Ilie Balaci s-a stins din viață pe 21 octombrie 2018 la Craiova. Au trecut 6 ani de atunci, iar ochii Băniei încă plâng, uneori, când își aduc aminte de pierderea suferită, dar de multe ori și râd, cu gândul la momentele unice pe care „Minunea Blondă” le-a produs pentru Craiova, pentru Oltenia, pentru întreaga țară.
La 6 ani distanță de la moartea tatălui ei, Lorena Balaci a vorbit despre gloria Craiovei Maxima, despre omul care a rămas în inimile a generații întregi de olteni. Fiica lui Ilie Balaci a povestit despre momentul în care a auzit că „Minuntea Blondă” s-a stins din viață, despre cum a reacționat, dar și despre clipa în care a vorbit pentru ultima dată cu Ilie Balaci.
„Au trecut foarte greu… Pe 21 octombrie 2018 a plecat o parte din sufletul meu. Sunt incompletă până în ziua în care o să plec și eu. Doar oamenii care își pierd unul dintre părinți pot să simtă ceea ce simt eu. (nr. Cum ați primit vestea?) Mă pregăteam să merg la Slobozia să îl văd pe Atanas, care avea 14 ani și fusese convocat la U17, apoi mi-a dat sora mea un mesaj, mi-a zis că tata nu se simte bine. Am sunat-o, am simțit că ceva nu este în regulă cu acest „Îi e rău”. Mi-a spus că îl resuscitau, atunci am sunat un prieten din Craiova, care mi-a zis că îl resuscitează de 20 de minute. L-am întrebat dacă în cele 20 de minute i-au prins pulsul, a spus că nu și atunci mi-am dat seama că el este mort.
(nr. Ce ați vorbit ultima dată cu Ilie Balaci?) Îmi amintesc perfect, el a murit duminică și noi am vorbit vineri seara. Am vorbit cu el pe 19 octombrie, știm foarte bine că pe 19 octombrie este întuneric la 19:30. L-am sunat pe la 19:30 să îl întreb ce face. Mi-a răspuns la telefon așa: „Ce e tată?” / „Ce să fie?” / „Doamne ce nebună ești, mi-a sărit inima din piept” / „Păi de ce ți-a sărit inima din piept?” /„Păi mă suni noaptea, să îmi stea inima?!” / „Păi nu e noapte…” / „Nu vezi că e noapte afară?” / „E noapte afară, dar e 19:30, te-ai culcat?”. Am ajuns destul de târziu acasă ziua următoare, dar nu l-am mai sunat că am zis că mă ceartă iar că e noapte. M-am gândit că o să îl sun ziua următoare pe drum, dar uite că nu am mai apucat să îl mai sun”, a povestit Lorena Balaci, pentru Fanatik.
În acea zi de toamnă, Craiova a încremenit. Pe străzi se vorbea doar despre llie Balaci. Seara, CSU avea meci cu FCSB. Stadionul a fost plin, iar galeria oltenilor a afișat multe mesaje pentru „Minune Blondă”.
Iată ce a însemnat data de 21 octombrie 2018, pentru Craiova
Duminică dimineața. 21.10.2018. Zi neagră pentru Oltenia, zi neagră pentru România. Ilie Balaci s-a ridicat la cer.
Când eroii copilăriei tale încep să treacă în neființă, când cei despre care bunicii sau părinții îți vorbeau cu sclipire în ochi rămân doar o poveste, ei bine, atunci ceva din tine rămâne pe loc. O clipă, o oră sau mai mult. Ilie Balaci, idol pentru generații întregi, s-a ridicat la cer.
După ce vestea deja a făcut înconjurul țării, duminică dimineața, pe buzele fiecărui craiovean de pe stradă se citesc patru cuvinte: „A murit Ilie Balaci!”. În fața blocului, acolo unde Minunea Blondă a petrecut ultimele clipe din viață, rude, prieteni, foști colegi, reporteri și simpli trecători umplu trotuarele. Vestea tulburătoare pare de necrezut. Mulți întrebă: „Este adevărat, a murit?”. Răspunsul îl primesc cu greu, de parcă nimănui nu îi vine să confirme, chiar dacă știu că este adevărat.
Strada este împânzită de oameni. Poliția e la tot pasul, la fiecare capăt de stradă din cartier. Privirile fiecărei persoane sunt pierdute, de parcă nu vor să creadă.
