Vestiții pepeni verzi de Dăbuleni au umplut piețele din țară, cultivatorii se tem însă că nu vor scoate nici banii investiți, pentru că, spun ei, prețul este prea mic, în timp ce primarul încearcă să-i convingă să se asocieze pentru a vinde marfa mai ușor.
Piețele din Craiova, București, dar și din alte localități din țară s-au umplut de pepeni verzi de Dăbuleni, lubenițe, cum le spun oltenii. Prețul unui kilogram de pepene verde, vândut la tarabe, variază între 1,5 lei și 2 lei, în funcție de piețe. Cu toate acestea, cultivatorii nu sunt mulțumiți. Pentru că producția este mare, nu pot comercializa numai în piață, ci se văd nevoiți să vândă en-gros, iar în acest caz, prețul scade drastic, la 40 de bani pe kilogram.
În aceste condiții, cultivatorii de pepeni din Dăbuleni speră să-și scoată măcar investiția în culturi.
„Anul acesta e mai greu, producția e bună, dar e prețul mic. La en-gros la noi e 40 de bani. Am și la piață la București, acolo se vinde cu 2 lei pe kilogram, dar sunt cheltuieli cu transportul și altele. Am investit cam o sută de milioane lei (n.r lei vechi) pe hectar și am patru hectare cultivate. Sperăm să scoatem măcar investiția, pentru că prețul e foarte, foarte mic. Trebuie să dăm la en-gros că la piață nu putem să vindem atâta cantitate”, a precizat unul dintre cultivatorii de pepeni din Dăbuleni.
Încercând să atragă cât mai mulți clienți, unii dintre dăbulenari și-au creat conturi pe rețelele de socializare, unde publică periodic imagini cu marfa lor și anunță piețele în care pot fi găsiți. Aceasta și pentru a convinge cumpărătorii că lubenițele sunt autohtone, nu de import.
„Ne mai zice lumea la piață, mă înnebuniseră că nu sunt lubenițele românești, că sunt aduse din Turcia, din Grecia. Și eu le spun: nu vă uitați și la mine, eu am față să mă duc la greci? Uitați-vă și la mâinile mele, uitați-vă și la mine că sunt coaptă de soare”, spune o femeie din Dăbuleni.
O lubeniță coaptă se cunoaște după culoare și după codiță.
„Când e coaptă, se subțiază codița, coaja e mai subțire, miezul e roșu și semințele negre”, mai spune femeia.
Pepenii sunt principala sursa de venit în Dăbuleni, spune primarul localității, care consideră că dacă oamenii s-ar asocia, ar putea vinde marfa mai ușor, în special în supermarketuri. Cultivatorii mai trebuie însă și convinși să accepte să lucreze împreună.
„Sunt bucuros că suntem recunoscuți pentru pepeni. E principala sursă de venit pentru majoritatea locuitorilor. Se cultivă și cartofi, roșii, zarzavaturi, cereale, dar pepenii și lubenițele sunt cultura de bază. Am fost într-o vizită, în Franța, lângă Lyon, avem o localitate cu care suntem înfrățiți, de altfel acolo este o comunitate a nouă comune. Și după ce m-am întors am avut o întâlnire cu marii cultivatori de pepeni de la noi. Deja există o societate, dar doar pe hârtie. Și am convenit cu ei ca după ce mai termină cu recoltele să ne întâlnim și să îi convingem să se înscrie mai mulți în această asociație, să funcționeze de la anul. Eu chiar vreau să port corespondență cu supermarketurile, în numele asociației și sub egida Primăriei să putem vinde. Oamenii sunt greu de convins, dar sperăm”, a declarat, pentru Jurnalul Olteniei, Aurel Băjenaru, primarul orașului Dăbuleni.
Că agricultorii nu reușesc să se înțeleagă pentru a se asocia, o recunosc chiar dăbulenarii.
„Înainte ne duceam cu Aro și remorcăm în toată țara. Acum toată lumea are dube, dar stă cu ele la marginea satului, că le e cam frică să vândă prima mână că le scot prea devreme la vânzare. Fură startul, prind preț mai mare la început și noi când ieșim, prindem prețul de cinci mii (n.r. lei vechi). Mulți zic de grupurile de producători, dar nu suntem serioşi. Din șase persoane care plecăm la drum după cumpărători, cinci sunt serioși, al șaselea nu este. Am fost și pe la Gheorghe Doja, în alte părți, nu e debandadă ca la noi. Aici e mâncătorie”, a afirmat Marian Tone, cultivator de pepeni din Dăbuleni.
În acest moment, în Dăbuleni sunt cultivate peste 1.500 de hectare de lubeniță. Pepenii de Dăbuleni sunt marcă înregistrată la OSIM din anul 2012.
