„Satira modernă intrată în teritoriul fantasticului şi absurdului îl defineşte ca un prozator original” – Eugen Negrici, 1995.
George Geafir / Gheorghe Geafir s-a născut în 16 iunie 1951, în comuna Negoi, judeţul Dolj, fiul lui Vasile Geafir, electrician, și al Elisabetei, casnică.
A absolvit școala generală în localitatea natală, în 1964, apoi Liceul Industrial Energetic din Craiova, promoţia 1970. A urmat Academia Tehnică Militară între anii 1971-1973, apoi, în urma unui accident de schi, soldat cu fractură de tibie și peroneu, s-a transferat la Facultatea T.C.M. Braşov, secţia subingineri, absolvită în 1976; absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, specializarea „Management financiar-contabil” şi licenţiat al Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii Craiova, în 2001. A fost tehnolog la Combinatul chimic Craiova (1976- 1980) și la I.U.G. Craiova (1980-1996), director adjunct la S.C. Unita S.A., Societate de asigurare româno-germană (1996-1998); Apoi șef atelier reparații fond locativ și economist la R.A.A.D.P.F.L. Craiova.
A frecventat cenaclul umoriștilor „C.S. Nicolăescu-Plopșor”, cenaclul literar „Traian Demetrescu” de pe lângă Casa de Cultuă a municipiului Craiova. La „C.S. Nicolăescu-Plopșor” l-a cunoscut pe Nicolae Paul Mihail, de loc din Caracal, care a girat prin vâna lui scriitoricească o reală școală a umorului în Oltenia, dânsul fiind director onorific și colaborator de bază al revistei de satiră și umor „Păcală” și, pe deasupra, criticul revistei. Însă, adevăratul „mentor” al scriitorului, care l-a îndrumat și încurajat și care a încercat, fără succes, să-l debuteze la Editura Scrisul Românesc, pe vremea când satira era considerată un sacrilegiu la adresa „valorilor comuniste”, este criticul literar Ovidiu Ghidirmic.
A debutat cu aforisme grupate sub titlul „Solilocuri” în revista „Urzica” (1980). Totodată, a experimentat definiția umoristică în stilul lui Tudor Mușatescu, prin careurile de cuvinte încrucișate publicate în revista de profil „Rebus”.
Debutul editorial s-a produs în 1994, cu două cărți de facturi deosebite, un volum de proze satirico-umoristice „Papagalii sau Monumentul prostiei” și un roman de psihanaliză „Iubire și Speranță”, aflate simultan în edituri diferite.
Ca scriitor este un produs al celor două tendințe: satira și fantasticul. Miza majorității schițelor sale este domeniul fantasticului și absurdului tonifiate cu umor și a analizei psihologice grefată pe satiră, ironie, farsă. În dorința sa mărturisită de a spune cât mai multe lucruri în cât mai puține cuvinte, publică aforisme pe site-uri cultural-literare cum ar fi „citatepedia.ro”, „citatemaxime.ro”, „borcanulcucitate.ro”. Membru al U.S.R.
Fișă de creație:
– Papagalii sau Monumentul prostiei (schiţe umoristice), Ed. Meridian, 1994, Cv; – Iubire şi speranţă (roman), Editura Spirit Românesc, 1994, Craiova;
– Păcală avocat (ant. de sat. şi umor) , coautor, Ed. Spirit Românesc, 1995, Cv;
– Noul Babilon (proză umoristică), Editura Spirit Românesc Craiova, 1995, Cv;
– Lux de jeratic (aforisme, definiţii umoristice), Editura RAMURI, 1998, Craiova;
– Capul piramidal şi efectul de piramidă (schiţe umoristice), 2001, Ed. ROM TPT; – Rochia de mireasă (nuvele), Editura Spirit Românesc, 2003, Craiova;
– Moartea câinelui (nuvelă), Editura Scrisul Românesc, 2006, Craiova;
– Strigătul tăcerii, aforisme, Editura ARPIF-Pres APIMED, 2009, Craiova;
– De vorbă cu nimeni, psiho-satiră, Editura RAMURI, 2013, Craiova;
În antologii:
– „Sud-Vest Oltenia. O antologie a scriitorilor contemporani din Oltenia”, Editura AIUS, 1998, Craiova, proiect al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, coordonat de Bucur Demetrian, Ioan Lascu, Constantin M. Popa;
– „Antologia aforismului românesc contemporan”, Asociaţia Culturală Citatepedia, coordonator Lucian Velea, Digital Unicorn, Constanța, 2016;
– Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a, Asociația Culturală Citatepedia, coordonator Lucian Velea, Editura Digital Unicorn, Constanța, 2017;
– Antologie, Festivalul Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni, Ediția I și Ediția a II-a, alcătuită de scriitorul Vasile Ghica, Fundația Pelin, Tecuci, 2017 și 2018.
Colaborări (Activitate literară şi publicistică):
– colaborări cu schiţe umoristice, foiletoane, aforisme, epigrame, recenzii, începând cu anul 1976 la diverse ziare şi reviste: „Ramuri”, „Cuvântul libertății”, „Urzica”, „Magazin”, „Flacăra”, „Flacăra Rebus”, „Meridian”, „Gazeta de Sud”, „Jurnalul de Dolj”, etc.
– secretar general de redacţie la revista de satiră şi umor „Păcală”, editată de Asociaţia Umoriştilor Olteni;
– redactor la plachetele editate de Asociaţia Doljul Literar şi Artistic, 1979-1986;
– fondator şi redactor-şef al revistei de cuvinte încrucişate cu definiţii umoristice HEOR, Craiova, 1994- 1998;
– fondator şi director al Editurii Spirit Românesc, Craiova, 1996-2008;
– membru al „Agonia.ro” – site cu profil literar, 2010;
Premii: Premiul Universităţii Cultural-Ştiinţifice pentru literatură satirică la Festivalul-concurs interjudeţean „Traian Demetrescu”, ed. a XI-a, Craiova, 1985; Premiul pentru proză scurtă umoristică la Festivalul de umor „Ion Cănăvoiu”, ed. a III-a, Târgu-Jiu, 1995; Premiul al III-lea la Festivalul Internațional al Aforismului pentru românii de pretutindeni, Ed. I, Tecuci, 2017; Premiul al III-lea EX-AEQUO la FIA Internațional pentru românii de pretutindeni, Ed. a II-a, Tecuci, 2018.
Referințe critice (în reviste sau volume): Eugen Negrici, Radu Călin Cristea, Ovidiu Ghidirmic, Florea Miu, Romulus Diaconescu, Alexandru Olaru, Nicolae Paul Mihail, Gabriel Coşoveanu, Florea Firan, Petre Gheorghiu, Alexandru Firescu, George Corjos, Miltiade Ionescu, Doina Drăguţ, Silvia Bălaşa Sorescu, Paul Cucu, Cezar Avram, Florea Miu, Florea Firan, Lucian Dindirică, M. Marcu.
„Un prozator pe deplin format şi stăpân pe mijloacele sale este George Geafir, aşa cum ni se relevă în cele două volume recent apărute: „Papagalii sau Monumentul prostiei” şi „Iubire şi Speranţă”, de o factură total diferită… Între satiră şi psihanaliză, autorul va trebui să opteze, în cele din urmă, pentru genul satiric, care reprezintă adevărata sa vocaţie” – Ovidiu Ghidirmic, „Satiră și psihanaliză”, ziarul „Cuvântul Libertății”, 1-2 octombrie, 1994.
