Se împlinesc 32 de ani de la Revoluția din 1989, momentul de cotitură care a transformat România comunistă, aflată în puterea deplină a lui Nicolae Ceaușescu și a Partidului Comunist Român, într-o țară cu aspirații democratice, hotărâtă să-și ia destinul în propriile mâini, chiar și printr-o dureroasă jertfă de sânge.
Ziua de 21 decembrie 1989 s-a dovedit a fi crucială, în tot acel context tensionat, cu atât mai mult cu cât, încă din după-amiaza de 16 decembrie, la Timișoara, au început să fie scandate lozinci anticomuniste, iar protestatarii – care, inițial, cu o zi înainte, se adunaseră pentru a se împotrivi evacuării pastorului reformat László Tökés – s-au răspândit prin oraș pentru a mobiliza locuitorii.
Pe 20 decembrie 1989, dictatorul Nicolae Ceaușescu revine din Iran, convoacă o teleconferinţă în care acuză SUA, URSS şi Ungaria de implicare în evenimentele petrecute în ultimele zile, iar apoi – aproape de miezul nopții – convoacă la sediul Comitetului Central (CC) al PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS, pentru a le cere să retragă agenţii sovietici din Timişoara. Însă evenimentele s-au precipitat dramatic.
În dimineața zilei de 21 decembrie 1989, tensiunea crescândă a dus la manifestații anticomuniste în orașele mari din vestul României și dictatorul Nicolae Ceaușescu a făcut o încercare disperată de a ”liniști” țara, organizând un miting în care, potrivit propriului scenariu, politica sa ar fi trebuit să fie sprijinită public de toți participanții.
În aceeași zi, muncitorii din Oltenia au fost primiţi în Gara de Nord de către reprezentanţi ai grupurilor de manifestanţi, unde li s-a explicat situaţia şi au fost duşi în centrul Timişoarei. Li s-a oferit hrană şi au fost cazaţi în căminele studenţeşti. O parte dintre ei s-au alăturat timişorenilor, alţii s-au întors acasă pentru a răspândi vestea victoriei Revoluţiei din Timişoara.
Primele victime au fost înregistrate în seara zilei de 21 decembrie: 13 tineri au fost omorâţi în apropierea Sălii Dalles, şase dintre ei loviţi de un camion, iar ceilalţi şapte, care scăpaseră, au fost împuşcaţi în cap, a povestit Viorel Ene – preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, potrivit gandul.ro
După miezul nopţii a început să se tragă, iar baricada a fost distrusă, ordinele venind direct de la Nicolae Ceaușescu, președintele României comuniste trimițându-l la fața locului chiar pe generalul Vasile Milea, pentru a coordona represiunea.
La 3.00 dimineaţa, nu mai era nimeni în stradă. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, comandantul infanteriei şi al tancurilor, Ion Horţopan, îi raporta Elenei Ceauşescu că manifestanţii fuseseră ”terminaţi“.
Pe 22 decembrie, Nicolae Ceauşescu organizează o şedinţă cu câţiva generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul Milea de trădare, care, mai târziu, este găsit împuşcat. Generalul Victor Atanasie Stănculescu este numit ministru al apărării naţionale, în locul lui Milea şi dă ordin tuturor unităţilor militare aflate în Bucureşti să se retragă în cazărmi.
În faţa celor peste 100.000 de demonstranţi din faţa Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu mai încearcă să vorbească mulţimii de la balconul clădirii. Se scandează lozinci anti-ceauşiste, iar acesta este huiduit. Manifestanţii ocupă Piaţa Palatului şi forţează intrarea Comitetului Central.
În jurul orei 12:06, soţii Ceauşescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter. În jurul orelor 15:00 sunt arestaţi lângă Târgovişte, iar la ora 18:30 cuplul prezidenţial ajunge în unitatea militară 01417 din Târgovişte, unde vor rămâne sub pază militară până la judecarea şi execuţia lor.
Sediile Radioului şi cel al Televiziunii sunt ocupate de manifestanţi. Radioul transmite în direct evenimentele. Televiziunea s-a transformat în canalul de comunicare al revoluţionarilor.
Procesul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu a început în ziua de 25 decembrie, la ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana 01417 din Târgovişte. Soţii Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi le-a fost confiscată averea. Sentinţa a fost executată în jurul orei 14:50. La scurt timp după execuţie, pe postul naţional de televiziune s-a citit comunicatul privind execuţia soţilor Ceauşescu. Ostilităţile „teroriştilor” încetează aproape în totalitate.
În evenimentele din decembrie 1989 au murit 1.166 de persoane, potrivit cercetărilor Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Conform datelor anunțate în 2014, în intervalul 17-22 decembrie 1989 s-au înregistrat 271 de martiri, 22-25 decembrie – 715, după 25 decembrie au fost înregistrate 113 victime, iar fără dată exactă au fost înregistrate alte 67. Astfel, în total, Revoluţia din 1989 a avut 1.166 de victime în oraşele declarate martir: Alba Iulia, Arad, Braşov, Brăila, Bucureşti, Buzău, Caransebeş, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reşiţa, Sibiu, Târgovişte, Târgu Mureş, Timişoara. Alte câteva mii de persoane au fost rănite.
Nici acum, 32 de ani mai târziu, românii nu au răspunsul la întrebarea „21 – 22, cine-a tras în noi?”. Nu se știe cine au fost „teroriştii” şi de ce numărul celor împuşcaţi a crescut după 22 decembrie, când Revoluţia învinsese, regimul lui Nicolae Ceaușescu fiind înlăturat.
La Craiova, revoluția a lăsat în urmă 19 morţi şi 100 de răniţi.
Pe 21 decembrie, angajații de la Fabrica de Avioane și de la Întreprinderea de Utilaj Greu au plecat spre Piața Prefecturii să lupte contra comunismului. Lor li s-au alăturat angajații de la Electroputere. Muncitorii de aici au distrus poarta fabricii cu un camion, pentru că șefii întreprinderii o sudaseră, scrie europafm.ro
În Piața Prefecturii, s-au adunat peste 100 000 de oameni, care-l cereau primar fie pe Tudor Gheorghe, fie pe Ion Oblemenco.
La Casa Albă, în zona Pieței Prefecturii a fost instalat un simulator de zgomot, care i-a făcut pe oameni să creadă că se trage asupra lor, dispersând mulțimea. Craioveni care s-au aflat atunci în centrul orașului susțin, însă, că au fost persoane rănite de gloanțe.
Spre seară, asupra unităților militare de pe strada Caracal a început să se tragă. Vinovați ar fi fost – așa cum se spunea atunci – „teroriștii”.
Militarii au ripostat, iar „teroriștii” au fugit. Urme ale gloanțelor trase au putut fi observate mulți ani după aceea în blocurile aflate vizavi de unitatea militară.
După aproape 32 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, procesul evenimentelor rămâne una dintre restanțele sistemului de justiție din România. Pe 10 noiembrie 2021, instanța supremă a decis definitiv ca dosarul Revoluţiei să se întoarcă la Parchetul Militar pentru a fi refăcută o parte din rechizitoriu.
