Dintr-un motiv simplu, nu-mi place făţărnicia, n-am scris până acum nici măcar o propoziţie despre subiectul ,,Referendumul pentru familie”, care familie e, pentru mine, sfântă. Pentru că apariţia sa (a subiectului Referendumul) nitam- nisam/ hodoronc-tronc, într-un moment tragic al României (România, un nomen necunoscut în mod sigur politicienilor de azi – ei n-au decât Zei proprii, ştiţi care) mi s-a părut ,,o făcătură” în cu totul alte scopuri şi de către cine nu trebuie. Ce v-o fi venit domnilor politicieni să mă întrebaţi şi să-mi spuneţi, acum, după două mii de ani, că trebuie să mă căsătoresc cu nevasta mea?! ,,Putem avea viziuni diferite despre căsătorie, dar căsătoria nu este nici despre iubire, nici despre Dumnezeu (elemente opționale într-o căsătorie). Căsătoria este o instituție socială. Iubirea nu constă într-un certificat de căsătorie și numai cununia religioasă are legătură cu divinitatea. Nu te poate obliga nimeni să iubești o persoană de sex opus, dacă, cumva, orientarea ta e homosexuală, după cum nu te poate obliga nimeni să mergi în fața unui preot, la cununie, dacă ești ateu. Căsătoria dintre un bărbat și o femeie nu e neapărat tradițională, fiindcă depinde la ce tradiție ne raportăm. E doar una dintre posibilele forme de căsătorie, pe care societatea occidentală a crezut-o, multă vreme, cea mai bună pentru sănătatea societății”, zice G. G., într-o postare publică (pe FB). Şi are dreptate şi Băsescu atunci când spune că mai sunt și alte forme de familie (cea în care nu mai există soţ dar există mama+copii, etc), aşa că am avut un referendum despre o familie ciumpăvită. Acum, că fuse şi se duse, ca şi când n-ar fi fost, ne dăm şi mai bine seama că acei 3 milioane care l-au propus sunt, poate, aceeaşi cu cei 3 milioane şi ceva care l-au votat. O minimă analiză a rezultatului e că viaţa, ca rezultat al familiei propuse, a devenit mai mult o existenţă politică decât o trăire socială reală. Nu pot eu să spun acum, în anul de graţie 2018, dacă mai existăm (vorba păunescului-cât mai suntem cât mai sunt-), ca noi înşi-ne, sau ca imaginaţie ori creaţie a politicului care, de-o istorie întreagă ,,e-n toate cele ce sunt / şi-n cele ce mâine vor râde la soare…depindem de politică (scuze), ,, curva” universală care ne-a mâncat existenţa, şi aşa destul de precară, nesigură, un fel de ,,a fi sau… cu ce-om fi greşit Doamne, de astfel ne pedepseşti ca şi cum suntem doar năluci pe care le ucide frica?
Mărturisesc că sunt ,,tămâie” în domenii clare ca lumina zilei, şi sunt, în afara vieţii de zi cu zi, adeptul sincerităţii în a mărturisi că unele subiecte mă depăşesc, şi subiectul acesta, REFERENDUMUL pentru nu ştiu ce mă depăşeşte, aşa că am să citez tot din G. G., care are o percepţie clară în acest domeniu, care ne mâncă ceva timp din viaţa cea de toate zilele, singura viaţă care ne place şi pe care, de bine-de rău, o înţelegem şi o acceptăm şi o dorim veşnică, aşa amărâtă cum e ea. ,,Având în vedere mulțimea de fundamentaliști religioși care s-au bulucit să voteze până la ora asta, nu putem decât să râdem de ridicolul catastrofiștilor neo-marxiști, care dădeau ca fapt cert transformarea RO în teocrație. Văd că încă nu ne cunoaștem majoritatea poporului: nici elitele (cu sau fără ghilimele), nici oamenii obișnuiți nu au convingeri ferme și doar aparent par că se luptă pentru niște idei. Dacă vreți prezență masivă la vreun scrutin, puneți carul cu mâncare dinainte, ca-n „Țiganiada”… Noi purtăm război contra tuturor ideilor proeminente de religie, stat, ţară, patriotism… Religia nu mai este decât mărturia abstractă a absurdităţii particulare, a capriciului privat, a arbitrarului…Primul amendament pentru fericirea oamenilor este abolirea religiei. Dar „Ateismul este umanismul mijlocit prin suprimarea religiei, comunismul e umanismul mijlocit prin suprimarea proprietăţii private.” (teorii M.L) Creştinismul datează de vreo două mii de ani iar Slavii au fost creștinați de bizantini”…Ce să vorbeşti şi ce să taci!? Mai e oare Creştinismul o ultimă soluţie sau revenim la Zeii păgâni, Zeii personali, Zeii…?
***
i-auzi una: românii sunt foarte disciplinaţi şi vor ieşi la vot…(sunt neşte dobitoci, adică, vorba lui Al. Piru)
i-auzi două: românii din sudul ţării vor ridica procentul…(şi mai dobitoci, ăia din sud, adică)
i-auzi trei: partidele sunt de vină că nu ies românii la vot să le spună lor că bărbaţii trebuie să se însoare cu nevestele şi nevestele cu bărbaţii (dacă nu ne spuneau ei se întâmpla invers)
Dar, pagubă-n ciuperci, o făcurăm şi pe asta, deşi nu era în programul de guvernare. Urraa leliţa mea, noi nu suntem normali!
