat cu papură, utilizate la realizarea decorațiunilor interioare, la elaborarea parchetului sau la înlocuirea locală a plăcilor de parchet deteriorate, la recondiționarea mobilei, dar și la realizarea cofrajelor. Acum, invențiile lor așteaptă un agent economic dornic să le producă.
Profesorii care au lucrat la aceste invenții, care în acest an au fost brevetate de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, sunt Cristian Burada, prodecan al Facultății de Mecanică, din cadrul Universității din Craiova, Dumitru Bolcu, de la aceeași facultate, Cosmin Mirițoiu, asistent universitar tot la Mecanică și Marius Stănescu, conferențiar universitar la Departamentul de Matematici Aplicate al Universității din Craiova.
Cei patru profesori au lucrat aproape șapte ani la invențiile lor, ani în care s-au făcut multe calcule și multe teste.
„Materialele compozite propuse de noi au ca fundament o serie întreagă de determinări în laboratoare privind comportamentul fizic și chimc, sub acțiuniunea încărcărilor, a solicitărilor diverse la care ar putea fi supuse aceste materiale. Toate acestea au însemant ani buni de cercetare. S-a utilizat un aparat matematic, zic eu, destul de sofisticat. Echipa include un specialist matematician”, a declarat, pentru Jurnalul Olteniei, profesorul Cristian Burada.
Invențiile lor, care în martie 2018 au fost brevetate de OSIM, așteaptă acum un agent economic care să le producă. Acesta ar avea numai de câștigat, mai spune profesorul Burada: „Cele două materiale compozite se bazează pe niște materiale care la nivelul țării noastre îndrăznesc să spun că există din abundență. Prețul materialelor care intră în compoziția acestora ar fi unul scăzut. Desigur noi avem niște estimări din care a rezultat că prețul de producție poate fi unul foarte mic. Raportul preț-calitate, cost-beneficiu ar fi deosebit de avantajos pentru cel care le va produce. Cu aceste materiale partea de finisaje a construcțiilor ar putea constitui un pas înainte în această industrie. Noi ca autori ai acestor brevete de invenții suntem în măsură să facem recomandările necesare în momentul în care aceste brevete și-ar găsi un utilizator. Adică un agent economic care să dorească să pună în aplicare și să producă aceste materiale compozite”.
Prodecanul Facultății de Mecanică a vorbit și despre modul în care pot fi folosite materialele compozite inventate la Craiova.
„Vorbim de o gamă destul de largă de utilizare, zicem noi, autorii, începând cu materialele pentru finisaj în construcții și trecând prin ceea ce înseamnă materiale utilizabile și utilizate la ambarcațiuni de tipul șalupelor, ori caiac-canoe, vapoare de diverse dimensiuni.
Pe finisaje în construcții vorbim de utilizarea acestor materiale pentru execuția lambriurilor, pentru anumite tipuri de parchet, pot fi folosite și pentru finisaje aflate la exteriorul construcțiilor, evident în condițiile unor tratamente speciale legate de aplicarea unor pelicule de uleiuri care să le protejeze împotriva agenților chimici agresivi. Pentru agenții chimici care sunt în mod curent în atmosferă, materialele compozite au proprietăți, să zicem, de autoprotecție”, a declarat, pentru Jurnalul Olteniei, profesorul Cristian Burada.
În domeniul construcțiilor, pentru realizarea cofrajelor și lambriurilor se folosește în general lemnul. Acesta are însă dezavantajul unei regenerabilități îndelungate, iar lipsa copacilor duce la acumularea de dioxid de carbon în natură, având efecte nocive asupra mediului. Cu noile materiale compozite, această problemă nu ar mai exista. Efecte negative asupra mediului, dar și costuri ridicate au și metalul sau plasticul, alte materiale folosite în industrie.
Invenția celor patru profesori constă în reglarea optimă a raportului între materialul vegetal și rășina epoxidică astfel încât să se realizeze un material compozit cu caracteristici mecanice superioare celor cunoscute.
