Din cele mai vechi timpuri, tradițiile și valorile s-au transmis din generație în generație, iar familia Gheorghiță întruchipează perfect acest spirit. Două generații de pompieri au purtat, și continuă să poarte, cu mândrie uniforma salvatorilor, demonstrând că pentru ei, această meserie nu este doar un loc de muncă, ci o chemare.
Tatăl, plutonier adjutant (r) Gheorghiță Nicolae, și-a dedicat viața armei pompierilor. A fost martor la incendii devastatoare, intervenții riscante și momente în care a salvat vieți. Acum, la pensie, privește cu mândrie către fiii săi, Nicolae și Ștefan, care au ales să-i urmeze exemplul. ,,𝑉𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖𝑛𝑓𝑙𝑢𝑒𝑛𝑡̦𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑖𝑣 𝑑𝑒 𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑚𝑝𝑖𝑒𝑟, 𝑎𝑣𝑎̂𝑛𝑑-𝑜 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑎𝑙𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑠𝑜𝑡̦𝑖𝑎 𝑚𝑒𝑎. 𝐷𝑒 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑒𝑎𝑚 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑚𝑢𝑟𝑑𝑎𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑛𝑑𝑖𝑢 𝑠𝑎𝑢 𝑝𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑎𝑐𝑐𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡, 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎𝑢 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑚 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑢𝑐 𝑙𝑎 𝑏𝑢𝑛 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑎. 𝐴𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑒𝑎𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒𝑠𝑐 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑚𝑖𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑎, 𝑖𝑎𝑟 𝑒𝑖, 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎̂𝑛𝑑 𝑐𝑢 𝑛𝑒𝑟𝑎̆𝑏𝑑𝑎𝑟𝑒, 𝑖̂𝑚𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒𝑎𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑒𝑟𝑜𝑢𝑙 𝑙𝑜𝑟. 𝑀𝑖-𝑎𝑚 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑡 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑐𝑎 𝑒𝑖 𝑠𝑎̆-𝑚𝑖 𝑢𝑟𝑚𝑒𝑧𝑒 𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑖𝑛𝑖𝑡 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑖̂𝑚𝑖 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑢 𝑝𝑎𝑡𝑜𝑠 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑢 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑐𝑖𝑝𝑎𝑡.” 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐥𝐭. 𝐚𝐝𝐣. (𝐫) 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞.
Nicolae, fiul cel mare, a absolvit Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă ,,Pavel Zăgănescu” Boldești în urmă cu peste un deceniu și s-a remarcat rapid ca un profesionist desăvârșit. ,,𝐼̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑙𝑎𝑠𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑖-𝑎𝑚 𝑑𝑜𝑟𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑢𝑟𝑚𝑒𝑧 𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑡𝑎𝑡𝑎̆𝑙𝑢𝑖 𝑚𝑒𝑢. 𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖𝑛𝑓𝑙𝑢𝑒𝑛𝑡̦𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠̦𝑡𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑖 𝑙𝑒 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒𝑎, 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑎𝑝𝑒 𝑑𝑒 𝐷𝑒𝑡𝑎𝑠̦𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑃𝑜𝑚𝑝𝑖𝑒𝑟𝑖. 𝑀𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑎𝑢 𝑙𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑒, 𝑎𝑢𝑧𝑒𝑎𝑚 𝑧𝑔𝑜𝑚𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑜𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑏𝑎̆𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑎 𝐴𝑃𝐶𝐴, 𝑠𝑖𝑟𝑒𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑎𝑚 𝑐𝑢𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑟𝑜𝑠̦𝑖𝑒. 𝐴𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑠̦𝑡𝑖𝑎𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑢 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜, 𝑐𝑢 𝑒𝑖. 𝐴𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙, 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑎𝑛𝑖, 𝑎𝑚 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑠 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑎𝑢 𝑒𝑥𝑎𝑚𝑒𝑛 𝑙𝑎 𝑆̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎 𝑑𝑒 𝑆𝑢𝑏𝑜𝑓𝑖𝑡̦𝑒𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑃𝑜𝑚𝑝𝑖𝑒𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑃𝑟𝑜𝑡𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑒 𝐶𝑖𝑣𝑖𝑙𝑎̆ ,,𝑃𝑎𝑣𝑒𝑙 𝑍𝑎̆𝑔𝑎̆𝑛𝑒𝑠𝑐𝑢” 𝐵𝑜𝑙𝑑𝑒𝑠̦𝑡𝑖 (𝑝𝑟𝑜𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑎 2009-2011). 𝐴𝑚 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎̆ 𝑠̦𝑡𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑐𝑎 𝑠𝑢𝑏𝑜𝑓𝑖𝑡̦𝑒𝑟 𝑝𝑜𝑡 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑑𝑟𝑒𝑛𝑎𝑙𝑖𝑛𝑎 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎𝑡𝑖𝑠𝑓𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖-𝑜 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑜 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑒𝑧𝑖 𝑜 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑎̆, 𝑠𝑡𝑖𝑛𝑔𝑖 𝑢𝑛 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑛𝑑𝑖𝑢, 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑒𝑧𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑎𝑢 𝑢𝑛 𝑎𝑛𝑖𝑚𝑎𝑙.” 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐬̦𝐭𝐞, 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐠𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮, 𝐩𝐥𝐭. 𝐚𝐝𝐣. 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞.
