În cătunul Mănăilești, din comuna vâlceană Frânceşti, se află o mare lavră a ortodoxiei românești – Mănăstirea Dintr-un Lemn, ctitoria lui Preda Brâncoveanu, la care însuși domnitorul Matei Basarab s-a adăugat ctitor, prin nenumăratele sale danii. Dar, înainte de a se ridica această mândră ctitorie de zid, aici a existat un mic lăcaș din lemn învăluit în legendă, menționat pentru prima oară în însemnările arhidiaconului sirian Paul de Alep (Bulus ibn Makarius az Zaim al Halab), care l-a însoţit pe tatăl său, Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile sale prin Ţările Române.
Călătorul sirian ajunge la așezământul monahal de la Frâncești în ziua de 3 iulie 1657, și culege această legendă conform căreia un călugăr schimnic ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce care l-ar fi îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui stejar secular.
Paul de Alep scria astfel: “sunt aproximativ douăzeci de ani de când unui mare dregător [Preda Brâncoveanu], plăcându-i această biserică cea de lemn, o lasă în vârful dealului şi zidi din jos o altă mănăstire mare din piatră, pentru călugăriţe, cu o biserică splendidă”.
Neofit Cretanul, Mitropolitul Ungrovlahiei, a vizitat mănăstirea în ziua de 29 iulie 1745 și ne-a lasat această însemnare: ”Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului despre care aminteşte Paul de Alep şi, tăind stejarul în care a fost găsită icoana a făcut din lemnul lui o bisericuţă numită din această pricină Dintr-un Lemn”.
„Istoricul de artă francez André Grabar a ajuns la mănăstire în anul 1929 şi, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul IV d.Hr., la Mănăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune că ar fi aparţinut Apostolului Luca, cel care a zugrăvit-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. Este cunoscut faptul că, în întreaga lume, se mai păstrează doar trei exemplare similare cu cea de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Profesorul I. D. Ştefănescu afirma însă că icoana a fost zugrăvită abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Istoricul de artă Ana Maria Muzicescu a presupus că icoana făcătoare de minuni ar fi lucrată înainte de 1453 în Bizanţ sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Construită, aşa cum spune legenda, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, din lemnul unui singur stejar, a fost reconstruită la trei secole distanță.
Biserica a mai fost refăcută la anul 1733, iar construcția actuală a fost ridicată în anii 1810-1814 de Iancu Lahovary căminarul, ginerele lui Constantin Socoteanu, ruda Episcopului Grigore Socoteanu, cu cheltuiala lui, după ce aceasta suferise importante pagube în urma unui incendiu. În această perioadă i s-a adăugat un iconostas nou sculptat în lemn de tei, lucrat de meşteri ţărani din sat. O însemnare păstrată adeverește refacerea acestui valoros monument istoric: „Dumnealui, cocon Iancu zet căminar Constandin, văzând că biserica, adică bolniţa sfintei Mănăstiri au ars din întâmplare, au cugetat pentru dragostea Maicii lui Dumnezeu şi cu toată cheltuiala sa de iznoavă au făcut altă biserică, tot în acel loc”.”, ne-a spus prof. dr. Florin EPURE, director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea.
Biserica este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară şi nu depăşeşte patru metri în înălţime. Este înconjurată la exterior de un brâu în formă de frânghie răsucită (torsadă), săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă.
„Tâmpla sculptată în lemn de tei, la anul 1814, este de o frumuseţe rară. Ascunsă şi păzită de “stejari seculari”, aidoma celui din care a fost zămislită, bisericuţa Mănăstirii Dintr-un Lemn încântă ochiul trecătorului şi dăruieşte bucurie sufletelor ce zăbovesc la adăpostul zidurilor ei. Există tradiția ca pe drumul ce urcă la biserica de lemn pelerinii să lase în trunchiul stejarilor seculari monede și bilețele cu dorințe așteptând ca minunea de la începuturi să lucreze și în existența lor efemeră pe acest pământ”, ne-a declarat prof. dr. Florin EPURE, director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea.
Mănăstirea Dintr-un Lemn este situată la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Râmnicu Vâlcea și la 12 kilometri nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frâncești și poartă hramul Nașterea Maicii Domnului.
Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, este păstrată cu multă venerație în biserica mare.
Icoana are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1.50 metri și lată de 1.10 metri.
În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat manastirea si, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul IV la mănăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune ca ar fi aparținut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Fecioara Maria. Conform tradiției, în lume se mai păstrează trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn.
Profesorul I.D. Ștefănescu afirmă însă că icoana a fost zugrăvită abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Conform lui A.M. Muzicescu icoana ar fi lucrată înainte de 1453, la Bizant sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Cea din urmă ipoteză este și cea mai plauzibilă, dar modul în care icoana a ajuns la noi rămâne necunoscut.
Bisericuța de lemn de la Mănăstirea numită Dintr-un Lemn este un valoros obiectiv de patrimoniu cultural național și un loc în care cei cu multă credință în Dumnezeu și în Maica Domnului simt pacea și binecuvântarea divină.
