16 decembrie 1989 a reprezentat în urmă cu 31 de ani ziua începutului revoluției. Ceea ce mult timp păruse o utopie lipsită de curaj, avea să devină o revoluție în adevăratul sens al cuvântului, ziua în care paginile istoriei au făcut loc unui eveniment comentat de întreg mapamondul.
Considerată cea mai sângeroasă revoluție anticomunism din istoria Europei, revoluția din 1989 și-a început mișcările pe 16 decembrie și a durat până în ziua de Crăciun a aceluiași an, o dată cu executarea președintelui Ceaușescu și soției Elena, după un proces scurt și încă contestat de mulți, după 31 de ani.
Mişcările au început iniţial la Timişoara pe 15 şi 16 decembrie, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internațională, iar guvernul a considerat că a făcut declarații antiromânești.
Protestele au continuat în ziua următoare, la Timişoara, protestatarii au intrat în Comitetul Județean și au aruncat pe fereastră documentele partidului comunist şi anumite scrieri ale lui Ceauşescu. Armata a intervenit dar nu a putut să facă faţă complet protestatarilor, iar Timişoara a devenit în scurt timp un infern. Între timp, în Bucureşti, la 17 decembrie, Ceaușescu a obținut din partea CPEx aprobarea folosirii forței pentru înăbușirea revoluției de la Timișoara. De aici mișcările de stradă din următoarele zile au luat o altă turnură, ajungând de la proteste locale în Timişoara, la o adevărată revoluţie mutată spre capitală.
„Nu renunțați în favoarea muntelui”
Cum evenimentele din Timişoara au fost descrise în diverse jurnale de ştiri ale radiourilor Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate la vremea aceea doar clandestin de către români, ceea ce a făcut foarte multă lume atentă a fost un articol ciudat scris în data de 18 decembrie 1989, în ziarul „Scînteia Tineretului”, unde apare un articol nespecific perioadei din an, denumit Câteva sfaturi pentru cei aflați în aceste zile la mare: „Evitați expunerea intempestivă și prelungită la soare. E de preferat să începeți mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veți asigura un bronzaj plăcut și uniform. Nu vă avântați prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigați. Este inutil. Șansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime. Profitați de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se știe, ele sunt mai active între orele 5,30 și 7,30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile. Dacă sunteți o fire sentimentală și agreați apusurile soarelui, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect. Și încă ceva – dacă acestea v-au pus pe gânduri și aveți deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunțați în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiți în suficientă măsură marea”, a citat articolul din 18 decembrie. Conform comunicatelor contraspionajului din acea vreme, mesajul a fost codificat şi a urmărit să transmită un mesaj subliminal: „Evitați atacurile prelungite asupra obiectivelor. Este indicat să atacați cu prudență, în serii scurte de 10-15 minute din diferite direcții. Astfel vă veți asigura o supraprotecție și rezultatele vor fi mai bune. Nu vă apropiați prea mult de obiectiv (pericol de capturare sau de ucidere). În caz de pericol (rănire sau capturare) nu cereți ajutor, fiindcă nu va fi nimeni care să vă ajute sau să vă asculte. Acționați și atacați obiectivele dimineața mai devreme, în special între orele 5:30 și 7:30. Acest sistem se recomandă pentru apărătorii mai fricoși sau mai neinstruiți, între aceste ore oboseala fiind mai accentuată după o noapte de veghe. Este indicat ca pe înserate, să vă refaceți rezervele de muniție și alte produse: depozitele știute sunt bine dotate, cu sortimente variate. Dacă aveți ezitări, sunteți afectat într-un fel sau altul, sau vă gândiți să renunțați, înseamnă că nu v-ați îndeplinit în totalitate misiunea pentru care ați fost pregătiți”.
Conform lui Sorin Preda, autorul articolului din Scînteia Tineretului, articolul avea un caracter umoristic (fiind publicat în secțiunea „Pagina elevului”) și că totul a fost scos din context.
Cu toate astea, ţinând cont de contextul acelor zile şi perioada din an, foarte mulţi cititori au acţionat deloc într-o notă umoristică. Conform evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, numărul victimelor a fost de 1.142 de decedaţi şi 3.138 de răniţi.
Alexandru Nica
