Dacă aş fi Laura Codruţa Kovesi şi aş decide să candidez la funcţia prezidenţială, în 2019, atunci ar trebui să iau în calcul, în mod obligatoriu, câteva premise. Şi apoi, să acţionez, în consecinţă, în direcţiile potrivite. Şi, iată, cum aş proceda.
În primul rând, aş încerca, cu mult realism, să observ unde anume mă plasez, din punctul de vedere al credibilităţii interne şi externe. Nu îmi va fi deloc greu să observ că, în România, credibilitatea în şeful DNA a crescut şi creşte în mod constant. Populaţia este şi va fi în continuare dispusă să vadă execuţii în piaţa publică. Să-i vadă puşi la stâlpul infamiei şi traşi în ţeapă pe toţi cei care se presupun că sunt vinovaţi pentru starea de înapoiere a României. O stare pusă, mai întotdeauna, pe seama corupţie. Sau, destul de rar sau deloc, pe seama incompetenţei administraţiei publice, a absenţei adevăraţilor bărbaţi de stat şi a servirii criminale a intereselor României, în plan economic, a obiectivelor multinaţionalelor, iar în plan politic, a cancelariilor euro-atlantice. Cât timp cetăţeanul român gândeşte astfel, şeful luptei anticorupţie se află pe cai mari.
Pe de altă parte, este limpede că un rol important în desemnarea unui viitor preşedinte, ca de altfel, şi a unui viitor prim-ministru, îl joacă liderii câteorva state, în special, Germania şi Franţa, din perspectiva Uniunii Europene, şi Statele Unite ale Americii, dintr-o perspectivă geostrategică. Un şef anticorupţie, cu credibilitate internă şi externă, ar putea fi un garant important al stabilităţii în România şi în regiune şi al consolidării rolului pe care această ţară îl poate juca în Parteneriatul Strategic Consolidat cu Statele Unite. Nu trebuie neglijat faptul că România ocupă, în prezent, o poziţie cheie, la intersecţia dintre est şi vest, dar şi în raport cu Orientul Mijlociu. Nu întâmplător, s-a luat, de curând, decizia ca statul român să fie consolidat prin întărirea, fără precedent, a forţei militare deţinută aici de Statelor Unite. Cu uriaşele costuri aferente. Această poziţie trebuie, nu numai apărată, ci şi consolidată. Pentru Washington este vital ca partenerul politic român să prezinte cât mai multă încredere. Ori, se ştie: şeful DNA este privit ca un adevărat erou, pe plan naţional şi internaţional, al bătăliei pentru un stat de drept.
Între timp, forţa DNA creşte exponenţial. Iată, acum, se recunoaşte oficial faptul că această instituţie dispune de întreaga logistică a unui serviciu secret. A spus-o, cu subiect şi predicat, doamna Raluca Prună, ministrul Justiţiei. Şi ceea ce este şi mai importantă decât orice: serviciul secret DNA, dotat corespunzător sub aspect tehnic şi uman, este singura instituţie de acest fel din România, care, nici măcar formal, nu este supusă vreunui control democratic. Ceea ce înseamnă că, până în 2019, puterea instituţiei şi, respectiv a şefului acesteia, nu numai că nu va slăbi, ci, dimpotrivă, se va consolida.
Având în vedere aceste premise, este de înţeles de ce şeful DNA se gândeşte, din ce în ce mai serios, că după încheierea primul mandat la Cotroceni al lui Klaus Iohannis, ar avea şanse reale să preia, prin alegeri libere şi democratice, instituţia prezidenţială.
Dacă aş fi Laura Codruţa Kovesi, pentru a pregăti terenul în acest sens, aş face, printre multe altele, două lucruri. În primul rând, mi-aş exprima dorinţa şi aş depune toate diligenţele în acest sens, de a prelua un nou mandat la şefia DNA, pentru că funcţia aceasta s-a dovedit o cheie care deschide toate uşile. Dar ce aş face în al doilea rând?
În al doilea rând, aş încerca, pe toate căile, desigur, legale, să împiedic crearea unui partid prezidenţial. Cu alte cuvinte, aş slabi cât aş putea forţa PNL. Pentru a face acest lucru, aş manevra în aşa fel, fără ca, aparent, să mă implic politic, încât PNL să devină tot mai izolat ca partid pe scena politică. Cam cum s-a întâmplat zilele trecute. Zilele trecute, când, un protocol semnat de PSD, ALDE şi UNPR a reconstruit majoritatea parlamentară, lăsându-i pe liberali cu ochii în soare. Dacă situaţia rămâne aşa, bătută în cuie, atunci, până în decembrie anul viitor, în Parlamentul României nu va putea fi trecută nici o iniţiativă liberală, iar Guvernul Cioloş se va afla şi el la cheremul majorităţii. Liberalii neputând exercită nicio putere reală asupra Executivului, vor avea doar rolul de a scoate castanele din foc, cu mâna lor. Cu alte cuvinte, toate eşecurile guvernării se vor sparge, politic şi electoral, în capul PNL.
Dar tot punându-mă în locul Laurei Codruţa Kovesi, aş mai acţiona constant şi pentru subminarea puterii majorităţii la care mă refeream mai sus. Va fi o majoritate politică creată în jurul PSD, dar ea va trebui să fie controlată. În acest scop, cu cât mai mulţi lideri din PSD, ALDE şi UNPR vor fi prinşi cu mâţa în sac, cu atât va fi mai bine.
Agăţat între un Partid Naţional Liberal, vulnerabilizat şi incapabil să mai susţină eficient o campanie prezidenţială de succes, şi o majoritate în jurul PSD, vulnerabilizată şi ea, preşedintele Klaus Iohannis nu va mai putea beneficia, pentru a rezista până la sfârşitul primului mandat, decât de acele instituţii de forţă pe care, în mod constituţional, le poate controla. Şi mă refer, în special, la principalele două servicii secrete. SRI şi SIE. Dar preşedintele Klaus Iohannis, după cum am observat, refuză să folosească aceste servicii în folos propriu. El cel mult beneficiază de ajutorul acestora atunci când serviciile catadicsesc să îl dea. Numai că mărul este adesea otrăvit. Marele dezavantaj este că serviciile sunt în realitate conduse, nu de directorii lor politici, ci de partea operativă, care a rămas, în linii mari, neschimbată de aproape zece ani. Faptul că Traian Băsescu continuă să exercite o putere semnificativă prin oamenii pe care îi are în prim-planul serviciilor secrete, parchetelor şi justiţiei, nu face decât să o ajute în proiectul ei pe Laura Codruţa Kovesi. Pentru că, din perspectiva bătăliei pentru prezidenţialele din 2019, Traian Băsescu nu prezintă niciun pericol. Constituţional, el nu mai poate candida. Ca atare, poate deveni un excelent aliat.
Eu unul, dacă aş fi Laura Codruţa Kovesi, m-aş pregăti să-i spulber pe toţi. Şi aş avea toate şansele să reuşesc.
