În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitor, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Tradițional, Joia Mare este ziua în care se vopsesc ouăle în roşu.
Spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitor, dând prin aceasta, lor şi nouă, o pildă de smerenie.
Cina cea de Taină, adică așezarea Sfintei Cuminecături, devenită ritual, care constituie una dintre cele şapte taine şi constă în gustarea de către credincioși a vinului şi a pâinii sfinţite de preot, simbol al sângelui şi al trupului lui Hristos.
Rugăciunea din grădina Ghetsimani. Aici, pe Muntele Măslinilor, Iisus se pregăteşte prin rugăciune pentru lupta supremă.
Trădarea Domnului de către Iuda, ucenicul vânzător. Iisus a dezvăluit la Cina cea de Taină că Iuda Îl va vinde, împlinind astfel profeţia din Vechiul Testament. După ce Iisus a frânt pâinea şi a binecuvântat-o, Iuda a plecat pentru a aduce un grup de soldaţi care să-l aresteze pe Iisus.
Tradiţii şi obiceiuri, în Joia Mare
Joi este ziua în care gospodinele trebuie să vopsească ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbata Mare să coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserica în noaptea de Inviere pentru a fi sfinţite.
În tradiţiile românilor, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimăriţa – termenul pâna când femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele leneşe se spunea că vine Joimăriţa să vadă ce-au lucrat, iar dacă le prindea dormind, le făcea neputincioase a lucra tot anul.
În unele zone ale țării, o femeie bătrână merge pe la casele oamenilor împreună cu fete tinere pentru a îndeplini tradiția. În schimb, în alte zone se trimit la casele oamenilor cete de copii, unși pe față cu negreală. Aceștia merg la oameni pentru a le îndemna pe fete la muncă. Pentru a scăpa de pedeapsă, gazdele trebuie să le dea copiilor ouă.
Tradiţional, în unele sate din sudul ţării, se obişnuia ca fetele să facă câte 12 noduri unei ațe, punându-şi la fiecare nod câte o dorinţă şi dezlegându-le când dorinta s-a implinit. Aţa şi-o pueau sub perna seara, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot în aceste zone se pastrează şi obiceiul de a se spala picioarele celor din casa (copii) de către femeile mai în vârstă.
În vestul ţării, pâinea preparată pentru Paşte se duce la biserica, cu vase noi, lumânări şi vin, pentru a rămâne acolo pânaduminică.
În Joia Mare şi cam pe toată perioada Săptămânii Mari oamenii se spovedesc, chiar şi cei care nu s-au spovedit decât o dată pe an. Pentru că joia a fost Sărutul lui Iuda, e bine ca oamenii care se întâlnesc sau care nu s-au văzut de mult timp să nu se sărute pentru că acest sărut ar fi răstălmăcit, va fi înţeles ca o trădare.
Joia Mare este considerata binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.
În Joia Mare nu se spală haine pentru că, după cum spune o vorbă din bătrâni, li se vor duce morţilor lături din spălături în loc de pomană.
Din Joia Mare pâna în ziua de Paşti nu se mai trag clopotele bisericilor, ci se bate doar toaca.
Sursa: crestinortodox.ro
