Sărbătorile de Paște sunt menite să aducă lumină în viața oamenilor și să le reamintească faptul că indiferent de greutăți, ei nu sunt singuri. Viața nu a fost blândă cu toți sau nu toți au știut cum să o îmbrățișeze, dar asta nu înseamnă că speranța trebuie să dispară. Mulți oameni au ajuns în stradă și au rămas acolo, indiferent de anotimp, de vârstă sau de starea de sănătate. Totuși, pentru oamenii străzii din Craiova există o speranță, o șansă pentru a învăța să îmbrățișeze viața.
La Centrul social de urgență pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile” Craiova sunt, în acest moment, 45 de oameni. Fiecare a ajuns acolo pentru că nu avea unde să meargă și pentru că au existat alți oameni, care încă au încredere în ei. Cel mai mic beneficiar al centrului are 9 ani. Este vorba despre o fetiță, care este acolo alături de mama ei. Se au una pe alta, au primit un pat, mâncare și speranță. Acolo sunt și bătrâni, unii trecuți de 80 de ani. Unii sunt în centru de mai mult timp, dar ații au ajuns de curând, iar în ochii lor se vede nesiguranța. Aceștia sunt speriați, le e frică să nu ajungă, din nou, în stradă, singuri, fără apărare. Personalul centrului face tot posibilul pentru a le da încredere beneficiarilor, pentru a-i pune pe picioare și pentru a-i reintegra în societate.
Fiecare persoană a primit responsabilități după ce a ajuns în centrul social. Își păstrează curățenia în cameră, își respectă colegii și încearcă să devină cea mai bună variantă a lui. Atmosfera sărbătorilor se simte deja acolo, pentru că oamenii au început să aibă parte de activități practice, specifice perioadei. Ei confecționează diferite obiecte, își pun răbdarea și abilitățile la încercate, în timp ce comunică între ei. Povestesc despre cum a fost viața lor, ascultă ce au trăit colegii lor și cum s-au descurcat.
„Am stat în autogara Craiovei aproape 25 de ani”
Mariana are 45 de ani și este la centrul pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile” de aproape un an. Spune că s-a acomodat, are lacrimi în ochi atunci când povestește despre bunătatea oamenilor care au primit-o acolo. Ea a stat în stradă mai bine de 20 de ani, iar acum, viața ei s-a schimbat total.
„M-am acomodat. În martie fac un an de când sunt aici. Oamenii care ne îngrijesc sunt atât de sufletiști. Colegii sunt extraordinari și ei, ne ajutăm. Anul trecut, de Paște, eram în gară. Acum, aici e foarte bine și când nu e sărbătoare. Viața mea a fost foarte complicată înainte să ajung aici. Am stat în autogara Craiovei aproape 25 de ani. Am auzit de acest adăpost. Asistenții sociali de la gară m-au adus aici”, povestește Mariana.
Cei 45 de oameni ce locuiesc în acest centru vor avea parte de un Paște așa cum poate merită fiecare persoană. Aceștia vor putea merge împreună la Biserică, vor sta la masă și se vor bucura de faptul că se au unii pe ceilalți și că cineva se interesează de viitorul lor. Nu este ușor să iei un om care a trăit pe stradă mai mult de 20 de ani și să îl schimbi pe loc, să îi impui lucruri și să ai pretenția ca el să înțeleagă faptul că trebuie să respecte reguli. Totuși, personalul centrului „Sfântul Vasile” a reușit acest lucru și va continua să o facă.
„Ei ne numesc a doua lor casă. Își găsesc sprijinul și alinarea pentru sufletul lor și pentru a putea merge mai departe împreună cu noi. În perioada de Paște, înainte de marile sărbători, ei sunt introduși în atmosfera de sărbătoare, prin confecționarea anumitor obiecte, colegii mei interacționează cu ei. Prin realizarea acestor obiecte au o stare de bucurie. Vorbim despre cea mai mare sărbătoare a creștinilor. Dorim să aduce bucurie prin astfel de activități, precum și prin diversificare meselor de Paște. Vin și persoane care doresc să îți ofere sprijinul mai ales în aceste perioade”, dezvăluie Sorin Pîrvănescu, coordonator al centrului.
