Interviu cu Mihai Murărețu, Discover Craiova
Mihai Murărețu, craioveanul pasionat de fotografie din spatele paginii Oltenia Mea și membru al grupului Discover Craiova, a descoperit, de-a lungul timpului, numeroase imagini rare și valoroase pentru istoria orașului. Printre acestea, fotografii-document cu familia Mihail, dar și o fotografie care îl înfățișează pe Gogu Vorvoreanu, dovadă că ineditul stil „Memento Mori” a ajuns cândva și pe meleaguri oltenești.
Jurnalul Olteniei: Nu mulți oameni știu de existența stilului fotografic „Memento Mori”. Ce reprezintă acest tip de artă?
Mihai Murărețu: Obiect de reflecţie pentru cei care trăiesc, fotografiile celor trecuţi în lumea celor drepţi reprezintă un subiect de cercetare sensibil chiar şi în zilele noastre. Realizate mai ales în epoca victoriană, în vestul Europei şi în America, fotografiile post mortem au găsit un teren fertil de proliferare până spre 1900, în special datorită influenţei creştinismului evanghelic prin idealizarea tranziţiei line şi paşnice spre viaţa de apoi. Spre deosebire de pictură, acest gen de fotografie avea să se confrunte cu o realitate de multe ori dură, greu de mascat prin tuşe de penel ca în cazul tablourilor.
J.O.: În ce perioadă a luat naștere fotografia post-mortem?
Mihai Murărețu: Henry Peach Robinson este considerat un iniţiator al acestui tip de artă prin lucrarea „Fading Away”, de la 1858. Fotograful avea să intre în istorie prin faptul că imaginea respectivă, cumpărată de prinţul Albert, a plăcut reginei Victoria care, la moartea prinţului, a comandat o fotografie cu el pe patul de moarte.
J.O.: Care sunt caracteristicile unei astfel de fotografii?
Mihai Murărețu: Stilurile fotografice post mortem – pentru ca şi aici vorbim de stiluri – au diferit şi ele de-a lungul anilor. În perioada de început găsim capturi de aproape, în care personajul pare că doarme, evoluţia imaginilor ducând apoi spre o distanţare de subiect şi aşezarea acestuia în poziţii „naturale”, ca şi când ar fi în viaţă. Ultimele astfel de imagini au fost reprezentate relativ târziu de „grupul funerar”, cu familia în jurul celui drag adunată pentru o ultimă aducere aminte. Poate că cel mai bun exponent al acestui din urmă gen, la nivel mondial, a fost fotograful român Costică Acsinte. Imaginile post mortem cu „grupuri funerare” realizate de el sunt numeroase, atent studiate şi încadrate perfect în acest mod de exprimare fotografic.
J.O.: Care este povestea imaginii alăturate acestui material?
Mihai Murărețu: Este o fotografie rară și cu totul inedită, cu o mare personalitate a Craiovei de odinioară. Imaginea este valoroasă din mai multe puncte de vedere, ea fiind, în primul rând, una dintre puţinele în care apare Gogu Vorvoreanu, precum şi una din puținele imagini din România reprezentative pentru acest tip de artă din perioada mijlocie a proliferării fotografiilor Memento Mori, cum erau ele denumite. Imaginea are toate elementele pentru a o putea încadra drept cea mai de seamă fotografie a acestei maniere de exprimare în ţara noastră, la începutul secolului XX. Dacă privim în zilele noastre la o astfel de fotografie, e cert că ea trebuie sprijinită de o naraţiune spirituală şi înţeleasă prin prisma celor care au realizat-o în epocă. Astfel de imagini s-au găsit în Europa şi în America în special la familii avute, care şi le puteau permite, circulând de obicei în cercul restrâns al rudelor ca o ultimă amintire a celui pierdut. Sensibil şi greu de abordat, acest stil fotografic avea să apună spre finalul primei jumătăţi a secolului XX. Descoperirea unei imagini Memento Mori la Craiova şi având un personaj atât de important pentru istoria acestui oraş este, fără îndoială, una din rarele ocazii în care putem privi oarecum detaşaţi şi cu o justificată curiozitate, printr-o fereastră a timpului, o intimitate a unei lumi care în zilele noastre se lasă mai greu înţeleasă.
