Sunt multe motivele care au dus la situația critică de acum în care Constituția este interpretată după interesele unor grupuri (drept este că și Constituția ar trebui modificată temeinic pentru a fi clară și concisă și nu a permite interpretări diferite ale unor articole de lege care uneori se „încalcă” unele pe altele!).
Unul din motive, mai puțin remarcat de analiști, este însă modul de comportament intern al celor din PSD și PNL față de liderii naționali ai partidului.
Imediat după pierderea unor alegeri, ori interne ori parlamentare, locale sau prezidențiale, cei din PNL și PSD și-au sacrificat liderii la modul cel mai violent posibil.
Acești oameni ar fi trebui cooptați într-un comitet de consultare al noului lider și să primească de la partide locuri eligibile în Parlament pe viață.
Nu s-a întîmplat așa ceva. Mulți au plecat, uneori cu o parte din activul partidelor și au înființat partide noi. Aceste fragmentări au cauzat piederi imense de imagine ,capital și voturi.
La PNL 14 oameni au fost președinți ai partidului după reînființarea acestuia în 1990 (nu-l punem la socoteală pe actualul interimar ).Au fost ejectați din partid mai mulți și trecuți pe linie moartă. Stolojan, Tăriceanu, Crin Antonescu, Ludovic Orban, Florin Cîțu și mai recent Nicolae Ciucă.
De parcă numai ei ar fi fost vinovații pentru eșecurile din alegeri și nu și cei care i-au votat intern. Unii nu au mai făcut politică dar cei ce au plecat Tăriceanu și Orban înființând partide au adus pierderi liberalilor.
Recent unul dintre ei a condus la actuala criză politică probabil fără nici cea mai mică intenție și fără să poată anticipa impactul acțiunilor sale.
Cu mult peste nivelul de pregătire politic și administrativ a lui Ciucă și cu o retorică aproape de foarte bună, Ludovic Orban putea folosi partidului în campaniile electorale foarte mult. Și merita un loc de parlamentar. Dar Ludovic a făcut un partid nou, a băgat în secțiile de votare mii de oameni prin acest partid și candidatura sa la prezidențiale. Acești oameni au câștigat bani în acele secții. Și s-au simțit obligați să-l asculte când le-a cerut, înainte de alegerile din primul tur, să o susțină pe doamna Lasconi.
Dacă era în PNL poate l-ar fi ajutat pe Ciucă, poate ajuta partidul să găsească un alt candidat mai bun sau poate negocia un candidat comun al PNL cu USR dinainte de alegeri.
Așa omul a dus niște voturi în tabăra userista a doamnei Lasconi care au propulsat-o pe aceasta pe locul doi. Fără niciun câștig pentru România și nici pentru PNL.
Dacă în turul doi intra Ciolacu nu Lasconi partidele puteau negocia rapid o susținere pentru Ciolacu. PNL putea primi conducerea unui viitor guvern de coaliție sau alte posturi, udemeriștii nu ar fi votat pe unul ca Georgescu, useriștii nici atât. Și exista șansa ca alegerile să fie duse până la capăt fără intervenția brutală a celor din CCR.
La PSD partidul a avut 9 președinți (considerând că PSD este continuatorul FDSN- FSN- PDSR) inclusiv Marcel Ciolacu.
Dintre aceștia Năstase, Geoană, Dragnea, Ponta și Viorica Dăncilă au fost executați de partid absolut canibalic.
Acești oameni, având asigurate locuri în Parlament ,puteau fi de folos PSD și lui Marcel Ciolacu. Nu ar mai fi înființat alte partide, nu ar fi candidat independenți nu ar fi făcut anticampanie PSD de-a lungul timpului.
La alegerile din acest an puteau să-l susțină în campanie foarte bine pe Ciolacu. Voturile lui Geoană aduse în tabăra PSD puteau cântări mult în bilanțul final. Posibil chiar ca PSD să fi câștigat așa primul tur al prezidențialelor.
Trebuie să mai punem la socoteală că ambele partide au folosit acest canibalism și în teritoriu. Sute de foști parlamentari sau lideri locali ai celor două partide se află acum pe diverse locuri de conducere a altor formațiuni politice sau au acces în consilii locale, județene sau Parlament pe listele altor formațiuni politice. În timp au dus campanii de defăimare și critică a PSD și PNL și au cauzat pierderi de capital și voturi.
Aceste decizi interne ale PSD și PNL de a trata proprii lideri ca pe niște paria au dus treptat la situația actuală și a partidelor și a crizei politice.
