Fosilele umane au fost duse la Institutul de Arheologie din Bucureşti, iar restul descoperirilor – depozitul de oase provenind de la 23 de mamifere – la Muzeul Olteniei Craiova, al cărui director a fost Plopşor multă vreme. Vechile urme de activitate umane au fost descoperite în 1962, în Valea lui Grăuceanu din satul Bugiuleşti, comuna Tetoiu, pe Valea Olteţului.
În 2016, într-un articol publicat în „Researchfrontiers.uark.edu”, Terhune recunoştea că situl de pe Valea Grăunceanu / Greceanu / Grănceanu, din judeţul Vâlcea: „este unul dintre cele mai interesante situri din lume… un imens şi bogat depozit de fosile de mamifere şi vertebrate. Aceste specii dispărute includ mamuţi, pisicile cu colţi sabie şi strămoşii preistorici ai girafei, cerbi giganţi, cai, rinoceri, lupi, urşi, hiene şi primate similare cu babuinii de astăzi.” Lăsând la o parte orice teorie a conspiraţiilor, prin urmare, fragmentele de oase de animale descoperite, datate tot în urmă cu două milioane de ani: de la fosile de girafă, până la rămăşite de maimuţă şi urs sunt de netăgăduit.
În situl din Valea lui Grăunceanu, din Bugiuleşti – Tetoiu, s-au descoperit, pe lângă resturile de faună mare „fragmentele unor cercopitecine terestre, Paradlicopithecus arvernensis”, asociaţia faunistică fiind datată la circa 1,8 milioane de ani. Este vorba despre peste 20.000 de resturi osoase.
Urme ale culturii Starčevo-Criş, din Neolitic au fost descoperite la Valea Răii, la doar 5 km depărtare de Râmnicu-Vâlcea, constând în fragmente ceramice aparţinând purtătorilor Culturii Boian. Iar pe partea dreaptă a pârâului Sărat, s-au găsit artefacte vinčiene, constând în: fragmente ceramice, lame de silex şi statuete antropomorfe. Urme ale Culturilor Boian şi Sălcuţa s-au găsit atât la sud cât şi la nord de municipiul Râmnicu Vâlcea: la Căzăneşti – Fabrică şi Cetăţuia.
sursa foto: Adevărul