„La înapoierea mea din Italia am găsit la Bucureşti o atmosferă de casă de nebuni, în care se înjurau oamenii unii pe alţii, de dimineaţa până seara. Şi dacă ar fi fost numai atât! Dar pe lângă nebuni mai erau şi pungaşi!” – C. Argetoianu
Parafrazându-l pe Argetoianu, la venirea mea din scurta vacanţă jurnalistică, sunt şocat de „nebunia generală” şi de „pungăşia extinsă” de sus şi până jos. 1. Dacă PNL n-a regizat balamucul alegerilor interne, e un partid pierdut, având soarta pnțcd cât de curând, fiindcă au făcut ce nu se face: au uitat de ce-au venit la guvernare (vorba lui Pastorel: „n-am venit că am venit/ am venit că n-am venit”.
Ar fi trebuit să se uite la mult huliţii usr-işti, care se ceartă în familie, nu în sufrageria oficială a „statului-paralel”, perpendicular, oblic, nu mai contează… şi, în plus, au mizat pe un „cal mort” – Cîţu, cel drogat de putere, dar lipsit de logică şi, mai ales, de diplomaţie şi carismă – poeţii şi politicienii trebuie să aibă carismă, altfel n-au ce căuta pe aceste domenii esenţiale ale unei societăţi.
PSD face ce ştie: „mult zgomot pentru nimic(uri)”, vorba Marelui W.; AUR se poartă ca o „şoşoacă în pantaloni” cu şlițul deschis… (am văzut pe un tv o chestie superbă, ieri seară: am văzut-o pe d-na şoşoacă în platou cu un liberal (H. Buzatu), şi n-o să uit curând imaginea „delirantă”, de ce face politica din OM. În comunism, dacă ocupai, după multe „străgăneli” o funcţie, înainte de a o ocupa cu acte în regulă, dădeai și un „test de echilibru” (eu l-am dat, ca să ocup o funcţie la „poșta română”), ceva care era identic cu ce fac cosmonauţii sau piloţii, înainte de a urca în „navele lor”. Dar marele câştigător din acest „ţăţism/câţism” politic e UDMR, care, nici nu ştiţi câte a rezolvat, pe şest, Ardealul lor.
Singurii care sunt cu capul pe umeri, păstrându-şi orgoliul şi chibzuinţa, nu „pas cu pas”, ci permanent, sunt udmr-iştii, care-au ieşit din „troaca/trocul” politic în interes propriu, interes pe care, când va veni timpul, îl vor deconta naivii pnl-işti. Pe Emil Constantinescu l-au învins „structurile”. Pe pnl-işti nu i-a învins „pandemia”, cum zice Ludovic Orban, ci naivitatea, ca să nu zic prostia.
Câte editoriale am scris eu despre proşti şi prostie, hoţi şi hoţie, analfabeţi funcționali, mafioţi sadea! Toţi, deci şi ăştia, nu sunt în stare nici să aplice o politică de cadre măcar, ca pe vremea lui tovarăşu ceauşescu, politică în care secretul era unu simplu: ăştia, politicienii, ştiau că ei sunt proşti şi nu se pricep la toate (erau aleşi din clasa muncitoare, proletariat…), dar au înţeles iute că dacă promovează oameni deştepţi în administraţie sunt salvaţi. Ca atare, întâi găseau „capabili”, îi numeau pe niște posturi, apoi îi făceau „membri”, şi, gata, la treabă.
