Corectând o scriere a mea despre istorie (cartea de eseuri Biblice, vol II), am dat de o notiţă: Eminescu – „Naţiunea noastră, neamul nevoii!”. De azi, cât voi mai scrie editoriale pentru Jurnalul Olteniei, ele vor începe cu această zicere eminesciană, care explică esenţialul, adică de ce e aşa, şi nu altfel, Poporul Român, despre care eu, greşit, începusem a crede că e, de ceva vreme, doar o populaţie ca atâtea. M-aştept, mai ales după „succesul” cu extinderea clinică dramatică, dar cinică, a epidemiei la români (care români, foarte mulţi, doreau să moară pentru idealurile ei foarte înalte), ca renata (advocata boborului) să facă o sesizare, în numele ei şi al nostru, la ccr, să nu mai aibă loc, deloc, alegerile astea, că se-ncalcă libertatea de a alege şi a fi ales când vrea ea, adică la Paştele cailor psd. Adică, mai clar, să fie numiţi, şi în parlament, direct, ca la orniss, asf, ccr, ap, etc, etc…, nu 300 de parlamentari, cum voia Poporul, ci câţi cuprind listele nesătule ale partidelor noastre, de care ne depinde soarta/viaţa, inclusiv asta recentă, pe care, din interese de partid(e), ne-au pricopsit-o cu „guvidul”, arma biologică de sorginte politică 100%, a unui război mondial de început de mileniu, aleşii unor neamuri, … hai renata, haidi, hai! cât mai eşti, şi cât mai stai, ca „advocată”, ce libertăți ne mai dai! Că asta, cu moartea noastră c-aşa vrei tu, e cam puţin, zău. Atâtea întâmplări! politice recente m-au convins că politica la noi, despre care numai de bine n-am scris întotdeauna, va rămâne „curva eternă”, fiindcă avem aceiaşi politicieni-regi, numiţi din tată-n fiu, pe principiul intereselor personale, sau de clan/gaşcă/grup, oamenii politici adevăraţi, dedicaţi poporului, fiind reticenţi în a se băga în cloaca urât mirositoare a politicii de azi. Iar Poporul, săracul, şi cu duhul, uneori, c-au avut grijă „iubiţii conducători” pe care i-au ales, făcând praf învăţământul şi cultura, şi cu punga lor (a aleşilor e doldora), c-au avut grijă aleşii neamului să distrugă, prin furt şi prostie, economia, poporul ăsta, „Neamul nevoii”, s-a divizat, împărţindu-se în „clanuri”, până şi în credinţă, singura care le mai era la îndemână când le ajungea cuţitul la os. „Neamul nevoii”! Două „întâmplări” din zilele astea de groază pandemică (epidemie mondială) mi-au atras atenţia în mod deosebit:
– Apariţia grobiană, de tristă amintire, care confirmă spusele mele de mai sus, a relicvei Valer Dorneanu, preşedintele ccr, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, care se antepronunţă, enigmatic, într-o frumoasă „limbă”, în scandalul politic precampanie: „ … parlamentul e organul suprem a poporului…”(!), făcându-l pe „popor”, deci şi pe mine, că, la urma urmei, şi eu sunt poporul, să-şi pună cel puţin 300 de întrebări despre „organul ăsta suprem” al său. Ghici care? N-am răbdare şi vreo trei vi le zic eu acum:
1. De ce, deşi au trecut ceva ani şi „poporul” a hotărât 300 de parlamentari în Parlamentul României, „organul suprem” al psd, nu al poporului, că Poporul mai are şi alte „puteri” pentru Statul său, pe lângă Parlament – puterea legislativă, are puterea executivă, puterea judecătorească (pe care „organul psd” a făcut-o praf), şi Presa, pe care „organul psd” a divizat-o)?
2. De ce o ţin langa cu pensii, salarii, etc., ştiind ei de la fostul lor ministru de finanţe că nu se poate, şi că ei n-au făcut asta vreo 12 ani, chiar Olguţa spunând că „nu se poate economic dar e o decizie politică”, uitând de „pensiile speciale”?
3. De ce, deşi nicăieri în lumea cuprinsă de pandemie nu se întâmplă, psd e gică contra şi ajută, prin legi şi avocatul, care numai al poporului nu e, la zădărnicirea combaterii bolilor şi la distrugerea economiei româneşti, minţind şi amăgindu-ne?
– Curajul doctorului Alexandru Rafila, profesionist de top mondial, dar şi om cu mintea şi vorbele la el, de a se înscrie în psd, în ideea utopică, scuze, că poate să schimbe ceva, măcar în domeniul sănătăţii publice, deşi a afirmat că ştie că actualul psd n-are nicio legătură cu social-democraţia. Eu, care sunt un visător, îi urez succes, deşi, cunoscând destul de bine politica şi politicienii din ultimii şaizeci de ani, sunt convins că, băgându-se în „trocul politic românesc”, îl vor „mânca” ştiţi dv. cine. Atât pentru azi.