Avocatura din România este fundamentată pe Legea din 6 decembrie 1864, un act legislativ care a reglementat pentru prima dată profesia de avocat într-un mod modern și structurat. Această lege a marcat un moment esențial în istoria juridică a țării, influențând nu doar evoluția avocaturii, ci și consolidarea statului român modern prin reglementarea profesiilor. De-a lungul timpului, legea a fost pilonul pe care s-au construit toate intervențiile legislative ulterioare. Baroul Dolj, cu o istorie de peste 160 de ani, este un exemplu de respect și promovare a acestei moșteniri.
Avocatul Dragoș Nicu, decanul Baroului Dolj, subliniază importanța legii din 1864, care a pus bazele reglementării profesiei de avocat în România.
„Legea din 1864 chiar a stat la baza intervențiilor legislative cu privire la profesia de avocat, inclusiv a celor de după Constituția din 1923, după Marea Unire. Noi încercăm să ne scoatem în evidență tradiția și istoria pentru că noi ca avocați trebuie să știm cine suntem. Nu putem face acest lucru decât dacă valorificăm blazonul de 160 de ani al Baroului Dolj”, a declarat avocatul Dragoș Nicu, actualul decan al Baroului Dolj.
Legea din 6 decembrie 1864, despre care Bianca Predescu, avocat în cadrul Baroului Dolj, a vorbit cu multă apreciere, a marcat o adevărată reformă în avocatură. Predescu a explicat că înainte de acest moment, profesia de avocat nu presupunea studii juridice și putea fi exercitată de orice persoană destoinică.
„Mi-am propus ca pentru a înțelege mai bine importanța primei legi moderne a avocaturii, din 6 decembrie 1864, să avem o imagine cu reglementarea acestei profesii. Și înainte de anul 1800, și după a fi avocat nu necesita studii juridice. Putea fi avocat orice acționar al statului. De regulă, erau foștii judecători care erau numiți de Domnul Țării, dintre boieri, sau foști grefieri. Domnitorul Gheorghe Bibescu emite un act care interzice ca un grefier de judecătorie să fie în același timp avocat, în aceeași cauză. Se cerea, doar cunoașterea legilor și persoana să fie destoinică. Abia după 1847, tot domnitorul Gheorghe Bibescu a cerut ca profesia de avocat să fie exercitată doar de cel care face dovada cunoașterii legilor.
Toate aceste demersuri au dus la promulgarea legii de la 6 decembrie 1864, care era o lege modernă și consider că era o lege profund eleborată în raport cu condițiile existente la acea dată, condiții pe care oricum le regăsim și astăzi. Și anume, în primul rând această lege este adoptată în anul în care începe întregul proces în România, codul civil, codul de procedură civilă, apoi codul penal, codul de procedură penală. Este o perioadă deosebit de importantă în afirmarea și consolidarea statului român modern, prin reglementarea profesiilor în toate domeniile sociale, a declarat aceasta.
Avocatul Ion Turculeanu a explicat că, deși legea adusese un sistem mai riguros de reglementare, unii avocați au fost reticenți, deoarece aceasta limita numărul celor care puteau exercita profesia. „Legea din 6 decembrie 1864 nu a fost privită cu ochi buni printre avocați pentru că ea limita personajele care pot să exercite această profesie. Franța și Belgia au inventat această lege. Avem destule dispoziții care au introdus disciplină în exercitarea acestei profesii. Primele Barouri au fost conduse de personalități marcante ale avocaturii. La noi, primul decan a fost Gherghe Chițu. Un om care a stat decan până în 1875 când pleacă cu prințul Carol”, spune el.
