,,Eu am tot spus că, în editorialele mele, care sunt un fel de eseuri politice, nu voi scrie niciodată despre politicieni ori partide-nişte efemeride, ci doar despre politică, fiindcă ea e veşnică.”
În sport ave(a)m ,,paralele inegale” (nu ilegale), în presă ave(a)m, după acea ,,mare revoluţie” ( o scriu cu literă mică să se-nveţe minte să se dea cine nu e, şi să n-o confund cu ,,Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie”, care a fost de fapt în 07 Noiembrie ), o presă corectă (un prieten edita o revistă săptămânală numită ,,Lege şi fărădelege”, existau ,,Infractorul”, ,,Infractoarea”, ,,Cartel’’, ,,Ora, ,,Demnitatea’’,,Independentul”, ,,Expres magazin”, ,,Evenimentul zilei”, făcusem, eu, M. L. Goga şi S. Domozină ,,Jurnalul de Jiu’’, şi câte altele, în tiraje de-a dreptul năucitoare (o spun în cunostiinţă de cauză fiindcă, pe vremea aia, eram unul din cei care au pus pe roate Rodipetul dar şi fiindcă am contribuit cu umila mea pricepere la creşterea tirajului multor publicaţii, poate scriu cândva, că au fost întâmplări şi ani extraordinar(e)i…, până când, hop, s-a produs ,,vânzarea’’, nu cea de pe tarabele și chioşcurile de presă, care dădeau valoarea unei publicaţii, ci vânzarea pe tarabele politice, presa, care e ,,câinele de pază al democraţiei’’, devenind sluga partidelor (pe ce bani, parcă se discută zilele astea). E o întâmplare tristă dar reală ,,originalei’’ noastre democraţii. Voi veni curând cu amănunte. Duminică am fost invitat (şi m-am dus-caz rar, că n-am timp) la Stagiunea de toamnă a ,,SpectActor’’, o excepţională concepţie culturală (şi nu numai), a scriitorului (şi nu numai) Nicolae Coande, pentru a-l asculta pe invitatul acestuia, profesorul şi filosoful Ion Militaru, într-o disertaţie excepţională despre filosofia lui Karl Marx, tema cărţii prezentate nouă la această întâlnire, mai bine zis despre cele două eterne extreme între care se clatină de veacuri lumea-capitalism şi comunism. Percepţia publicului, care a beneficiat de multe întrebări, a fost năucitoare, nu vă mai spun în ce sens, eu fiind convins că filosoful Ion Militaru, reţinând discuţiile, va reveni cu o altă carte lămuritoare, văzând, domnia sa, clar, efectul filosofiei (ca teorie) asupra ,,omului trăitor în real”.
Încerc să vă duc cu vorba, stimaţi cititori, pentru că încă n-am deschis aparatele informaţionale să aflu ce fu la CPEx-ul pesedist, partidul nostru unic în peisagiul politicesc actual (că, dacă opoziţie nu există, nici alternativă nu e=unic).
Dar, îmi dau seama, CPEx-ul se va termina spre noapte (noaptea când răsare luna…ori noaptea, ca hoţii, vom vedea). Cert e că ,,nu-i e bine caprei noastre-vorba ţăranului de mai de demult. Fiindcă ăştia, aflaţi în capul trebii, aleşii noştri, furaţi de cv-ul lor economic-juridic, au uitat că mai există şi poporul care i-a ales. Atât au uitat de poporul care i-a ales, furaţi de ei înşişi, că, de ani de zile, au uitat măcar să calculeze, nu să şi asigure, ,,coşul existenţial’’ al unui trăitor/muritor de pe nemuritoarele noastre plaiuri (altă formă de cinism, despre care am mai scris). Şi noi, puterea, ,,pentru că putem’’, ce facem? Circ şi cinism, tovarăşi! Vai nouă!
*** M. Eminescu: ,,… Indicatorul esenţial al ,,omului – elită” este caracterul şi nicidecum capacităţile intelectuale, astfel în orice ramură de activitate socială, acolo unde înmulţesc intelegenţele în dauna caracterelor este un simptom de decadenţă. Aceasta începe ca orice epidemie, numai pe ici colea, apoi se generalizează…Intelegenţa poate duce la o hotărâre bună, iar voinţa la o executare bună. Dar şi hotărârea şi executarea pot fi păgubitoare altora şi obştei, dacă sunt lipsite de caracter”.
