Sindicatele afiliate la CNS Cartel-Alfa au cerut, de Ziua Internațională a Muncii, „un trai
decent în muncă”. Aceștia au purtat, vineri, banderole albe la braţ pe întreaga perioadă a
zilei de lucru în semn de protest față de inexistența Contractelor colective de muncă.
Lipsa acestora favorizează munca precară, discriminarea și un nivel de trai scăzut al
salariaților, spun sindicaliştii.
„Campania „Schimbăm regulile” își propune creșterea gradului de conștientizare asupra
condițiilor de muncă din România și susținerea inițiativei de schimbare a legii dialogului
social, realizat de Coaliția pentru muncă cu susținerea confederațiilor sindicale, având ca
scop deblocarea negocierilor colective de muncă din România. Mimarea dialogului social
în ultima perioadă de către guvernanți și inexistența contractelor colective de muncă nu fac
altceva decât să favorizeze munca precară, discriminarea și un nivel de trai scăzut al
salariaților. Astfel, în data de 5 octombrie, încercăm să atragem atenția guvernanților cu
privire la importanța recunoașterii muncii și potecției sociale a salariaților într-un mod
pașnic prin purtarea în semn de protest a unei banderole albe pe întreaga perioadă a zilei de
lucru de către toți membrii de sindicate afiliate la CNS Cartel-Alfa. Prin această campanie
încercăm să conștientizăm guvernanții și să putem să modificăm legea dialogului social
astfel încât să putem negocia contractele colective la nivel național”, a precizat Adi Banici,
președintele CNS Cartel-Alfa, Filiala Dolj, în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la
sediul DSP Dolj.
În cadrul conferinței de presă, Sorin Dumitrașcu, președintele Federației Sindicatelor din
Administrația Națională a Penitenciarelor a afirmat că reechilibrarea raportulului de forțe
dintre angajați şi angajatori este una dintre prioritățile Cartel Alfa. Se muncește foarte mult
și în condiții improprii, a spus acesta.
„În ceea ce priveşte inițiativa Cartel-Alfa, o susținem şi noi şi o susținem nu doar în
contextul faptului că de aproape trei luni de zile protestăm în fața penitenciarelor şi al
faptului că recent am protestat la Ministerul Justiției, dar pentru că principala revendicare
pe care o avem noi este legată de condiții mai bune de lucru. Toată lumea ştie că
penitenciarele sunt prin lege definite ca având condiții improprii.
Sigur că nu doar în penitenciare sunt condiții de lucru improprii, toți salariații au nevoie de
condiții de lucru normale, de la factorii de igienă a lucrului până la durata timpului de
lucru şi ajungând la plata orelor suplimentare, ceea ce nu se întâmplă tocmai pentru că
sistemul acesta al negocierilor colective a fost slăbit foarte tare. Degeaba negociem
condiții de lucru mai bune şi planuri de îmbunătățire a acestor condiții, dacă acestea nu
sunt puse în practică. Practic angajatorul, fie că este public, fie că este privat, nu are
obligația de a respecta aceste acorduri colective sau nu are o obligație fermă de a le
respecta, pentru că lipseşte sancțiunea.
Dacă veți merge într-o fabrică, dacă veți merge într-o uzină, dacă veți merge într-o
instituție publică veți vedea că este similar, lipsesc mijloace de protecție sau sunt formale,
doar pentru că cineva la un moment dat ar putea să controleze, lipsesc facilități pentru
refacerea capacității de muncă a personalului. Angajatorul, fie că este statul, fie că este
cineva din domeniul privat, nu pune pe primul plan îmbunătățirea condițiilor de lucru.
Noi încă din 2009 am negociat ca un procent din bugetul instituției să fie acordat pentru
îmbunătățirea condițiilor de lucru. Ei bine, niciodată nu a fost respectat, nici măcar 1% din
cât am negociat nu a fost acordat pentru aceste condiții de lucru. În fiecare an am fost
acolo. În fiecare an s-a lansat ideea că se vor face lucruri, s-au lansat diferite obiective în
planul de investiții şi în lista de dotări, din păcate nu s-a întâmplat nimic, iar situația este
valabilă pe toată piața muncii. Noi am fost cazul fericit în care am obținut acest acord şi
am putut să facem câțiva paşi pentru că s-a făcut foarte puțin din cât s-a promis.
