Expert Forum a lansat astăzi un raport despre oportunitatea introducerii votului electronic prin internet în România. Acesta include concluziile unei vizite de documentare şi ale mai multor întâlniri cu experţi electorali, membri ai comisiilor electorale sau academicieni din Estonia, Finlanda şi Letonia. Vizita a avut loc între 27 februarie şi 6 martie 2015, iar pe 1 martie am observat alegerile parlamentare din Estonia şi procedura de deschidere şi numărare a voturilor exprimate electronic.
Chiar dacă votul electronic reprezintă una dintre marile controverse ale utilizării noilor tehnologii, state precum Estonia sau Franţa au reuşit să implementeze proceduri de vot prin internet. Sunt şi multe exemple unde votul electronic (fie prin maşini, fie pe internet) a fost eliminat, fiind considerat periculos. Alte ţări, cum ar fi Republica Moldova, fac paşi importanţi pentru introducerea metodei de vot în perioada următoare. Prezentăm în raport lecţii din Estonia, singura ţară care aplică votul prin internet pentru toate tipurile de alegeri şi este până în prezent unul dintre cele mai de succes exemple; cu toate acestea nu a scăpat de critici referitoare la hibele de securitate sau la posibilităţile de fraudare a votului. Astfel, am analizat cum se votează în Estonia, de ce este un exemplu de succes şi de ce alte ţări au dat greş cu folosirea tehnologiei în exprimarea opţiunilor electorale sau au refuzat din start acest pas.
În România discuţia stagnează, nu este construită pe argumente şi nu se poartă în spaţiul public, prin consultări cu cetăţenii. Vorbim despre frica de fraudă electorală, despre posibilităţile de manipulare a sistemului, gradul scăzut de alfabetizare tehnologică a cetăţenilor, iar politicienii evită de mai mulţi ani să ia o decizie care ar putea fluidiza votul în diaspora. Astfel, întrebarea care se pune este: Care sunt condiţiile pentru ca România să implementeze votul electronic prin internet şi ce paşi ar trebui să facă politicienii şi autorităţile electorale?
EFOR consideră că votul anticipat prin internet poate fi una dintre soluţiile alternative pentru asigurarea posibilităţii de a vota pentru alegătorii care se află în străinătate. Fiecare dintre tipurile de vot la distanţă (corespondenţă, electronic, anticipat în secţiile de votare) prezintă propriile dezavantaje, dintre care secretul votului şi riscul de fraudare sunt cele mai importante. De aceea, chiar dacă pornim de la modele, deja, implementate, cum ar fi cel estonian, trebuie să existe o pilotare bine planificată a votul electronic, pe alegeri sau un referendum de importanţă scăzută, din care trebuie să reiasă clar dacă riscurile sunt mai mari decât avantajele acestui mod de votare. Fiecare ţară are propriile caracteristici, astfel că nu există un model care se poate copia fără probleme. Politicienii trebuie să stabilească înainte de toate obiective, principii legate de arhitectura sistemului şi să îşi asume răspunderea şi consensul politic asupra proiectului. Discuţia trebuie să se poarte public, transparent, prin consultări cu toţi cei interesaţi, dar în special cu beneficarii direcţi, care sunt cetăţenii. În implementarea unui astfel de sistem trebuie să primeze interesul alegătorilor şi nu calculele financiare sau populismele. De asemenea, partidele politice şi autorităţile electorale trebuie să facă eforturi pentru a atrage încrederea alegătorilor, unul dintre fundamentele funcţionării sistemului în ţările unde votul electronic este aplicat cu succes.
Raportul poate fi descărcat aici: www.expertforum.ro/vot-electronic
