Botezul Domnului, Boboteaza, aşa cum este cunoscută popular sărbătoarea, este sărbătorit pe 6 ianuarie de către Biserica ortodoxă dar şi de cea catolică.
Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului.Sărbătoarea mai poartă şi denumirea de "Epifanie" sau "Teofanie", termeni care provin din limba greacă şi înseamnă "arătare", "descoperire".
De ce arătare sau descoperire, ne lămureşte creştinortodox.ro. Pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel şi a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat".
Boboteaza – scurt istoric
Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Menţionăm că în primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Nasterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărţite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului şi 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
Bobotează, ziua în care Hristos S-a descoperit lumii
Afară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârşit nicio minune şi nu a rostit niciun cuvânt reţinut de evanghelişti. Începând cu Botezul Său, Hristos iese din umbră şi începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturităţii la evrei.
Iisus a venit la Ioan şi i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curăţire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinţi creaţia. Că Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcate de la Ioan, reiese şi din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conştientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea. De aceea se şi spune că era "spre iertarea păcatelor" (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos.
El primeşte botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creaţie. Prin căderea în păcat, omul Îl pierduse pe Sfântul Duh, aşa cum ne mărturiseşte Sfântul Chiril al Alexandriei. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om şi pentru întreaga creaţie. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: "Astăzi firea apelor se sfinţeşte…", nu trebuie să înţelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfinţire a apei peste toată apa care există în diverse locuri, ci doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru.
În Botezul Domnului stau începutul şi temeiul Sfintei Taine a Botezului creştin
Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să cureţe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curăţit prin cufundarea Sa în Iordan, creaţia întinată de căderea omului în păcat şi a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creaţie.
În rugăciunea de sfinţire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru că ea să devină, prin pogorârea deplină a Duhului, loc al naşterii omului nou în Hristos.
Astfel, ritualul Botezului creştin repetă aceste momente, care semnifica trecerea dintr-o etapă existenţială în alta: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei şi se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.
Boboteaza – sfinţirea apei
În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor şi preoţilor se sfinţeşte Agheasma Mare.
Creştinii ortodocşi pot lua pe nemâncate din Agheasma Mare în perioada 5 ianuarie – 14 ianuarie şi la recomandarea duhovnicului. Agheasma Mare este folosită în Ajunul Bobotezei la sfinţirea casele credincioşilor şi locuitorii acestora. Tot cu ea se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfinţite, cum ar fi: binecuvântarea şi sfinţirea prapurilor, sfinţirea crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor liturgice, sfinţirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor şi a Sfântului şi Marelui Mir.
Tradiţiile oltenilor
În Băileşti (Dolj) şi Slătioara (Olt) astăzi se botează caii.
În oraşul Băileşti, oamenii îşi împodobesc caii, îi pun la căruţe şi trăsuri, iar după slujba de la biserică îi duc la preot ca să-i boteze. Băileştenii cred că odată ce vor fi stropiţi cu apă sfinţită caii lor vor fi feriţi de boli şi vor avea putere de muncă. După botez, caii merg la paradă prin oraş.
La fel se întâmplă şi în Slătioara. "Botezul cailor" este un obicei ce datează de dinainte de perioada comunistă, în care a fost dat uitării. În 1992 preotul Marin Bica a reînviat tradiția "botezului cailor" la Slătioara. De atunci, în fiecare an, de Bobotează, caii localnicilor și ai celor din alte sate veniți în comună sunt stropiți cu apă sfințită.
Un alt obicei, practicat cu sfinţenie în Calafat, dar şi în alte localităţi de pe malul Dunării, este aruncarea crucii în fluviu. În dimineaţa de Bobotează, după slujba de la biserică, doljenii merg la malul Dunării. Aici, un preot, aflat într-o barcă, aruncă sfânta cruce în apă. Cei mai curajoşi credincioşi sunt îndemnaţi să sară în fluviu şi să o recupereze. Cel care reuşeşte să o aducă la mal este premiat.
Pe de altă parte, la noapte se păzesc fântânile. Se aprind focuri, se întind mese, iar tinerii, dar şi vârstnicii păzesc fântânile pentru ca apa din ele să nu fie „spurcată”. Prima apă din fântâna ce a fost păzită va fi folosită de copii la iordănit.
În calendarul popular, pe 7 ianuarie, când este prăznuit Sfântul Ioan Botezătorul, întâlnim două obiceiuri: "Iordănitul" şi "Cumetria Femeilor".