La fiecare intervenție, el dovedește devotament și pricepere, calități pe care le-a moștenit de la tatăl său. Din decembrie anul trecut, însă, pentru prima dată în cariera sa, are un coleg mai special: fratele său mai mic, Ștefan, care a absolvit aceeași școală și și-a început drumul în această meserie nobilă. Cei doi frați sunt despărțiți de 13 ani și o zi, dar pasiunea pentru meserie îi apropie mai mult ca niciodată. ,,𝑆𝑎̆ 𝑎𝑣𝑒𝑚 𝑡𝑜𝑡̦𝑖 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎𝑠̦𝑖 𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑒, 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎̆𝑚 𝑜 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑝𝑎̆, 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑢𝑛 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑏𝑒𝑛𝑒𝑓𝑖𝑐, 𝑑𝑒𝑜𝑎𝑟𝑒𝑐𝑒 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑒𝑎𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑐𝑜𝑜𝑟𝑑𝑜𝑛𝑎̆𝑚 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑚 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡𝑒. 𝐼̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑓𝑟𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑢 𝑆̦𝑡𝑒𝑓𝑎𝑛, 𝑎𝑚 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑙𝑎 𝑠𝑡𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑛𝑑𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑎𝑟𝑐𝑒𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑖𝑐𝑡𝑖𝑚𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑣𝑒ℎ𝑖𝑐𝑢𝑙𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑐𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑟𝑢𝑡𝑖𝑒𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑐𝑜𝑟𝑑𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑜𝑟 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒. 𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑛𝑜𝑖 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑒, 𝑑𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑎𝑚𝑛𝑎̆ 𝑑𝑖𝑠𝑐𝑖𝑝𝑙𝑖𝑛𝑎̆, 𝑑𝑒𝑣𝑜𝑡𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡, 𝑖̂𝑛𝑐𝑟𝑒𝑑𝑒𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑟𝑎̆𝑏𝑑𝑎𝑟𝑒.” – 𝐩𝐥𝐭. 𝐚𝐝𝐣. 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞.
Deși tatăl s-a retras din activitate, iar fiii săi duc mai departe tradiția, familia are deja un posibil viitor pompier în creștere. David, băiatul de 7 ani al lui Nicolae, este fascinat de meseria tatălui și a unchiului său. De fiecare dată când are ocazia, îmbracă o mică uniformă și spune că într-o zi va merge și el la Școala de Pompieri. „𝑀-𝑎𝑠̦ 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟𝑎 𝑐𝑎 𝐷𝑎𝑣𝑖𝑑 𝑠𝑎̆ 𝑢𝑟𝑚𝑒𝑧𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑒 𝑛𝑜𝑏𝑖𝑙𝑎̆, 𝑑𝑒𝑜𝑎𝑟𝑒𝑐𝑒 𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑖̂𝑛𝑑𝑟𝑢𝑚𝑒 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑠𝑓𝑎̆𝑡𝑢𝑖𝑎𝑠𝑐𝑎̆. 𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑠̦𝑡𝑖𝑒? 𝑃𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑒𝑙 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑖𝑎 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑚𝑝𝑖𝑒𝑟𝑖.” ne spune, zâmbind, 𝐩𝐥𝐭. 𝐚𝐝𝐣. 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞.
În familia Gheorghiță, pompierii nu sunt doar salvatori, ci și frați, fii și tați. De la tatăl, care a inspirat prin curajul său, la Nicolae și Ștefan, care acum intervin cot la cot în misiuni dificile, până la micuțul David, care privește spre viitor cu visuri mari, ei demonstrează că eroismul nu este doar o meserie, ci un mod de viață. ,,𝐶𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑢𝑛 𝑠𝑓𝑎𝑡 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑖 𝑙-𝑎 𝑑𝑎𝑡 𝑡𝑎𝑡𝑎̆𝑙 𝑛𝑜𝑠𝑡𝑟𝑢 – 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑚 𝑡𝑜𝑡 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑎̆𝑚 𝑝𝑒 𝑐𝑒𝑙 𝑎𝑓𝑙𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑐𝑜𝑙, 𝑑𝑒𝑜𝑎𝑟𝑒𝑐𝑒 𝑛𝑜𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒𝑚 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑡𝑜𝑡̦𝑖 𝑓𝑢𝑔. 𝑆̦𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑟𝑐𝑒𝑎𝑚 𝑐𝑢𝑚 𝑠-𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑟𝑠 𝑠̦𝑖 𝑒𝑙: 𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑜𝑠̦𝑖, 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎̆, 𝑙𝑎 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒.” – 𝐩𝐥𝐭. 𝐚𝐝𝐣. 𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞.
Semnat ISU Mehedinți
