Mihaela Albu – poetă, prozatoare, critic și istoric literar, profesor univ. dr. la Universitatea din Craiova (1975-2010), la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Jurnalism, București (2010-2012), între 1999 şi 2004 – visiting professor la Universitatea Columbia (New York). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, a Asociației de Literatură Generală și Comparată (ALGCR), președinta Asociației Culturale internaționale „Carmina Balcanica”, director fondator al revistei internaţionale de cultură şi spiritualitate sud-est europeană Carmina Balcanica, al revistei dedicate exilului românesc Antilethe şi redactor-şef la revista Lumină lină din New York. În Statele Unite a lucrat ca redactor la ziarul Lumea liberă şi a deținut pagina literară la Romanian Journal (ambele din New York), colaborând totodată cu articole la Meridianul Românesc și Ziua USA.
În mediul academic, a participat la numeroase colocvii internaționale în țară și în străinătate cu comunicări sau conducând workshopuri pe teme de literatură. A inițiat și organizat simpozioane internaționale („Întoarcerea în Ithaca. Literatura română din exil şi din afara graniţelor: realizări, recuperare, restituire”, Univ. din Craiova/ Centrul Universitar Drobeta Turnu-Severin – trei ediții; „Literatura diasporei: Mircea Eliade”, New York, 2007; „Zilele Lumină lină”, New York, 2005 cu tema „Literatura diasporei”.) A iniţiat şi organizat de asemenea prima conferinţă a studenţilor româno-americani – Northeast Collegiate Romanian Cultural Conference, la Univ. Columbia, New York, aprilie 2001. A fost totodată organizatorul Conferinţei “Central European Contribution to Our Human Effort to Find Meaning in Our World”, International Society for Human Ideas on Ultimate Reality and Meaning (Toronto), The Fifth Regional Meeting Held in Europe, Romania, Herculane, Craiova, sept., 1998), precum și ciclul de conferințe Mari necunoscuți ai culturii române, la Biblioteca județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, conferențiind de asemenea pe tema exilului la universitățile din Cernauți și Chișinău. A publicat studii, eseuri, critică literară (peste 500 de articole în reviste academice şi literare), poezie şi proză în România, în SUA, Canada, Cipru, Finlanda, Israel, Rep. Moldova, Germania, Italia, Malta, Polonia, Portugalia, Turcia, Serbia.
Premii și diplome: Premiul special „Restitutio” acordat de USR, filiala Iași, pentru vol. Eseistica unui fost Săgetător. Vintilă Horia, Ed. Aius, 2016; Titlul de Poet al Iaşului în cadrul Festivalului Poezia la Iaşi mai 2015. Premiu de excelență la „Zilele Eminescu”, Drobeta Turnu-Severin – Herculane, ianuarie 2017; Premiul pentru monografia Ion Biberi la Festivalul european „Sensul iubirii”, Drobeta Turnu-Severin, 2016; Premiul pentru critică literară „Dan Alexandru Condeescu” în cadrul Galelor Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER) pe 2011 pentru vol. În labirintul cărţilor, Ed.Aius, 2010; Diplomă de excelenţă – Uniunea Ziariştilor Profesionişti pentru volumele: Presa literară din exil I, Timpul, Iaşi, 2010 şi pentru Reviste literare ale exilului românesc – Luceafărul (Paris, 1948-1949) – o restituire, Ed. Ideea europeană, Bucureşti, 2009 (în colaborare cu Dan Anghelescu); Premiul „Ethos românesc” pentru „promovarea culturii române” la Salonul Internaţional de carte, Iaşi, octombrie 2007; Diploma de excelenţă pentru promovarea literaturii din diaspora, Festivalul „Duiliu Zamfirescu”, Focşani, iunie 2007; Premiul de critică literară pentru vol. Ion Biberi – suferinţă şi cunoaştere, Societatea LiterArt XXI, SUA, 2006. Editor’s Choice Award for outstanding achievement in poetry (International Library of Poetry), SUA, 2003 şi 2005; Diploma de excelenţă pentru întărirea coeziunii spirituale româno-americane, Societatea literară „Mihai Eminescu” (New York) şi Universitatea „Spiru Haret” (Braşov), 2005; Premiul de critică literară pentru Citind la NY scriitori români, Societatea LiterArt XXI, SUA, 2002-2003, Premiul special de „Argheziologie”, Festival „Tudor Arghezi”, 1999 ș.a.