Iordănitorii erau băieţii care aveau vârstă mai mare de 15 ani. Însă, nu vârsta era principala condiţie a intrării în ceata iordăniţilor. Cea mai importantă cerinţa pentru a fi primit în rândul iordănitorilor era să te fi bucurat de sănătate în tot anul. Conducătorul cetei lua de la preot, în ajun, o căldăruşă cu agheasmă de la Bobotează, şi îi stropea pe toţi cei întâlniţi, urându-le să trăiască mulţi ani şi să le fie de bine. De cele mai multe ori, cei întâlniţi erau ridicaţi pe braţe şi duşi cu forţa la rău sau la lac sub ameninţarea că-i aruncă în apă. Aceştia se răscumpărau cu un dar. În acest obicei există credinţa că cei udaţi acum, vor fi sănătoşi tot anul.
"Cumetria" sau "Tontoroiul Femeilor" era numită în vechime "Ziua Femeilor" sau "Ziua Babelor". În cadrul acestui obicei avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite, prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu. Elemente ale acestei petreceri sunt păstrate şi astăzi de femeile din comună Pantelimon, de lângă Bucureşti. Femeile se adunau în casa uneia dintre ele şi "făceau chefuri şi jocuri fără bărbaţi". Aceste petreceri erau cunoscute sub denumirea de "Cumetria" sau "Tontoroiul Femeilor". Femeile se considerau în această zi mai tari şi cu mai multe drepturi decât bărbaţii, lăsându-şi toate obligaţiile de soţie şi mamă în seama soacrelor şi chiar a bărbaţilor. Profesorul Ion Ghinoiu susţine că acest obicei este o supravieţuire a cultului dedicat zeului Dionisios, care, printre altele, se manifesta prin dansuri frenetice şi extaz mistic, inclusiv, în cetăţile antice de la Marea Neagră (Calatis, Histria, Tomis).
"Toate obiceiurile menţionate încheie sărbătorile de iarnă, unele, cum este Boboteaza desfăşurându-se în orice localitate sau lăcaş de cult existent, altele doar în anumite localităţi din judeţul Dolj, implicând mai mult sau mai puţin comunităţile respective.
Astfel, făcând parte din categoria obiceiurilor de peste an, cu dată fixă, PĂZITUL FÂNTÂNILOR şi IORDĂNITUL se practicau şi se mai practică în satele din sudul zonei etnografice Dolj, în noaptea de Bobotează spre Sf. Ioan (6-7 ianuarie).
Înainte vreme, la PĂZITUL FÂNTÂNILOR luau parte numai tinerii între 16-20 de ani. Acum participă copii, tineri şi bătrâni. De ceva vreme au început să ia parte şi femeile.
Începând cu după-amiaza zilei de 6 ianuarie, în sate cum ar fi Poiana Mare, Ciuperceni, Desa, Moţăţei, Dobridor se împodobeau fântânile cu frunze, pănuşi de porumbi, stuf (acolo unde existau bălţi), batiste, velinţe, chilimuri. Se aduceau paie, stuf, lemne pentru foc, frigări pentru petrecerea din timpul nopţii păzitului; fântâna era păzită toată noaptea pentru a nu veni cineva “să spurce” apa. “Spurcatul” apei în mod simbolic cu tărâţe de grâu sau de porumb, paie, pleavă constituia proba la care bătrânii satelor îi supuneau pe cei tineri. Cei surprinşi dormind erau pedepsiţi: li se mânjea faţa cu funingine, li se punea cenuşă sau apă în buzunare, cărbuni aprinşi în mână sau alte pedepse. Dacă totuşi fântâna era “spurcată” de vreun bătrân ce reuşea să se furişeze, tinerii trebuiau să cureţe fântâna până la “ziuă” pentru ca dimineaţa apa să fie curată; în zorii zilei de 7 ianuarie, adică de Sf. Ioan, tinerii se împărţeau în grupuri, luau apă curată din fântânile păzite peste noapte şi plecau pe uliţele satului cu IORDĂNITUL.
Se mai întâmplă şi astăzi în unele localităţi doljene.
Cu găletuşe pline cu apă şi un smoc de busuioc, copiii sau tinerii se opresc la fiecare casă, toarnă de trei ori apă în mână la fiecare membru al familiei vizitate pentru a se spăla pe faţă. Apoi, din aceeaşi apă stropesc pomii, animalele, păsările. Stropirea simbolică cu apă este însoţită de urări cu caracter augural: Să fiţi sănătoşi! / S-aveţi un an bogat! / La mulţi ani!
