În ultima perioadă apar știri dese legate de eventuale majorări ale facturilor pentru energie electrică.
Prețul energiei a crescut în ultimii ani, dar orice familie care beneficiază de curent electric pentru o mulțime de aparate electrocasnice concomitent cu iluminatul nu crede că o sumă între 5-10 lei pe zi ar fi una exagerată pentru a folosi aceste facilități.
Populația a început însă să aibă cheltuieli din ce în ce mai mari legate de prețul apei. Nu este vorba de apa, în mod special de consum casnic, ci de apa de băut. În majoritatea localităților din Oltenia, vorbim de zona urbană, apa de la robinet nu este una toxică, dar nici perfect consumabilă pentru băut. Și în România, în absența unei legislații care să stopeze acest fenomen, și în contradicție cu numărul foarte mare de izvoare exploatate și exploatabile, apa a ajuns să aibă un preț foarte mare comparativ cu țările membre UE .
În același magazin se vinde apă, produsă și îmbuteliată de aceeași firma la preț mai mare sortimentul plat decât cel mineral. Mai ales în ambalajele de jumătate de litru apa a ajuns să coste, per litru mai mult decât laptele, în unele localuri fără mari pretenții de lux costa mai mult decât berea. Un litru de apă costă deseori mai mult decât un litru de vin vărsat.
Iar apa este necesară. O familie de 4 persoane cu un minim necesar de un litru pe zi de persoană cheltuiește acum mai mulți bani pentru apa de băut decât pentru energia electrică. În multe zone nu are cum și unde să returneze amablajele pentru a recupera garanția deci pierde și câte 50 de bani pentru fiecare ambalaj. În localuri oricum pierzi această garanție deoarece consumi produsul, lași sticla acolo că nu o să pleci cu ea din restaurant acasă, plăteși garanția pe ambalaj fără să o recuperezi.
Este un haos și din ce în ce mai mulți oameni cer rezolvarea situației prin o plafonare ce ar putea fi făcută legislativ.
Nu mai vorbim că orice om de bun simț se întreabă cum de statul a putut să fixeze prin lege un preț maximal la țigări de exemplu, același pachet de țigări din aceeași marcă costând la fel, indiferent de unde este cumpărat: market, chioșc de cartier, benzinărie, restaurant , bar etc în schimb la apă diferențele de preț sunt uriașe și în unele locuri o sticlă de apă plată se vinde la un preț de 3-10 ori mai mare decât la un market.
Respectând principiile economiei de piață statul poate, prin lege, să fixeze un preț maximal pentru apă. Nu în sensul ca același produs să coste peste tot la fel, ca țigările, dar în sensul ca nicio apă de exemplu, niciun sortiment, să nu coste mai mult de un anumit prag. Pentru fiecare cantitate de ambalaj în parte.
Este normal să faci profit din orice afacere, dar nu este normal să faci un profit exagerat vânzând o resursă la care oamenii ar trebui, toți, să aibă acces.
Parlamentarii care vor introduce un proiect de lege în acest sens vor fi probabil urâți de cei ce fac averi din vânzarea apei la prețuri uriașe în schimb vor beneficia de aprecierea majorității populației.