Părerea mea, vorba lui R. V., fost premier al României, P.N.L., în lipsa unor „capacităţi” politice, dar şi a lipsei de „cadre” politico-administrative, a făcut o greşeală enormă acceptând cadoul lui Iohannis în prag de pandemie mondială. În imensa lor nepricepere (ca să guvernezi/administrezi tre… să (vb domnului sindicalist Petroff) te pricepi, cât de cât. Iar când „s-au alianţat” şi cu USR Plus (la fel de nepricepuţi), şi cu UDMR (veşnici oportunişti, cărora le pasă de etnie, nu de românie), şi-au pus singuri bomboana pe coliva guvernării. Singura lor şansă e să se trezească până nu se fac harakiri (aşa s-o scrie?) şi cu „campania” asta, tâmpită de-a binelea, de alegeri interne, declanşate infantil cu aproape un an înainte. Dar, atât îi duce „bibilica” lor de afoni politici şi, mai ales, de afoni administratori ai unei Ţări nenorocite de înaintaşii lor arhaici, ca să nu zic preistorici – PSD.
Vorba lui N. Iorga: „Din nenorocire, tot ce se petrece în ţară astăzi, în momente aşa de grele, e datorat spiritului de partid. Mai rău, spiritului de facţiune, care a omorât atâtea ţări, mai solide decât a noastră. În viaţa statului se oglindeşte viaţa privată a celor care-l conduc. Libertatea nu e anarhie!”
2. Dacă la nivelul cel mai înalt, prostia şi hoţia „legalizate” sunt la ele acasă, „la bază” e cam la fel, şi cu prostia, şi cu hoţia, şi tot în detrimentul omului de rând. Iaca un exemplu: „Am reuşit să vând un apartament pentru datorii. Locatarul avea peste 20 de mii de lei restanţe la întreţinere. în plus avea datorii şi la bănci (dar nu e treaba ta, cu băncile, tov. preşedinte, zic eu, băncile de ce nu l-au executat?). …l-am somat în scris, am ajuns în instanţă, care a hotărât că admite acțiunea și obligă pârâtul să plătească suma datorată, dar a refuzat să vină să plătească, am mers la un executor, am investit hotărârea cu formula executorie, și am trecut la executare silită. Ulterior apartamentul s-a vândut (cu cât, tov. preşedinte?), asociaţia inclusiv băncile (lucrezi la bănci tov. preşedinte?) „s-au îndestulat” (expresie de preşedinte!), iar proprietarul a mai rămas cu 2,25 lei”. Această „declaraţie eroică”, dar penală, căci e un abuz în serviciu împotriva persoanei, şi de un cinism cras, a apărut în Gazeta de sud, vineri, 13 august, şi aparţine „Preşedintelui Asociaţiei de Proprietari nr. 6 Nicolae Titulescu”. Am zis că e o declaraţie de un cinism extraordinar pentru că tov. preşedinte se bagă unde nu-i fierbe oala, adică în ograda executorilor judecătoreşti, fără să citească Legea, şi fără să înțeleagă Litera legii. Adică:
– Asociaţia de proprietari, prin preşedinte, are dreptul, DAR NU E OBLIGATĂ, de a acţiona în instanţă… la,la,la.
– … neplata cotelor de contribuţie, zice legea, dar cele 20 de mii lei sigur nu sunt cote de contribuţie, ci şi penalităţi, care după 3 ani se prescriu, c-aşa zice Legea.
– din start nu trebuia dat la executare, şi nici în instanţă, un dosar cu sume incerte, c-așa zice Legea.
– am să cer Direcţiei de coordonare Asociaţii din cadrul Primăriei Craiova o analiză a acestei cinice „executări silite”, ilegale clar, pentru că, tot conf. Legii, Asociaţiile de proprietari nu sunt SRL-uri ale unor preşedinţi despre care nici nu ştim dacă sunt legal preşedinţi…, c-am descoperit şi ceva preşedinţi, de când m-a pus naiba să „ocup” asemenea „foncţie”, „obligat” de un preşedinte care mă fura, şi nu numai pe mine, „cu cărţile pe masă”, că se declara, oficial, „patron” de srl, asociaţia era a lui… în vecii vecilor…, care „nu s-au mai reales” multe legislaturi, să te cruceşti, zău. Dar, vorba lui Petre Ţuţea: „cu stânga nici cruce nu poţi să-ţi faci” (are dreptate, încercaţi, vă rog!”).
 |