Acum, obiceiul păzitului fântânilor se mai practică, dar nu mai are amploarea de altădată. Cântatul din fluier, caval sau cimpoi se mai aude rareori; locul lui a fost luat de muzica de tot felul, dată la maximum… La fel şi jocul tradiţional, specific satelor respective…
Tot în subzona de sud a Doljului se practica, şi se mai practică şi astăzi în anumite sate, ÎNCURAREA (BOTEZATUL) CAILOR: toţi tinerii îşi plimbau caii pe uliţele satului spre a se “făli” cu animalele lor. Caii erau împodobiţi cu panglici, ciucuri de culoare roşie, clopoţei. Li se împleteau coamele şi cozile. Uneori erau organizate veritabile “întreceri hipice”.
În ziua de Bobotează, la Moţăţei, Băileşti, Calafat sau în alte localităţi din Dolj, spre exemplu, localnicii vin călare la biserică unde, după ce preotul sfinţeşte apa din fântână, stropeşte cu busuiocul şi apă sfinţită atât oamenii cât şi caii frumos împodobiţi. După aceea se face o paradă a cailor prin tot satul.
Un obicei aparte, care marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi care se petrece în comuna Caraula în ziua de 8 ianuarie a fiecărui an, este MERSUL CU URÂŢII. În această zi tinerii care au păzit fântânile şi care au mers apoi cu Iordănitul se îmbracă în nişte costume speciale, se deghizează în aşa fel încât să nu fie recunoscuţi, se fac „urâţi”, şi pleacă din casă în casă, alungând spiritele rele şi speriindu-i pe cei mici, de fapt încercând să le dea o lecţie de curaj, pentru că cei curajoşi se lasă prinşi de „urâţi”, ridicaţi în braţe, încercând să ghicească cine se ascunde sub mască, şi într-o veselie generală se joacă, lăutarii care-i însoţesc începând să cânte, iar gazda, bucuroasă că a scăpat de duhurile rele, îi cinsteşte cu bucate şi vin.
Astăzi, aceste obiceiuri sunt şi un prilej de reîntâlnire a celor plecaţi din sat cu cei dragi lor şi care vin special pentru a fi părtaşi la astfel de manifestări". Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj
Jandarmii doljeni asigură ordinea publică la Bobotează
Pentru asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă publică la manifestările religioase organizate şi desfăşurate cu ocazia Bobotezei, efectivele Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dolj, în cooperare cu lucrători ai Poliţiei Locale Craiova, I.P.J. Dolj şi I.S.U. Dolj, vor asigura măsurile de ordine publică pentru desfăşurarea în condiţii de siguranţă a acestor activităţi organizate la biserica „Madona Dudu” din Craiova, precum şi la activităţile din Portul Calafat, Portul Cetate, Mânăstirea Maglavit şi sărbătoarea tradiţională cunoscută sub denumirea de „Botezul Cailor”, din municipiul Băileşti.
De asemenea, efective din cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Craiova, în cooperare cu lucrători ai Poliţiei Locale Craiova, I.P.J. Dolj şi I.S.U. Dolj, vor asigura măsurile de ordine publică pentru desfăşurarea în condiţii de siguranţă a acestor activităţi organizate la Catedrala Mitropolitană „Sf. Dumitru” din Craiova.
Misiunile jandarmilor au în vedere, în principal, protecţia participanţilor, sprijinirea personalului lăcaşelor de cult în îndrumarea cetăţenilor către zona de împărţire a apei sfinţite, prevenirea şi combaterea oricăror fapte care aduc atingere legilor şi normelor de convieţuire socială, precum şi depistarea, identificarea şi dispunerea măsurilor legale împotriva celor care comit fapte antisociale.
Jandarmii doljeni recomandă participanţilor la aceste manifestări să acorde o atenţie deosebită bunurilor personale, să evite pe cât posibil să aibă la vedere obiecte de valoare care pot atrage atenţia deoarece astfel de evenimente reprezintă momente prielnice pentru infractori, să manifeste spirit de solidaritate, vigilenţă în locurile aglomerate şi să solicite sprijinul jandarmilor aflaţi în dispozitiv în situaţia în care este necesară intervenţia acestora.
De asemenea, jandarmii sfătuiesc cetăţenii să dea dovadă de înţelegere, să respecte indicaţiile forţelor de ordine şi să aştepte cu răbdare împărţirea apei sfinţite fără a crea dezordine.
