,, … Modest, fără „a forţa” uşile redacțiilor gazetelor literare, fostul om al mărilor lumii (a colindat globul pe un vapor, cândva) este fericit că trăieşte într-un adevărat paradis, de unde suntem siguri că ne priveşte cu îngăduinţă, plutind serile pe luciul apelor în barca sa, nenărăvit la pierzaniile marelui oraş…” Fl. Stama, Lamura, decembrie 2001.
Născut la 7 august 1951, în satul Seculești, comuna Bulzeşti, din nordul judeţului Dolj, consătean cu Marin Sorescu, a urmat cursurile şcolii generale în localitatea natală, Liceul „Nicolae Titulescu” la Craiova, cursuri postliceale la Şcoala Tehnică de Pescuit Oceanic în
Galaţi şi Facultatea de Finanţe-Contabilitate, la Universitatea „A. I. CUZA” din Iaşi.
Pe linie profesională, spune poetul, acum pensionar, am fost îmbarcat pe pescadorul „Mureș”, la Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea, apoi am lucrat ca muncitor specialist, tehnician piscicol, economist și director la S.C. „Năvodarul” S.A. Calafat și la S.C. „Piscicola” S.A. Dunăreni (actualmente Cârna).
Debutul cu epigrame în ziarul „Înainte” din Craiova, la 1 iulie 1979, e urmat de multe colaborări cu versuri, epigrame şi aforisme la „Cuvântul Libertății”, Ramuri, Familia, Literatorul, Luceafărul, Flacăra lui Adrian Păunescu, Arca lui Noe, Poezia și altele.
A publicat volumele:
– La poarta somnului, – poezie, 1995
– Solstițiul sărutului, – poezie, 2001
– Mireasă năzuroasă marea, – poezie, 2001
– Talazuri de amintiri, – poezie, 2008
– Jurnalul dintre echinocții, – note de călătorie, 2013
– Free, – fabulă, rondel, epigramă, epitaf, 2014
Referințe critice: Mircea Moisa, Constantin Preda, Florea Miu, Dan Lupescu, Tudor Nedelcea, Octavian Ursulescu şi alţii.
Membru al Societății Scriitorilor Olteni și al Cenaclului Epigramiștilor Olteni.
,,Semnalez, un poet delicat, GEORGE CEAUȘU, semnatar al unui volum remarcabil, „Solstițiul sărutului”, apărut la o editură din Craiova. Parcă totul este îngrijit cu gust ales la această carte, coperta (GABRIEL BRATU), ilustrațiile (LIVIA BALU), … nimic nu întunecă plăcerea cu care se citesc fluidele versuri: „Cu valul ies iuți cai de mare /
Nestrânşi în ham şi fără șa / Şi pasc şi ei la întâmplare / Când calomfir, când iarbă rea”…
Un oltean călătorit prin lume, acum, revenit la matca DUNĂRII sale dragi, la margine de ape, îl vedem parcă la ceas de seară, deplângând, cu ochii aţintiţi spre luciul bălţii, trecerea nexorabilă a timpului, încremenit în sălcii plânse: „Se scociorăşte-n iaz bâtlanul / De-atâta
iarnă o fi flămând / Şi, ca secunda-n ornic, anul / Se schimbă fără niciun gând…” (Octavian
Ursulescu, Cronica Română, 05 iunie 2003).
Am putea spune că poetul George Ceauşu s-a uitat pe sine în momentele, nu puţine, în care „era pe val”, în barca vieţii şi trăirilor lumeşti, alături de Marin Sorescu (doar erau consăteni cu acte) şi Adrian Păunescu (de care-l apropiaseră Bârca – era să scriu barca – unde-şi avea poetul „părinţii, pe pământ, nu în gând”, şi Cârna, din bălţile căreia scăpăra asfinţitul pe spatele unor crapi năprasnici ce părăseau adâncurile să vadă lumea luminii ori lumina lunii. Furat de vraja apelor şi a prieteniei pure, a trăit viaţa de poet şi, din delicateţe, a omis, deşi ştia că poezia, după ce e scrisă, mai trebuie şi spusă (altora), citită (de alţii) că, poezia, după ce-o scrie, nu mai e a poetului… vorba editorului și scriitorului Dan-Ion Vlad, „cum vrei să fii publicat dacă nu te duci la reviste şi criticat dacă nu dai cărţile, te uită lumea”, e un poet ştiut căruia nu i se ştie poezia.
