Crăciunul la români este pe lângă o sărbătoare creștină, a doua ca importanță după Sfintele Paști, și o perioadă a unor tradiții și superstiții transmise de la o generație la alta. Colindatul, scenetele cu temă religioasă, mesele bogate sunt obiceiuri nelipsite de Crăciun și perioada sărbătorilor, mai ales la sat unde tradițiile reușesc să se păstreze mai bine decât în inima orașelor.
Originea cuvântului Crăciun este pentru mulți lingviști încă un mister. Unii spun că ar fi moștenit din latinescul „creationem”, care înseamnă creație, naștere. Alții susțin că ar veni din limba slavă, sau din tracă. În toate zonele țării, în centrul sărbătorilor de iarnă se află familia și credința pentru un an mai bun. În seara de Ajun, casele sunt curate și pregătite pentru primirea colindătorilor, care aduc vestea nașterii Domnului, colindul fiind cea mai veche tradiție alături de împodobirea bradului, care se realizează de obicei tot în Ajun.
În Oltenia există tradiții păstrate de generații, cum ar fi scormonitul în foc, o tradiție veche unde toţi membrii familiei se adună în jurul focului şi, pe rând, dau cu o nuia, spunând: „Bună dimineaţa lui Ajun, Că-i mai bună a lui Crăciun, Într-un ceas bun, Oile lânoase, Vacile lăptoase, Caii încurători, Oamenii sănătoşi, Să se facă bucatele, porumbul, grâul”.
Tot în Oltenia există obiceiul „Piţărăii” care este un obicei de pe vremea dacilor și care se practică în localităţile de pe Valea Jiului. Acesta semnifică sacrificiul adus divinităţii drept mulţumire pentru rodnicia holdelor şi a pomilor. Piţărăii sunt bărbaţi, copii sau adolescenţi, îmbrăcaţi în haine populare care se adună în noaptea dinaintea Ajunului pentru a împodobi steaguri cu clopoţei, năframe multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori pe care le agaţă de prăjini de câţiva metri lungime, ca apoi să meargă la colindat.
În satele din Oltenia, colindele răsună în fiecare Ajun. Cel mai răspândit este „Steaua”, care se cântă, în general, în grupuri de 4 oameni. Fiecare membru are un rol: unul ţine Steaua, altul este responsabil cu strânsul banilor, al nucilor şi al covrigilor, iar ceilalți doi ţin sacul şi un ciomag, pentru a se apăra de câini.
În ziua de Crăciun, femeile mai respectă încă un obicei vechi de sute de ani. Dimineaţa, acestea pleacă la cimitir, unde dau cu tămâie mormintele, după care se întorc acasă şi scot colacii de le copt. Pe fiecare colac sunt puse un ou şi o lumânare, iar apoi se dă de pomană prin vecini.
„Adunatul gunoaielor”
În zona Olteniei există și un obicei numit „adunatul gunoaielor”, care este un ritual ce se practică în ziua de Crăciun. Gospodarii merg prin curtea caselor şi adună toate gunoaiele pentru ca gospodăria să aibă pui mulţi, iar femeile se aşază pe vine, aşa cum vor sta cloştile pe ouă în anul care va veni.
Imediat după sărbătoarea Crăciunului, se sărbătorește Sfântul Ștefan, unul dintre ucenicii lui Iisus și primul martir al Bisericii, serbat pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun. O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
