România a jucat un rol cheie în una dintre cele mai importante realizări pentru Europa de Sud-Est la începutul anului 2023: înscrierea a încă două sectoare din fosta frontieră a Imperiului Roman, numite “limes”, pe lista indicativă a patrimoniului UNESCO — un pas premergător înscrierii pe lista patrimoniului mondial. Pentru regiunea istorică Oltenia acestea includ limesul de pe Dunăre și limesul dacic. Cea din urmă zonă are alte câteva sute de situri arheologice identificate și peste cele deja cartate în prima etapă, incluzând aici castre, fortificații și turnuri de supraveghere. Înscrierea acestor obiective pe lista UNESCO a necesitat o documentare minuțioasă a tuturor monumentelor care urmează să fie incluse în patrimoniu. Cele două segmente de frontieră fac parte dintr-un efort european comun, început în 2005. Atunci a fost creat un monument trans-național, Frontiers of the Roman Empire (FRE), urmărindu-se ca toată țările străbătute de frontierele romane să înscrie aceste obiective istorice pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Frontiera romană din România este cel mai mare monument unitar de patrimoniu din România, respectiv cel mai lung sector al monumentul unic UNESCO “Frontiers of the Roman Empire” (FRE).
În prima etapă a Programului Național LIMES, aparținând Ministerului Culturii, au fost identificate și cartate 364 de situri.
Programul Național Limes România a evidențiat că, din cele șapte tipuri diferite de limes de pe întreaga frontier romană, se disting și linia Oltului (supravegheată de castre mai mici sau mai mari), dar mai ales Limesul Transalutan – o graniță de sine stătătoare în toată puterea termenului, un limes propriu-zis similar cu cel din Britannia (Zidul lui Hadrian) si Germania – linie artificială din val de pământ supravegheată de castre mici si mijlocii.
Dintre regiunile istorice vizate, Ardealul valorifică deja cel mai bine importanța științifică, dar și atractivitatea turistică a acestor obiective, beneficiind și de faptul că s-au conservat mai bine în arcul intracarpatic, peste veacuri.
În prima etapă, au fost identificate, din Oltenia, doar pe linia râului Olt și împrejurimi, următoarele obiective istorice:
Vâlcea: Copăceni – Praetorium I, Sub pietre (fort auxiliar) și drumul roman; Călimănești (Păușa) – Arutela, Turnul lui Teofil; Râmnicu Vâlcea (Stolniceni) – Buridava romană; Berislăvești (Rădăcinești) – Cetate; Racovița – Paretorium II (fort și apeduct); Titești – fort (Dealul Cazanului) și Boișoara – fort și băi (pe granița administrativ-teritorială cu județul Sibiu, comuna Boița); Voineasa – Crac-Găuri (tabără militară temporară).
Olt: Corabia – Sucidava (celei, așezare, fort auxiliar, întăriri ulterioare, pod); Dobrosloveni (Reșca) – Romula / Cetate (fort auxiliar, două fortărețe civile, așezare umană și drum roman); Gostavățu (Slăveni) – La Cetate (fort, necropolă); Crâmpoia – Reduta Tătarilor (fort auxiliar, așezare umană).
Lor li se adaugă cele două din Mehedinți, Drobeta – Turnu Severin și Orșova.
A doua etapă va permite înscrierea în lista UNESCO a altor inestimabile obiective din Vâlcea, Dolj, Mehedinți, dar și din județele muntene limitrofe, Argeș și Teleorman.
În partea sud-estică, granița este stabilită pe valea Oltului, având caracteristicile unui limes riveran, iar pentru o scurtă perioadă pe o linie la 5-30 km est de Olt pornind de la Râșnov (jud. Brașov) la Ciuperceni (jud. Teleorman) pe o distanță de cc. 200 km. Ultima linie de frontieră funcționează discontinuu în prima jumătate a sec. al II-lea și la începutul sec. al III-lea. În restul perioadelor, granița funcțională era cea riverană, pe Olt.
Pe teritoriul României se află nu mai puțin de 1.500 de kilometri de frontieră, din totalul de 6.000 de kilometri, a Imperiului Roman. Programul Național Limes este cel mai ambițios proiect pe care-l are țara noastră în privința prezervării patrimoniului și vizează includerea pe lista UNESCO.
Sursa foto: Limes România (limesromania.ro)