„Dumnezeu vrea să-și facă echipă tare în ceruri”, spune unul dintre trecători. Nimic nu mai clintește pe nimeni. Cei care se cunosc se salută cu glas suspinând. Pe trotuar, o tânără cu un copil nou născut se oprește să privească. Imaginea a devenit brusc și grea, și mai tulburătoare. Copilul începe să plângă. Da, acel plâns al unui pui de om, care nu cunoaște încă greutățile oferite de viață. Acel plâns pentru care orice persoană întoarce privirea. Sunetul îți taie răsuflarea și te duce cu gândul că acel micuț craiovean va crește, va merge la stadion și va auzi povești. Povești despre „Minunea Blondă”, despre legenda fotbalului românesc.
Partida CSU Craiova – FCSB, disputată în acea duminică, nu avea cum să nu capete o valoare simbolică. În ziua duelului, Ilie Balaci s-a stins.
După o zi peste care mulți vor trece cu greu, oltenii încep să se strângă ușor, ușor la stadion. La câțiva pași de statuia lui Ion Oblemenco, suporteri sau simpli trecători se opresc să aprindă o lumânare pentru sufletul celui ce a fost Minunea Blondă. Este ora 19:00, meciul parcă nici nu mai contează, statisticile sunt uitate, iar craiovenii vin în număr din ce în ce mai mare să-l omagieze pe Balaci. Atmosfera este de gheață. După ce aprind o lumânare, oamenii stau lângă altar și rămân cu privirile ațintite asupra fotografiei ce-l înfățișează pe Prințul din Bănie. „Această tragedie o să-i întărească pe băieți. O să întărească tot orașul”, spune un bărbat, cu lacrimi în ochi.
Ora 20:10. Stadionul este pe jumătate plin. Cu haine negre și flori albe în mâini, femei, copii și bărbați de toate vârstele privesc tabela pe care rulează imagini cu Ilie Balaci. Parcă și timpul se scurge mai greu. Băieții din galeria Craiovei îi pregătesc pe oamenii prezenți în peluză: „În minutul 8 toată lumea aruncă florile în teren. Nu mai devreme”. La tribuna a doua, un grup de aproximativ 30 de copii își fac apariția. Pe gazon, fotbaliștii formației gazdă ies să ia pulsul. După ce publicul craiovean îi primește cu ostilitate, grupul micuților suporteri se ridică în picioare și le face o demonstrație. Tinerii încep să strige cât pot de tare: „He! He! Hai Știința”. Jucătorii FCSB-ului rămân cu privirea îndreptată spre tribună. La ei acasă nu e prea des așa.
Nu trece mult timp și suporterii celor de la FCSB intră și ei pe stadion. Dacă altă dată erau întâmpinați într-un cor de fluierături și huiduieli, de data aceasta, nimeni nu pare să simtă nevoia să o facă. Altul este scopul acestei partide. Surpriza, dacă se poate spune așa, vine chiar din partea galeriei bucureștene. În Peluza Roș-Albastră se ridică mâinile și începe să se scandeze tare: „Ilie Balaci, Ilie Balaci!”. Gestul este răsplătit cu aplauze primite din întregul stadion. Apoi, galeria FCSB-ului și cea a Craiovei încep să strige împreună numele Legendei Craiovei Maxima. Ora 20:50. Pe „Ion Oblemenco” răsună din 28.000 de piepturi „MUICĂĂ, suntem neam de piatră!”. Se aude tare, foarte tare. Parcă toți oamenii strânși la stadion își spun supărarea prin versurile acestui cântec. Echipele intră în teren, iar înainte de startul partidei se ține un moment de reculegere. Nimic nu pare să mai conteze în tribune. Suporterii își pleacă încet capul, unii închid ochii, iar alții privesc spre tabelă. Pare ireal, dar se întâmplă. Oltenia ține un moment de reculegere în memoria lui Ilie Balaci. Peluza Nord afișează un mesaj emoționant: „Ai redefinit fotbalul și ai adus glorie Craiovei și culorilor alb-albastre! Azi plângem toți în memoria ta, minune din poveștile copilăriei noastre”.
Ora 21:00. Începe meciul. Din nou, se aude tare: „Ilie Balaci! Ilie Balaci!” și apare încă un mesaj: „Ilie Balaci! De la 8 la infinit”. În minutul 8, momentul în care numărul Minunii Blonde este singurul ce mai contează, CSU Craiova își dă autogol. În tot acest timp, se aude un murmur din tribune. Oamenii aruncă flori în teren. Este greu pentru suporteri să accepte asta, chiar în minutul 8, dar partida continuă. Un bărbat cu barba căruntă și cu mâinile încleștate consideră autogolul drept un semn: „Așa vrea Ilie. Ne facem pomană cu ei. Îi batem și așa”. Se pare că omul are dreptate. CSU întoarce scorul în repriza secundă, iar la final, galeria și fotbaliștii scandează împreună pentru eroul din poveștile copilăriei: „Ilie Balaci! Ilie Balaci”.