Volume:
Poezie: Timpul din ceasuri, ed. Aius, 2017; Lumină înlumită, Poezia, ed. TipoMoldova, 2011, Catharsis. Poems, Ed. Libra, Bucureşti & Humanitas (Montreal), 2006; Ca o dragoste târzie … , Ed. Ramuri, 2005; Între două porți, Ed. H&H Promotion, New York, 2002. (În curs de apariție: Armoarul cu poeme, ed. Timpul, Iași)
Proză: Je ne regrette rien, Ed. H & H Promotion (NY) și Eikon, Cluj-Napoca, 2012 (ediție bilingvă – română, engleză)
Jurnal: Et in America…(Jurnal 1999-2005), Ed. Libra, 2009; Et in America. Lumi în oglindă (1999-2009), Ed. Eikon, 2010; Lumi în oglindă. Jurnal (2010-2015)
Istorie și critică literară publicate (selectiv): În labirintul cărților. Studii, eseuri şi cronici literare. Vol. III, Ed. Vremea, 2017; Eseistica unui fost Săgetător. Vintilă Horia, Ed. Aius, 2016 (în colaborare cu Dan Anghelescu); Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate, Ed. Aius, 2015 (în colaborare cu Dan Anghelescu); În labirintul cărților II, Ed. Eikon, 2015, Un uomo universale: Ion Biberi, Ed. Aius, 2015, Mircea Popescu, un scriitor, un ziarist, o conştiinţă. Ediţie critică (în colaborare cu Dan Anghelescu), Ed. Muzeul Literaturii Române, 2014, Les revues littèraires de l’exil roumaine. Luceafarul. Paris. 1948-1949 – une restitution –, Ed. I.C.R., 2013 (în colaborare cu Dan Anghelescu); Presa literară din exil. Recuperare şi valorificare critică, vol. II, Ed. Timpul, 2011, vol. I, Ed. Timpul, 2009; Revistele literare ale exilului românesc. Luceafărul. Paris – o restituire (în colaborare cu Dan Anghelescu), Ed. Ideea Europeană, 2009; Memoria exilului românesc: ziarul Lumea liberă din New York, Ed. Speteanu, 2008; Cultură şi identitate, Ed. Universitaria, Craiova, 2008; Literatura pentru copii. Discursul epic, Ed. Universitaria, 2007; Iscusită zăbavă, Ed. H&H Promotion, New York, 2004; Citind la New York scriitori români, Ed. Axa, 2002; Relatare/ Reprezentare. De ce avem roman?, 1997
Referinţe critice (selectiv) :
Mircea A. Diaconu : „… există la scriitorul român din exil o vocaţie a lucidităţii şi a supravieţuirii intelectuale. O demonstrează din plin chiar cartea Mihaelei Albu, scrisă din afinităţi elective, cu evidentă căldură, extrem de atentă atât la nivelul informaţiilor, cât şi la nivelul nuanţelor interpretării.. Fără îndoială că Citind la New York scriitori români devine o referinţă obligatorie pentru problematica pe care o abordează, fiind în acelaşi timp o carte reconfortantă, datorită atitudinii echilibrate şi a imteligenţei puse în joc.” (Fragment din Prefaţa la vol. Citind la New York scriitori români)
Marius Chelaru: „Între două porți, între două drumuri, cu marginile început și sfârșit, dragoste și speranță, poate lumină și întuneric, poate a fi și a nu fi (astfel, aici) naștere și moarte este un volum în care autoarea scrie/ trăiește poezia ca pe un drum întru propria căutare/ inițiere. /…/ Condiția de critic și cititor imprimă autoarei o conduită aparte. Dar aceasta se petrece fără ca, într-un fel sau altul, să-și piardă „independența”, conformându-se posibilelor preferințe ale unui ipotetic „celălalt”. O notă distinctă comportă maniera în care Mihaela Albu caută simbolicul, construit treaptă cu treaptă, poemul folosind concepte-simbol în nuanțe lirice care converg uneori spre destăinuire literaturizată prin vers, prin „colorit simbolic”./…/ Concluzionând, din poemele Mihaelei Albu se degajă, înainte de toate, un aer de seninătate, de culoare și lumină, dar și de căutare. Nu este însă vorba despre căutarea de tip obsesiv, ci despre una senină, chiar dacă dalele pe care se preumblă versul sunt dăltuite din întrebări care sorb din izvorul esențelor.” (Lumină lină. Gracious Light, nr. 2/ 2004)
