„Constantin M. Popa este critic și istoric literar, eseist, prozator, poet, publicist. S-a născut la 1 septembrie 1943, la Braşov. A urmat cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” (acum, Colegiul „Carol I”) din Craiova. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, susținându-și doctoratul în filologie la Universitatea din Craiova. A fost profesor de limba şi literatura română la școli din Filiaşi, Şimnicu de Sus și, în Craiova, la Liceul de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi”, la Şcoala „Alexandru Macedonski” şi la Colegiul „Fraţii Buzeşti”. A debutat editorial în 1980, cu volumul de eseuri critice Replay (Editura Litera, Bucureşti, 1980). A publicat volume de critică, istorie literară şi eseu: Hermeneutica lui Adrian Marino; Adrian Marino. Monografie; Adrian Marino. Ideocriticul impenitent; Clasici şi contemporani; Ceremonialul sadovenian; Noaptea lui Vincent; Braţul de la Lepanto; Lectica lui Cicero; Mircea Dinescu – poezia insurgenţei; Îngeri provizorii. Este, de asemenea, autorul volumelor de proză Sextant, Jurnal de călătorie și Magog Blues (în care a inclus și poeme). Târziu, a publicat două volume de versuri: Încruntările mele amoroase (Editura Aius, 2014) și Amsterdam, ultima escală.
A colaborat la reviste importante, în perioada studenției făcând parte din grupul de la Echinox. A susținut rubrici permanente în Ramuri şi în Mozaicul, al cărui redactor-şef a fost (din 1998). A primit Premiul filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1997), Premiul „Şerban Cioculescu” pentru critică şi istorie literară al Fundaţiei „Scrisul Românesc” (1997), Premiul „Petre Pandrea” pentru literatură al revistei Mozaicul (2000). A fost membru al Filialei Craiova a USR, un critic reputat, om de o aleasă cultură și ținută morală”, îmi zice, într-un dialog comemorativ, scriitorul şi prietenul Paul Aretzu, despre Constantin M. Popa, decedat la 27 ianuarie 2016.
S-au împlinit deci, trei ani de când poetul, criticul, istoricul literar, eseistul Constantin M. Popa a trecut în lumea celor drepți. Cei care l-am cunoscut ştim că a fost un om moral, un stilist și un analist rafinat, un prieten loial. I-am admirat, întotdeauna, bunul simț și delicatețea sufletească. În Craiova, și nu numai, apărea ca unul dintre cei mai eleganți intelectuali. Cuvântul lui reprezenta un criteriu de valoare. A avut mulți prieteni, pentru că, prin tot ceea ce făcea, prin ținută și prin scris, nu a produs antipatii. Era foarte activ, participând la toate marile evenimente culturale. Se cunoștea, în scrisul său discreția și finețea studiilor clujene și a implicării în direcția echinoxistă. A fost un profesor de mare vocație, apreciat și respectat. Scriitorimea craioveană, în special, îi datorează mult. Iar eu, scribul astor rânduri, mărturisesc că am fost în culmea fericirii când C. M. Popa, cum toţi îi ziceam, a fost prezent la lansări ale cărţilor mele, ba mi-a mai şi publicat cronici în reviste. A fost un colaborator devotat al revistelor Ramuri și Mozaicul, fiind, în cazul din urmă, cel care l-a atras, ca mentor, pe Adrian Marino. Se cuvine, de aceea, să-i cinstim, cu toată determinarea, cu toată deferența, memoria, pentru că a fost, cu adevărat, un factor important de cultură. Un spectacol al imaginarului critic, din care selectăm (de, spaţiul paginii), ne oferă tot Paul Aretzu: ,,Aflându-se în faţa paradoxismului literaturii, care este simultan realitate şi ficţiune, critica are datoria de a media/armoniza diferenţele, ajutând, asemenea celebrului fir cu plumb – rigla lesbiană, cum o numeşte Aristotel –, la edificare, dar şi de a transmuta, activând principii latente şi dându-le coerenţă, precum athanorul alchimiştilor, susţine, pro domo, Constantin M. Popa în avertismentul cărţii sale, Lectica lui Cicero (Editura Aius, Craiova, 2005). El recunoaşte operei rolul determinant în demersul critic, realitatea acesteia făcând regulile: „ea singură îţi indică metoda necesară descifrării ordinii profunde”. O colaborare funcţională se realizează între cele două entităţi, criticul estimând valoarea dar făcând şi hermeneutică: „criticul devine un confesor sui generis care nu absolvă, ci doar potenţează, printr-un soi de exorcism complice, zonele sensibile, provocatoare, virtual interpretabile, evaluându-le şi asumându-şi-le ca fapt estetic”. El va fi, astfel, spirit lucid şi hierofant. Autorul însuşi se numeşte cu modestie cititor-interpret, iar lectura un viciu hedonist, el ajunge la concluzia că nu numai cărţile au destinul lor, ci şi cititorii, iar între scris şi citit, între ficţiunea livrescă şi realitate se stabilesc relaţii dintre cele mai oculte. Totuşi năzuinţa criticului este să probeze cât mai multă obiectivitate. Demersul critic nu este arid, ci însoţit de excursuri culturale, livreşti, de precizări ale termenilor, de fireşti transpuneri simpatetice în textele comentate. Exegetul este flexibil în privinţa disponibilităţilor de interpretare şi inflexibil din punct de vedere deontologic, neeschivându-se de la exigenţele axiologice, arătându-şi uneori ţepii. Există conexiuni, desigur, intuitiv-optative care stau la baza proiectului de lecturi, afinităţi elective, dorinţa de a aprofunda un subiect sau, pur şi simplu, relativismul conjunctural. Sunt însă evidente curiozitatea şi voluptatea de cititor ale autorului.
Constantin M. Popa nu epuizează riguros, informativ textele comentate, ci le tratează eseistic, urmează un ritual al elocinţei, alege aspectul foarte important pentru aserţiunile autorilor sau, dimpotrivă, aspectul mai puţin cunoscut dar expresiv. Criticului nu i se poate reproşa verbozitatea, dimpotrivă, este un echilibrat, mai degrabă laconic, realizând cu perseverenţă un discurs de o austeritate elegantă. Disponibilităţile de sinteză şi de analiză, viziunea panoramică, operările axiologice şi taxonomice, dinamismul şi eleganţa stilului se probează ardent. Criticul aplică autorilor o întreagă paradigmă de abordări metodice, de la cele mai simple la cele mai sofisticate, descriptivismul, eşantionarea, contextualizarea, analiza, sinteza, implicarea polemică, decelarea latenţelor, reuşind interacţiuni profitabile, toate coroborând performanţele de comunicare ale subiecţilor. Fără îndoială, munca de cronicar literar, de foiletonist infatigabil dă adesea senzaţia inanităţii, a derizoriului. Nimeni nu contestă rolul mentorului de lectură, al hermeneutului, al iniţiatului, însă din ce în ce mai puţini citesc textele acestuia. Este criticul un fel de păzitor vigilent al canonului? Dar canonul este forma virtuală care nu devine operantă decât prin veşnică metamorfoză, prin caracterul său proteiform. Criticul literar, dovadă cartea de faţă, are harul de a opri pentru puţin trecerea spre neant, de a fixa prin declicul critic curgerea timpului peste operă. Criticul fotografiază faţa frumoasei fără corp. De aceea, o carte de critică este, cu siguranţă, o certitudine. Criticul și istoricul literar Constantin M. Popa, format la școala clujeană, ardelean stabilit la Craiova, necontaminat în niciun fel de metehne sudice, se remarcă nu numai printr-o dicțiune elegantă, prin precizie analitică, prin echilibrul abordării, ci și prin civilitate, distincție, modestie, bonomie. Este unul dintre domnii proeminenți ai metropolei oltenești. Uneori, dispare enigmatic, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, în vreo călătorie turistică sau în vizite la copiii din Canada.
Constantin M. Popa ne convinge, cu un seducător spirit ludic, dublat de o siguranță a contrucției și de talentul narativ, că între poezie și proză poate funcționa un sincretism real. Poezia ca rămas bun al unui critic literar. Soarta a ales ca zilele vieţii lui Constantin M. Popa să se încheie cu două cărți de poezie, o formă de nobleţe de a dispărea, caracteristică autorului. Volumele sunt premonitorii, intelectualizate, culturale, evocând o călătorie (geografică şi existențială), moartea făcând şi ea parte, firesc, din natura umană: „vine cuvântul iernii/ şi geometriile ascunse/ ale mângâietoarei pedepse.” (Joc ternar). Ion Cristofor, de la Cluj, zice: ,,A fost un om deosebit, un critic fin și obiectiv. O mare pierdere pentru literatura noastră! C. M. Popa, o luminoasă figură a Craiovei”.
