Prima şi cea mai reprezentantivă ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu – Mănăstirea Horezu – ascunde între zidurile sale o mulţime de secrete, scrie Adevărul.
Aflată în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, încă din 1993, Mănăstirea Horezu / Hurezi continuă să fascineze. O parte dintre secretele sale au fost dezvăluite recent de academicianul Răzvan Theodorescu, cu prilejul manifestărilor dedicate voievodului Constantin Brâncoveanu, ctitorul acestei mănăstiri unice în spaţiul românesc, în cadrul unei conferinţe despre genealogie şi istorie. Cu această ocazie, academicianul a vorbit despre stilul brâncovenesc şi efigiile din sfântul lăcaş, menţionând ce anume face ca acest loc să fie atât de special în istoria, cultura şi spiritualitatea românească.
Potrivit academicianului, „Aici, la Hurezi, este singurul loc în care ctitorul, Constantin Brâncoveanu şi egumenul Ioan au gândit o adevărată frescă istorică geneaologică, care explică ce urma să se întâmple aici şi anume să fie îngropaţi descendenţii celor două mari familii – a Brâncovenilor şi a Cantacuzinilor. Încă de la intrare, şi acest lucru trebuia să fie vizibil – se vede stema cantacuzinească şi corpul basarabesc”.
Pe lângă galeria de portrete brâncoveneşti, şi galeria de portrete cantacuzineşti, tot la intrare, pe pereţii dinspre sud şi nord, se regăsesc şi imagini ale unor domnitori anteriori, lucru pe care acad. Răzvan Theodorescu îl consideră „deloc întâmplător”.
Tot în dreapta, imediat la intrare, „este spaţiul dedicat mormintelor brâncoveneşti”. Doar că ctitorul nu a mai apucat să fie înmormântat în mănăstirea pe care a construit-o cu gândul de a-i fi necropolă. Trupul său şi-a găsit liniştea, graţie doamnei Maria Brâncoveanu, „tot într-o biserică brâncovenească, cu pronaosul lărgit ca şi cea de la Horezu”.
Constantin Brâncoveanu a fost decapitat la Constantinopol în anul 1714 alături de fiii şi ginerele său. Trupurile le-au fost aruncate în Bosfor, iar capetele înfipte în prăjini au stat trei zile la poarta Seraiului. Trupurile le-au fost pescuite din mare şi au ajuns iniţial la o mânăstire bizantină. De aici, pe „ascuns” a fost adus trupul domnitorului la Bucureşti. Deasupra mormântului a fost lăsată o plăcuţă neinscripţionată, de teama turcilor. Doar pe candela de argint de desupra criptei erau gravate cuvintele: „Fericitului Domnu Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod…”
Deşi s-a tot vorbit despre înmormântarea voievodului pe ascuns, academicianul Răzvan Theodorescu a dezvăluit, la Horezu, că realitatea este cu totul alta: „Din cercetările mele, am înţeles că toată populaţia Bucureştiului, în iulie 1628, a ştiut că a fost adus trupul lui Brâncoveanu. A apărut atunci Mahalaua „Sfântului Gheorghe” şi un ”cânticel” despre moartea Brâncoveanului şi despre focul Apocalipsei. Asta mi-a explicat mie de ce, la doi ani după ce fusese adus Brâncoveanu, la „Sfântul Gheorghe”, la Mănăstirea Văcăreşti – ctitoria unui ginere a lui Brâncoveanu – în locul ”Judecăţii de Apoi” apare ”Apocalipsa”. După aceea, tradiţia (vestea – n.r.) morţii lui Brâncoveanu este purtată până în Transilvania, prin Râmnicu Vâlcea, prin picturile pe care acum ÎPS Varsanufie (arhiepiscopul Râmnicului – n.r.) le restaurează la Paraclisul de la Episcopia Râmnicului ”, a mai dezvăluit academicianul din secretele.
Mănăstirea Horezu / Hurezi, considerată de specialistul în artă bizantină Charles Dieh – „Cea mai frumoasă din toată România” – „Le plus beau de toute Roumanie”, poartă hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Este situată în localitatea al cărei nume îl poartă, în nord vestul judeţului Vâlcea. A fost construită între anii 1690 – 1693, din 1872 devenind mănăstire de maici, după ce până atunci fusese mănăstire de călugări.
În cadrul mânăstirii, pot fi admirate şi descoperite o serie de obiective Biserica Mare în interiorul căreia se regăseşte unica frescă genealogică a familiilor Brâncoveanu şi Cantacuzino de care vorbea şi academicianul Răzvan Theodorescu, Iconostasul considerat „cel mai frumos dintre iconostasurile brâncoveneşti”, sfintele moaşte donate în urmă cu peste trei secole chiar de către ctitor, Trapeza brâncovenească – sala de mese şi Paraclisul brâncovenesc – capela personală a domnitorului, unde Constantin Brâncoveanu se ruga ori de câte ori venea la mănăstire.
La fiecare punct cardinal al mănăstirii se află câte o biserică, fiecare fiind înconjurată de chilii. Biserica de la Bolniţă este ctitoria doamnei Maria Brâncoveanu. Dar în timp ce aceasta poate fi vizitată cu un ghid de la mănăstire, din spitalul care a existat aici în trecut pentru călugării bolnavi şi nu numai, au mai rămas doar ruinele.