Mihaela Malea Stroe: ,,O ştiam ca autoare de eseuri, de pagini publicistice, mi-aş fi putut imagina că scrie proză, dar volumul de poezii Ca o dragoste târzie… a fost o surpriză ce mi-a dezvăluit o altă faţă a personalităţii Mihaelei Albu, latura ei sensibilă oscilând între lamento şi speranţă, între nostalgie şi visare sau „între noapte şi zi”, după cum sugerează chiar unul dintre titluri. Ca o dragoste târzie, Poezia… ţine de registrul revelaţiei intime că, oricât am fi dăruit din noi înşine celorlalţi, nu ne pustiim niciodată total şi definitiv, că ne mai rămân, mereu, nebănuite resurse de a crede „…în mâine / în puterea metaforei, / în mângâiere, / în praful de stele”, nu ne epuizăm disponibiltatea de a (ne) dărui şi nici nu piere în noi speranţa că dăruirea, indiferent ce formă îmbracă ea şi cât de târzie ar fi, nu este în zadar”. (Dealul melcilor, nr. 5/ 2006)
Constantin M. Popa: „Cu un instrumentar critic adecvat studiilor academice, Mihaela Albu reia, într-o versiune dezvoltată prin introducerea unor nuanțe analitice și includerea unor date biografice inedite (conținute în corespondență sau în dialoguri cu cei care l-au cunoscut), Ion Biberi – Suferință și cunoaștere, sub titlul Un uomo universale: Ion Biberi”.(Argeș, iunie 2015).
Marian Barbu: „Nu știu dacă vreodată în România se va putea realiza o Carta Magna despre diaspora românească, fracturată, din varii motive, la diferite perioade de timp. Oricum, cea din perioada interbelică întrece prin înălțimea unității de breaslă și acțiune concertată tot ce a fost mai înainte și pe cea din zilele noastre. Cei doi minunați cercetători – Mihaela Albu și Dan Anghelescu, prin popasul editorial în două volume (I – Eseistica lui Vintilă Horia – Deschideri către transdisciplinaritate, 384 pagini, și Tinerețea unui „fost Săgetător” – Vintilă Horia, publicistica interbelică. Antologie selectivă, 260 pagini, apărute în 2015 și 2016 – și-au continuat, la Craiova, activitatea extrem de minuțioasă asupra polimorfismului scrisului lui Vintilă Horia (20 dec. 1915 – 4 apr. 1992). Poate că vreun institut de cercetare al Academiei Române își va propune într-un plan, pe o durată de 4-5 ani, cu un colectiv avizat, să realizeze o activitate științifică de o asemenea anvergură, ca în final să se înregistreze, nu încape îndoială, o biruință savantă de mare folos spiritelor alese interesate de românism și românitate. Se vor individualiza manifestări ale publicisticii, ale activității culturale în genere, ale literaturii, în speță, de ce nu? – ale politicii dincolo de frontierele țării de baștină. Și câte altele. /…/ tandemul cercetătorilor de acum își luminează, în continuare, munca sisifică de desfoliere a presei interbelice din România. Accentul a căzut pe colaborarea lui Vintilă Horia la Gândirea (lui Nichifor Crainic) și la Meșterul Manole, pe care a păstorit-o chiar el însuși (ian. 1939 – ian.-aprilie 1942)./…/ Socotesc că biruința intelectual-cărturărească a celor doi – Mihaela Albu și Dan Anghelescu – ar putea fi răsplătită cu un premiu al Academiei Române și pentru acuratețea transcrierii textelor originale. Ba și pentru cazna translării în limba română de titluri și crochiuri critice din limbi străine, pe care savantul Vintilă Horia le folosea în conferințele și cursurile lui universitare. Antologia (selectivă) din publicistica interbelică a lui Vintilă Horia este ea însăși un model de tipăritură privind concepția de alcătuire, de punere în temă, pornind de la Argument până la Concluzii și Bibliografie.” (Banchetul, nr. 13-14-15/ 2017)
