Corneliu Vadim Tudor, în vârstă de 65 de ani, a murit, astăzi, în Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost dus după ce i s-a făcut rău. Fondatorul PRM suferea de diabet și avea probleme cardiace.
,,Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată. (…)”, aceasta este prima strofă din ultima poezie scrisă de Corneliu Vadim Tudor, în urmă cu o săptămână, în noaptea de 6 spre 7 septembrie.
A fost noaptea în care moartea l-a inspirat pe efervescentul politician, scriitor și publicist român, care a deținut funcțiile de senator și europarlamentar.
A urmat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” din București, pe care le-a absolvit în 1967. În 1971 a obținut licența la Facultatea de Filosofie a Universității din București, cu o teză despre sociologia religiei. Între 1978-1979 a beneficiat de bursa premiului internațional Herder, care fusese acordată magistrului său, scriitorul Eugen Barbu; studii de istorie la Viena.
Apogeul carierei sale politice l-a atins în anul 2000, când s-a plasat pe locul 2 în primul tur al alegerilor prezidențiale însă, a fost învins în al doilea tur de Ion Iliescu.
Cursa pentru ocuparea primului loc în stat a început în 1996 când a candidat pentru prima oară la prezidenţiale, iar rezultatul a fost modest, sub 5 la sută. Patru ani mai târziu, a bulversat orice calcule electorale și a ajuns în turul doi. Situaţia a declanșat o mobilizare publică fără precedent în favoarea lui Ion Iliescu, inclusiv în tabăra partidelor de dreapta. Ion Iliescu câştigă fotoliul de la Cotroceni, în timp ce Vadim Tudor se mulţumeşte cu cele 121 de mandate parlamentare pentru PRM.
În 2004, Vadim Tudor ţinteşte din nou prima poziţie din stat, în stilu-i deja consacrat. „Eu candidez la preşedinţie şi eu vă spun că alegerile vor fi furate. Domnişoară, mă lăsaţi? Dle V Nicolau, educaţi-vă salariaţii sa nu ne mai bage pumnul în gură. Asta-i o mascaradă!”, spunea Vadim Tudor, în 22 noiembrie 2004, în timpul unei dezbateri la postul public de televiziune.
Acuzat şi în ţară, şi peste hotare, pentru discursul xenofob, liderul PRM încearcă în 2004 o reconciliere publică. Prezintă scuze poporului israelian pentru afirmaţiile antisemite şi construieşte în Braşov o statuie a fostului premier Yitzhak Rabin. Însă aceste gesturi nu îl ajută: adună doar 12,5 la sută din voturile valabil exprimate.
Declinul PRM continuă la alegerile din 2008: partidul rămâne în afara Parlamentului. Un an mai târziu, Vadim Tudor obţine trei locuri în Parlamentul European. Elementul-surpriză este tandemul electoral făcut cu Gigi Becali. Peste câteva luni, intră în cursa pentru Cotroceni, dar strânge numai 5,5 la sută din voturi.
În 2014, Corneliu Vadim Tudor își depune pentru a cincea oară candidatura la Preşedinţia României. Un demers aproape individual, pentru că Partidul România Mare s-a dezmembrat după despărţirea de nume cu notorietate precum Lia Olguţa Vasilescu, Corneliu Ciontu, Codrin Ştefănescu sau Dorel Onaca. Iar în vara lui 2013, reprezentanţii a 24 de organizații județene ale PRM au decis prin vot revocarea lui Vadim Tudor și a întregii conduceri a partidului.
Scriitorul Corneliu Vadim Tudor a fost discipolul lui Eugen Barbu și este cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter necivilizat, naționalist și xenofob, combinate cu retorica sa de politică dură, atacuri la persoană (în publicațiile sale) și în aparițiile sale pe scena publică.
Vadim Tudor a publicat 32 de cărți, din care volume de poezie și publicistică, unele editate și în franceză, engleză și arabă, și a scris piese de teatru. A scris împreună cu Sergiu Nicolaescu scenariului filmului Triunghiul Morții, regizat de Nicolaescu.
POEM INEDIT
ULTIMA CAFEAHai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea. (Corneliu Vadim Tudor)
Corneliu Vadim Tudor a trecut pragul Revoluţiei ca jurnalist şi scriitor, dar s-a orientat repede spre politică. Împreună cu scriitorul Eugen Barbu, în 1990 a fondat revista „România Mare”, iar anul următor, Partidul România Mare. Ales senator în 1992, Vadim Tudor a fost locomotiva parlamentară a formaţiunii sale timp de 16 ani, cu un discurs catalogat adesea drept extremist, xenofob şi naţionalist. La fiecare tur de alegeri a reclamat fraude uriaşe în defavoarea sa şi a PRM.
