Astăzi este Ziua Olteniei, sărbătoare oficială instituită prin lege în 2017 și marcată pentru prima dată anul trecut, printr-o serie de evenimente care s-au desfășurat pe parcursul mai multor zile. Cum ne propun autoritățile să marcăm această zi în 2019? Printr-un spectacol singular, care va fi prezentat în fața unui public limitat la maxim 600 de persoane, căci aceasta este capacitatea sălii teatrului craiovean care găzduiește evenimentul, sau urmărind transmisiunea la televizor. Cu toate că suntem la a doua ediție, se pare că ne confruntăm cu dezinteres și lipsă de viziune. Pe afișul evenimentului apar câteva figuri care se doresc reprezentative pentru Oltenia, dar lipsește tocmai Tudor Vladimirescu, înlocuit dintr-o eroare cu Mihai Viteazul, deși propunerea legislativă care a condus la instituirea acestei sărbători a avut ca argument chiar momentul istoric al intrării lui Tudor Vladimirescu în București.
Dacă în 2018 s-a încercat măcar o abordare ceva mai amplă, cu câteva expoziții, spectacole, evenimente sportive, lansări de carte, sesiuni foto, entuziasmul pare că a scăzut drastic până la cea de-a doua ediție. Nu este o noutate că administrația publică locală este incapabilă să organizeze evenimente, dovadă fiind formalismul de paradă pe fondul căruia defilează de atâția ani. Ar fi fost o bună ocazie pentru a promova specificul zonei, pentru a organiza o masă rotundă la care să participe primarii orașelor importante din regiune, unde să se conceapă strategii de dezvoltare turistică, economică și culturală.
În octombrie 1943, la Craiova s-a sărbătorit pentru prima dată regiunea noastră prin Săptămâna Olteniei. Au venit atunci olteni din mai multe județe să participe la spectacole, au avut loc o mulțime de evenimente care au atras vizitatori, concursuri, iar la manifestări au participat și liderii vremii. Astăzi, noi nici nu am avea la ce să îi invităm. S-ar fi putut construi, cu ocazia instituirii acestei zile oficiale, un eveniment solid și cu ecou, orientat pe specificul zonei, cum în Franța există, de pildă, Festivalul Alsaciei, axat pe vinurile și delicatesele din regiune, în jurul căruia se țes o mulțime de alte manifestări, concerte mari care atrag un număr important de turiști și îi oferă identitate zonei. S-ar fi putut, prin rotație, promova câte un județ sau un sector de activitate care definește zona Olteniei. Nu avem nevoie de încă un eveniment lipsit de finalitate, ci de viziune, de fructificare a potențialului regional. Poate că această zi ar fi putut fi și un prilej pentru readucerea în discuție a problemei regionalizării ca posibilă soluție în favoarea dezvoltării anumitor zone și a reducerii clivajului dintre provincii și capitală. Din păcate, rămânem prea des cu „ar fi putut” în gând.
av. Lucian Săuleanu