Tradițiile continuă să fascineze pe toată lumea! Călușarii s-au adunat pentru a alunga spiritele rele din Craiova
În Oltenia, tradițiile călușarilor sunt parte importantă a sărbătoririi săptămânii Rusaliilor. Acești dansatori și purtători de ritualuri își moștenesc arta din generație în generație, păstrând vie o tradiție ancestrală. În vremuri străvechi, cei mai isteți și mai zvelți bărbați se adunau sub steag, pe malul apei sau la hotar, pentru a celebra și a îndeplini ritualuri sacre.
Aceștia au fost prezenți duminică, 23 iunie, la Teatrul Marin Sorescu, unde craiovenii au dansat alături de ei, au luat pelin și usturoi. De la copii de 11 ani, până la bunici de 76 de ani, călușarii au îmbrăcat straiele de sărbătoare și au pornit să alunge spiritele rele din Bănie.
Încă de demult, începând cu duminica Rusaliilor, călușarii porneau într-o colindă specială prin satele Olteniei. Dansul lor nu era doar o formă de divertisment, ci avea și rolul de a aduce vindecare bolilor trupului și ale sufletului. Oamenii se adunau în jurul lor, căutând binecuvântarea acestor dansatori, încredințați că puterea lor poate alunga necazurile și poate aduce prosperitate.
În prezent, tradițiile continuă să fascineze și să unească oamenii într-un legământ cu trecutul și cu forțele spirituale din Oltenia. Deși vremurile se schimbă și viața modernă aduce noi provocări, rădăcinile acestor ritualuri sacre rămân adânc înfipte în inima comunității.
„Prietenii noștri sunt ok cu pasiunea noastră, unii dintre ei dansează cu noi”
La eveniment au fost prezenți doi gemeni, Lucas și David, cei mai mici dintre călurași, care ne-au declarat că pasiunea lor cea mai mare este dansul. „Dansăm de la 4 ani. La început am cântat, amândoi. Trecerea de la cântat la dansat a venit de la mami și tati, care și ei au dansat. Noi eram la after-school și, de obicei, ne luau de acolo pe la 3 și mergeam să dansăm. Ne place mult mai mult la dans decât la școală. În viitor noi vrem să fim dansatori, vrem să ducem tradiția mai departe. Prietenii noștri sunt ok cu pasiunea noastră, unii dintre ei dansează cu noi”, ne-au mărturisit gemenii Lucas Gabriel și David Mihai, 11 ani, cei mai mici dintre călușarii din Dolj.
Dansul călușarilor este o experiență de neuitat, în care tinerii viguroși captivă audiența din întreaga lume cu mișcările lor perfecte. Pentru olteni, acest dans reprezintă mai mult decât o simplă tradiție, este o veritabilă stare de spirit, iar acest lucru se reflectă în mod special în ochii bătrânilor. Călușarii nu sunt doar dansatori obișnuiți, ei sunt cei mai iscusiți, păstrători ai unei moșteniri ancestrale.
În timpul dansului lor, bătrânii nu pot să nu simtă emoții puternice și să-și amintească cu nostalgie de tinerețea lor. Lacrimile adesea îi însoțesc în acest moment sacru, în care trecutul și prezentul se contopesc într-o demonstrație vibrantă a tradiției. Pentru comunitatea oltenilor, călușarii nu sunt doar artiști, ci devin povești vii ale istoriei locale, transmițând în continuare învățături și emoții puternice din generație în generație.
„Căutăm să atragem cât mai mulți tineri ca să nu se piardă tradiția”
„Călușul este prezent din moși strămoși, în comuna noastră Giurgița. Am usturoi și pelin legat la brâu. Acesta semnifică faptul că alungă toate relele care vin asupra omului. Aceasta tradițe este de sute de ani. Eu dansez din 2001, am lucrat 35 de ani în Craiova, apoi m-am pensionat și m-am retras la țară. Pe viitor, vreau să am grijă de sănătate, pentru că este greu la bătrânețe, dar facem față și mergem mai departe. Am doi nepoți și o nepoată. Nepoțica este studentă, nepotul cel mare a terminat facultatea și e inginer, iar nepoțelul cel mic are 8 ani și este în clasa I. Căutăm să atragem cât mai mulți tineri ca să nu se piardă tradiția”, ne-a declarat Iordache Ștefan (76 de ani), călușar din Giurgița.
În vremea bunicilor noștri, săptămâna Rusaliilor era un moment de mare însemnătate pentru călușari, o perioadă în care se angajau într-un jurământ mai riguros decât cel militar. Părăseau familiile și se adunau sub stindardul ritualic, încredințați de puterea sacră a tradiției. Începeau cu dezgroparea ciocului și depunerea solemnă a jurământului, apoi își demonstrau priceperea în dans, fie că era pe vatra satului, în târg sau în curtea boierului.
„Noi jucăm de plăcere și vrem să dansăm cât o să putem”
„Este o mare bucurie să am acest titlu. Mulțumesc colegilor care m-au ajutat. Practic călușul din 1988, până în prezent, fără întrerupere. Acestă pasiune a început de mic copil, fiind o tradiție din tată în fiu, de la bătrâni. Încercăm să învățăm și tinerii, pentru a nu se pierde tradiția. Deja 2-3 tineri îi avem în pregătire. Acum sunt cam obosiți că aseară am mai avut un spectacol, la Festivalul Lubenițelor. Acest dans nu este greu, asta dacă îți place. Noi jucăm de plăcere și vrem să dansăm cât o să putem.
Călușul nostru tradițional alungă toate spiritele rele. Noi avem obiceiul să spargem un cioc, o strachină pentru a fugi toate relele. Perioada Rusaliilor e ca un ritual. Se miroase dintr-un pelin, se gustă dintr-un grăunte de usturoi. Oamenii care muncesc în ziua când jucăm noi se ia din căluș. Aceștia cad jos din picioare și atunci vine călușarul și îi facem ritualul acesta. După ce se termină programul nostru, cel care e căzut jos se ridică și joacă călușul cu noi”, ne-a povestit vătaful căluşarilor din ceata de la Dăbuleni, Dumitru Şotorog, care a primit titlul onorific de Tezaur Uman Viu.
