Ca la noi la nimeni: strãzi semiasfaltate la final de toamnã şi start de iarnã, 1 decembrie sãrbãtorit fãrã prezenţa primului om al urbei şi orãşel (mai bine zis «urâţel») al copiilor cu mecanisme de pe timpul lu’ Pazvante Chioru’.
Luând-o pe urmele maestrului Victor Rebengiuc, om de calibru cu o amplã publicitate vis-a-vis de proiecte realizate din finanţãri europene, ne-am zis sã facem un mic bilanţ local, la gura sobei, de Ziua Naţionalã.
Dupã ce ne modernizarãm cu 21, dupã alţii 22, dar în traseu vreo 18, autobuze de ultimã generaţie nu mare ne fu mirarea sã vedem în preambulul Zilei Naţionale, la ceas de searã, un autobuz Rocar (fabricat la începutul anilor ‘80) – în toatã splendoarea lui – pe Calea Bucureşti. Fumul şi mirosul împrãştiate – ”nepreţuite”. Apropo, în unele staţii existã unele panouri cu leduri care anunţau astãzi (n.r. – ieri) cã suntem deja în Ajunul Crãciunului, etc.
A merge cu propriul autovehicul prin Craiova reprezintã o aventurã remarcabilã, dar total inficientã la buzunar. Pe str. Râului un sfert din ea este asfaltatã, 3/4 ba. Pe str. General Magheru (unde şade şi un membru al Executivului craiovean şi unul al Executivului doljean) canalele sunt câţiva centimetri deasupra carosabilului, iar din zona Liceului “Traian Vuia” calea de rulare aratã ca dupã bombardament (rãu-voitorii zic cã nu s-a mai asfaltat din 1971 când a venit Nicolae Ceauşescu sã inaugureze Liceul Nr. 1). ªi exemplele pot continua – str. G. Bibescu, Potelu, Kogãlniceanu, etc – culminând apoteotic cam cu tot ceea ce înseamnã intrare în oraş, în special dinspre Fãcãi, Podari, Şimnic, Cernele.
Dincolo de aventurile cu, sau fãrã, propria maşinã, avem rezistenţã, pace şi cadenţã şi înghiţim în sec cu speranţa cã ……
Ehehei! Şi veni şi Ziua Naţionalã – 1 Decembrie !
Lume multã, aleasã şi culeasã, lume din popor, militari, jandarmi, chiar şi români curaţi ieşiţi sã savureze momentul care marcheazã Ziua Noastrã a tuturor românilor.
Cã de 25 de ani încoace Marea Sãrbãtoarea Naţionalã, ca de altfel toate aceste evenimente – Mica Unire de la 24 ianuarie, Ziua Drapelului, Ziua Imnului – sunt tratate precum un etern parastas. Luãri de cuvânt cu alocuţiuni seci, formale, artificiale pregãtite pentru autoritãţi dupã un morbid sistem copy-paste, slujbe de pomenire a tot ce vrei şi ce nu vrei şi depuneri de coroane de toţi neaveniţii. Singurul lucru care salveazã aceste aniversãri este parada militarã cã altfel am avea parastase cu cortegiu multicolor format din membri de partide, organizaţii, asociaţii, ong-uri, etc. Craiovenii furã frustraţi de 1 Decembrie 2014 de prezenţa întâiului om al urbei – Primarul – cel care reprezintã stindardul comunitãţii pe care o conduce. O greşealã impardonabilã având în vedere cã, la Ziua Naţionalã, Ziua Drapelului, Ziua Imnului şi Ziua Oraşului, Primarul trebuie sã fie cel care dã imaginea, tonul, simţãmântul şi crezul cã aparţi şi ai bucuria şi fericirea de a aparţine acestor locuri.
Înţelegem cã Lansarea Craiovei la Bruxelles în cursa pentru Capitalã Culturalã Europeanã în 2021 a fost una şi costisitoare şi obositoare (nu comentãm derapajele lingvistice şi de comportament ale unor jurnalişti care au întinat toatã manifestarea din Belgia), şi tocmai de aceea încercãm sã gãsim şi circumstanţele atenuante pentru lista din data 1 Decembrie al Întâiului Om al urbei.
Ce nu putem înţelege – şi aici nu mai gãsim nici o scuzã – este cum Dumnezeului în Piaţa William Shakespeare, piaţã cu un nume de rezonanţã mondialã, aduci nişte hardughii, cicã de divertisment, de dinaintea ”copilãriei domnului Panã” (ca sã citãm un consilier local). Am putea spune cã mijloacele de divertisment puse la dispoziţia copiilor Craiovei sunt atât de rudimentare cã ai impresia cã dacã Shakespeare mai trãia vreo 20 de ani avea marea bucurie de a descoperi un carusel asemeni cu cel de pe esplanada Teatrului Naţional din Craiova.
Un start de iarnã în Craiova, din pãcate, la fel de cenuşiu ca şi acum 25, 30, sau 40 de ani, un nou exemplu care ne dovedeşte cã rãmânem un oraş sãrãcãcios de provincie din toate punctele de vedere: material, uman, social, spirit civic.
Chiar dacã pentru o jumãtate de orã în Piaţa A.I. Cuza (pe timpul paradei militare) şi vreo 12 la televizor am trãit acele simţãminte de mândrie patrioticã astãzi ne-am revenit şi aşteptãm un nou 1 Decembrie.
La Mulţi Ani, România! La Mulţi Ani, români! La Mulţi Ani, Craiova! La Mulţi Ani, craioveni!