Unii preferă să rămână în stradă, dar nu sunt abandonați
În mod normal, după ce o persoană fără adăpost ajunge la centrul „Sfântul Vasile” este susținută timp de un an de zile, timp în care se încearcă reintegrarea acesteia în societate. Oamenii sunt învățați să lupte pentru viața lor. Cei care pot să muncească sunt încurajați să meargă la interviuri de angajare, să își refacă viața și să aibă încredere în ei. După ce reușesc să își găsească un loc de muncă, aceștia sunt susținuți să își găsească și o locuință, în care să stea cu chirie poate chiar alături de colegi pe care i-au avut în centru. Activitatea acestora este monitorizată minim 6 luni după ce pleacă din centru, nu sunt lăsați baltă și nici nu li se întoarce spatele dacă cer ajutorul.
În același timp, așa cum spune coordonatorul centrului, Sorin Pîrvănescu, sunt oameni fără adăpost care nu vor să meargă la centrul „Sfântul Vasile”. Mulți se tem de faptul că vor fi păcăliți, iar alții cred că nu se pot adapta regulilor. Totuși, nici aceștia nu sunt abandonați. Ei sunt căutați și li se duce mâncare, pe străzi, acolo unde au ales să trăiască.
„Trecând prin anumite situații dificile, ei au și această teamă, că nu vor fi înțeleși, că nu pot să trăiască în comunitate. Din această cauză au și un mod solitar în care își desfășoară întreaga viață. Nu ne rămâne decât să mergem al fiecare în parte să îi convingem că aici vor fi primiți cu căldură și că încercăm să le rezolvăm problemele. Dacă aceștia nu doresc, rămân acolo unde sunt, iar intervenția noastră se limitează la a-i ajuta cu strict ce au nevoie pentru a trece mai ușor peste anumite perioade. Avem cazuri în care tinerii noștri din centru au ajutat bătrâni care au avut și degerături, nu puteau să meargă. Merg cu ei la masă. Am încercat să dezvoltăm și o grijă mai aparte pentru persoanele în vârstă, astfel încât să se ajute între ei, să nu depindă de noi dacă nu suntem aici”, explică Sorin Pîrvănescu.
Capacitatea maximă a centrului este de 52 de locuri, dar când a fost cazul numărul oamenilor ce au beneficiat de servicii a crescut: „Am avut și 96 de persoane care au beneficiat de serviciile noastre. A fost în perioada în care temperaturile au scăzut foarte mult. Atunci, au fost aduse foarte multe persoane. Au mai fost primiți și pe la azilul de bătrâni și în alte locuri”, a mai spus Sorin Pîrvănescu.
Cea mai mare frică: să nu ajungă, din nou, în stradă
În ultimii ani, în Centrul social de urgență pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile” Craiova au ajuns aproximativ 800 de persoane, chiar și mai multe mame, cu copiii de mână, după ce au fost abuzate. Centru are un psiholog, un asistent social și unul medical. Toți se ocupă de beneficiari și încearcă să îi pună pe drumul cel bun.
„Oamenii sunt mai deschiși în apropierea sărbătorilor, mai înțelegători și, din ce am observat la activități, mai glumeți. Aceste activități înseamnă creșterea încrederii în sine pentru ei. Atunci când fac ceva manual, văd că pot face ceva frumos, care e apreciat. Acest lucru în pregătește pentru interviuri de angajare, de care le este teamă. Le este frică de faptul că nu vor fi acceptați. Ei se pot angaja, își pot strânge bani, să se grupeze câte 2-3 și să stea în chirie, într-un apartament. În perioada aceasta, mulți dintre ei merg la Biserică. Se observă o schimbare. dumnezeu pune și el partea lui, consilierea psihologică nu este suficientă în această perioadă. Au început să vină singuri la consiliere. Din experiența anilor trecuți, cea mai mare frică a oamenilor care ajung aici e să nu rămână, din nou, pe stradă Le e frică să nu se întoarcă de unde au venit”, a spus Alina Preda , psiholog al centrului.
La centrul „Sfântul Vasile” din Craiova ajung oameni de toate vârstele, dar bătrânii sunt cel mai greu de motivat : „Este mai dificil să lucrăm cu persoanele în vârstă. Cu cei tineri este greu la început. Cu persoanele vârstnice, care au ajuns la noi și au deja peste 70 de ani, nu mai putem să abordăm lucrurile la fel, să le zicem că se pot angaja, pentru că deja nu mai pot face asta. Noi, acum, nu putem decât să le îi convingem să petrecem timp frumos împreună și să depănăm amintiri. Mulți au trăit întâmplări frumoase și tinerii pot învăța multe de la ei”, a mai explicat Alina Preda.