Una dintre prioritățile Cartel Alfa este de a reechilibra raportul de forțe dintre angajați şi
angajatori, pentru că asta s-a întâmplat de fapt în 2011 atunci când contractul colectiv la
nivel național a fost eliminat. Raportul de forțe dintre angajat şi angajator a fost stricat
pentru o perioadă destul de mare de timp, s-a pierdut cumva acel echilibru normal care ar
trebui să existe. Practic angajatul trebuie să accepte ceea ce i se impune şi asta se întâmplă
în 2018, într-o țară din Uniunea Europeană şi la un moment istoric la care se presupune că
avem obligația de a respecta standardele şi de a ne respecta lucrătorii, fie că aceştia sunt
din sectorul public, fie că aceştia sunt din sectorul privat. Pentru cine se uită în jur e clar că
toată România lucrează în felul ăsta, plecând de la spațiul fizic în care lucrezi, la dotările
pe care le ai pentru a-ți îndeplini atribuțiile şi ajungând până la momentul acela în care
trebuie să-ți recuperezi capacitatea de muncă. Muncim prea mult şi nu avem posibilitatea
de a negocia condițiile de lucru cu angajatorul astfel încât să muncim şi în condiții bune”,
a precizat Dumitraşcu.
„Noaptea la 25-50 de paturi este o singură asistentă”
Dr. Eleodor Cârstoiu, vicepreşedintele Federației Hipocrat, a afirmat că există un serios
deficit de personal medical.
„Decența în muncă implică trei aspecte: salarizarea, condițiile de la locul de muncă, timpul
de lucru. Condiţiile de la locul de muncă în sistemul public de sănătate sunt împietate de
normativul de personal care se aplică la ora actuală. Este un normativ de peste 50 de ani
vechime care ține cont de numărul de paturi. Nu ține cont de activitatea care se desfăşoară
pentru fiecare pacient pe care îl avem în acel pat. Normarea activităților care se desfăşoară
într-un spital, într-o policlinică, într-un cabinet medical nu mai este aceeaşi de acum 50 de
ani. Medicina a evoluat foarte mult, volumul de muncă a crescut foarte mult, însă noi, ca şi
personal, rămânem cam în aceeaşi sintagmă. Avem deficite pe parte de medici, cât şi pe
parte de asistente, de infirmiere şi de brancardieri şi din cauza birocratizării a mai apărut o
nouă categorie, registratorul medical, care este extrem de deficitar şi care face ca medicii şi
asistentele să dedice mult din timpul lor de lucru, care ar fi trebuit să fie dedicat
pacientului, completării de hârtii. Avem secții în care noaptea la 25-50 de paturi este o
singură asistentă. Normal că apar incidente şi accidente. Avem deficit de medici pe
anumite specialități. Toate acestea trebuie corectate”, a spus Cârstoiu.
Echipamentul de protecţie este o altă solicitare a sindicaliştilor din sistemul sanitar.
„Referitor la condițiile de muncă, cel puțin de 4-5 ani de când ne-am implicat noi în
Federația Hipocrat, an de an la Minister avem o discuție în legătură cu echipamentul de
protecție al personalului din spital. Halatele în care ne vedeți pe noi îmbrăcați sunt
procurate personal de fiecare dintre noi, iar condițiile în care ni le igienizăm nu sunt cele
legale. E personal care ia acest echipament de protecție de la spital acasă ca să-l spele, ceea
ce nu este corect absolut deloc. Echipamentul ar trebui să fie al spitalului şi spitalul să se
ocupe de igienizarea lui. Nu avem voie legal să aducem obiecte de acasă cu care să ne
echipăm la spital. Poate fi o explicație de ce se îmbolnăvesc mai frecvent membrii
familiilor celor care lucrează în spital, fiindcă vii cu acele halate de la spital, cu germenii
pe ele, şi îi aduci acasă, la familia ta care nu prea calcă în spital. La Minister, de acum 3-4
ani s-a promis că se va vedea capitol separat în care în spital să se primească fonduri cu
care să se cumpere echipament personal. Nu este o cheltuială enormă şi acest lucru este
prevăzut în contractul individual de muncă”, a mai adăugat Eleodor Cârstoiu.
Laurențiu Mihăițoaia, președintele Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului
Contractual (SNPPC) Dolj a precizat la rândul său: „E muncă multă, dar nu numai în
sistemul de ordine publică. Unde avem muncă multă automat rezultatele nu sunt cele
scontate, productivitatea nu este bună și nu vei obține ceea ce-ți vei dori. De ani de zile se
vorbește de deficitul de personal, atâta timp cât nu ai oameni nu poți să faci nimic. Aici e
vorba nu numai de deficit, e vorba de management defectuos la nivel înalt, e vorba de
interesul de a se face ceva în sistem. Problemele sunt comune nu numai în Poliție, în
Penitenciare, în Sănătate, ci în general. Probabil că nu se dorește să se facă ceva, să dăm
un pas înainte. Dotarea este precară, iar singurele lucruri bune care pot să spun că s-au
făcut sunt mașinile care s-au dat la posturile comunale de poliție, acolo unde anterior
echipării se mergea la inervenții la evenimente cu autoturismele personale. Asta într-
adevăr este un lucru bun, dar în rest Dumnezeu cu mila”.
