Cinci medicamente au fost cumpărate de autoritățile din România de la începutul pandemiei COVID-19 până în ianuarie 2022, dintre acestea REMDESIVIR reprezentând , ca valoare, 73% din totalul de 1, 242 miliarde de lei cheltuite pe tot calupul de doctorii, după cum a concluzionat recent Curtea de Conturi a României.
De fapt, timp de aproape un an – din octombrie 2020 până în septembrie 2021 – Ministerul Sănătății nu a mai reușit să contracteze centralizat vreun alt medicament pentru tratarea COVID-19, în afară de cele 538.000 fiole de REMDESIVIR.
Unele unități spitalicești au izbutit să procure totuși, până în septembrie 2021, aprope 5.000 de doze de TOCILIZUMABUM , alte 27.000 de flacoane fiind ulterior plătite de MS.
Potrivit auditorilor, ”Procedura de achiziție de Tocilizumab a fost prelungită din luna aprilie până în luna septembrie 2021 din cauza unor comunicări defectuoase între direcțiile de specialitate implicate în procesul de achiziție. În acest context, precizăm că modul de lucru nu a fost în concordanță cu caracterul urgent al acestui tip de achiziție”.
În octombrie 2021, printr-o achiziție centralizată UE, România contracta furnizarea a 10.000 de doze de CASIRIVIMAB/ IMDEVIMAB, contra sumei de 117 milioane de lei, pentru ca, în ianuarie 2022, să negocieze direct cumpărarea a 50.000 de flacoane MOLNUPIRAVIR, la prețul de 168 milioane lei, respectiv – a 10.000 de bucăți de ANAKINRA.
Mii de doze nefolosite, din donații
Au fost recepționate la nivelul Ministerului Sănătății medicamente și sub formă de donații, de la diverse companii, după aprilie 2020, până în toamna anului 2021- Hidroxiclorochină, Lopinavir, Favipiravir, Remdesivir, Casirivimab. Dintre acestea, la finele anului 2021 rămăseseră nerepartizate 4.770 (25%) cutii de Hidroxiclorochină și 6.049 (39%) cutii de Casirivimab/Imdevimab.
Din cauza creșterii accelerate a numărului de decese în toamna anului 2021, România a apelat la sprijin european, primind din Germania 12.720 doze de anticorpi monoclonali (Casirivimab/Imdevimab), din care însă, până la sfârșitul lunii februarie 2022, fuseseră distribuie către bolnavi numai 6.671 doze. Alte 5.265 doze de anticorpi monoclonali – bamlanivimab și 1.500 doze de anticorpi monoclonali – casirivimab/imdevimab au fost trimise de Serbia.
Planuri adoptate cu întârziere
Eforturile tuturor factorilor implicați în prevenirea și tratarea românilor afectați în perioada pandemiei de COVID-19 nu au contat pentru bolnavii care, în final, și-au pierdut viața.
În România au fost înregistrate 64.958 de decese din cauza COVID-19 până la 31 martie 2022, dintre care: 15.767 – în anul 2020, 42.985 – în 2021 și 6.206 – în 2022 (1 ianauarie – 31 martie).
”În concluzie, deși se constată preocuparea Ministerului Sănătății în asigurarea cadrului legislativ specific pandemiei Covid-19, totuși unele planuri de acțiune au fost întreprinse cu întârziere, ceea ce a avut efect asupra accesului pacienților la cele mai adecvate forme de tratament. (…) De asemenea, s-au creat cu întârziere față de debutul pandemiei centre de evaluare Covid-19, ceea ce a condus la suprasolicitarea unităților medicale spitalicești. Totodată prin nemonitorizarea de către Ministerul Sănătății a tuturor stocurilor cu medicamente specifice Covid-19 sau suport Covid-19, respectiv antivirale, antiinflamatorii și imunomodulatoare existente la unitățile sanitare spitalicești în primele valuri (1-4) pandemice a afectat următoarele achiziții de medicamente specifice și, implicit, asigurarea unei corespondențe a necesarului pe fiecare tip de medicament”, notează consilierii Curții de Conturi.
Rata mortalității, cu mult peste media UE
Rata mortalității din cauza pandemiei de COVID-19 până la sfârșitul lunii martie 2022 a fost cu aproximativ 32 % mai mare în România decât media la nivelul țărilor UE, respectiv 3.360 de decese la un milion de locuitori, față de 2.278 de morți.
”O posibilă explicație pentru acest decalaj este capacitatea limitată de testare din România, fapt care ar fi permis neidentificarea persoanelor pozitive. În plus, este posibil ca accesul la serviciile medicale spitalicești pentru afecțiuni care nu sunt provocate de Covid – 19 să fi fost afectat de presiunea exercitată asupra sistemului de tratare a cazurilor de Covid – 19, ceea ce a condus la rate crescute ale excesului de mortalitate, din cauza altor afecțiuni decât Covid – 19”, arată Curtea de Conturi.
