Centrul Misionar Educativ al Parohiei Oota este locul în care, după ce vin de la slujbă, copiii mănâncă, se joacă, învață şi desfăşoară activități împreună cu părintele Bogdan Trifu şi un grup de voluntari care spun că „simt cum copiii le transmit starea lor de fericire continuă”.
Părintele Bogdan Trifu a avut inițiativa de a crea acest loc pentru copii. „Centrul Misionar Educativ al Parohiei Oota este o latură a activității noastre la parohie. Pe 30 noiembrie, centrul împlineşte trei ani de activitate. Oficial am început într-o zi de Sf. Andrei, în care am intrat pentru prima dată cu câțiva dintre copii. O parte dintre aceştia încă mai sunt aici alături de noi, în acest spațiu care nu arăta chiar aşa cum arată acum. După aceea am început să colorăm, să facem diverse activități şi lucrurile au crescut. Am plecat de la activitatea de duminică, la care s-a adăugat activitatea de sâmbătă. Cântăm la chitară şi facem diverse activități cu copiii. Pictăm cu degetele, se vede şi pe pereți. Centrul nu are o activitate de zi cu zi, nu reprezintă un after school, e doar un mod în care copiilor, după ce vin duminica la slujbă şi se împărtăşesc, le oferim un spațiu pentru a nu-i trimite pur şi simplu acasă. Părinții mai rămân la slujbă, la predică, iar dacă în perioada verii putem ieşi la picnicuri, în perioada iernii nu poți să-i ții afară pe copii. De asta am ajuns în acest spațiu, iar după aceasta lucrurile au crescut. Acum se vede că e toamnă, vara sunt mai puțini, pleacă la țară sau cu părinții în concedii. Fără să numărăm voluntarii, astăzi sunt 15 copii. Aici au şi o cameră de joacă pe care ei şi-o gestionează, uneori îşi mai fac şi curat”, ne-a declarat preotul Parohiei Oota.
Parintele Bogdan Trifu a afirmat că se bucură de ajutorul voluntarilor: „Voluntarii care ne ajută sunt de la Acces Oltenia. Avem aproximativ doi ani de când lucrăm cu ei. Într-o iarnă lucram la ornamente de Crăciun. Erau 20-25 de copii şi erau greu de stăpânit, nu mai puteam să lucrăm cu ei. Şi atunci primul contact l-am avut cu cei de la Acces Oltenia prin preşedinta Andreea Niță, care spunea că are foarte mulți voluntari. La un eveniment caritabil, un târg al jucăriilor, aveam nevoie de voluntari pentru organizare şi atunci am avut primul contact cu voluntarii care s-au descurcat foarte bine. După aceea, din iarnă, am început activitățile de sâmbătă seara care constau în atelier creativ şi cântece. Partea de lecție biblică se face doar duminica. Atunci sunt mai puțini voluntari. Sâmbătă seara, un voluntar are un copil în grijă cu care lucrează. O parte dintre copiii de aici sunt aduşi de fiica mea, care le povesteşte şi îi întreabă dacă vor să vină şi ei la biserică. Acum ne pregătim de târgul de Crăciun, copiii împreună cu voluntarii au făcut „căciulițe”. Încercăm să ținem telefoanele cât mai departe, iar o dată pe an ieşim cu corturile”.
La centru vin frecvent între 50 şi 70 de voluntari. Eugenia Ana Ilie, este unul dintre ei şi spune că Centrul Misionar Educativ al Parohiei Oota este locul în care a simțit că trebuie să rămână. Aici îi place cel mai mult şi simte că poate fi de ajutor.
„Eu voiam să stau cu copiii şi să simt că pot să ajut. Aici mi-a plăcut cel mai mult. Mi-au plăcut activitățile şi colectivul şi îmi place când venim aici şi facem diverse materiale pentru că îi implicăm mereu pe copii. Sunt voluntar de aproape doi ani. Îi îndemnăm şi pe alții să vină fiindcă a fi voluntar este un stil de viață plăcut. Cea mai frumoasă amintire? Prima dată când am venit aici. Erau foarte mulți copii şi erau atât de veseli şi atât de plini de energie, încât simțeam cum îmi transmit starea lor de fericire continuă”, mărturisește tânăra.
Părintele Bogdan Trifu spune că cele necesare pentru desfășurarea activităților cu copiii sunt cumpărate din banii celor implicați, dar că sunt și oameni care ajută cu donații. Copiii sunt angrenați în diverse acțiuni, iar pentru ei se organizează și evenimente caritabile. Mai exact, pentru a-i sprijini pe cei care vor să învețe.
„Fondurile vin din buzunar, dar recunosc că mai sunt şi oameni de bine care ne mai ajută cu o parte dintre rechizite. Masa de dimineață este din propriul buzunar fiindcă nu poți să-i chemi aici şi să lucrezi cu ei pe burta goală. Sâmbătă seara este doar o gustare. Doamnele de la magazin deja mă ştiu. Banii strâşi din târguri îi folosim pentru cazuri caritabile şi pentru burse de studiu. Sunt dificultați dar trecem peste toate. Dacă vrei să faci ceva prima dată, omul se uită strâmb la tine şi te întreabă „păi şi nouă ce ne iasă la treaba asta?” Nimic. Bucuria copiilor, faptul că ajutăm. Atunci când le ceri ajutorul te loveşti şi de lucrul ăsta. La târgul jucăriilor de anul ăsta ne-am dat cu balonul. Am fost în Puppets. Mergem cu copiii la teatru, iar cei de acolo au prins drag de noi şi doamna directoare ne-a rugat anul acesta să ne ocupăm de latura caritabilă a festivalului. A trebuit să ne mobilizăm şi a fost o activitate foarte frumoasă. Am muncit cu voluntarii Acces. 52 de locații, 6 zile, 40 de voluntari implicați. 1.400 de ore de voluntariat şi am reuşit să strângem 14.500 de lei. Jumătate din banii se vor duce pentru latura caritabilă şi jumătate pentru o secțiune de excelență. Am cumpărat 40 de ghiozdane dintre care o parte au mers la copii de la centrul Aripi de Lumină. Copiii care cred că fac excelență, dacă au nevoie de ceva ne trimit povestea lor şi împreună cu voluntarii şi cu cei de la teatru, la sfârşitul lunii septembrie, când se termină programul, se analizează toate dosarele”, a mai adăugat părintele.
Acesta a ținut să ne spună şi unele dintre amintirile frumoase din ultima perioadă.
„Poate că nu ține atât de mult de cei mici, cât de cei mari, de voluntari. Cele mai frumoase amintiri vin din Puppets. Cred că şi oboseala a amplificat puțin trăirea sentimentelor. Dacă la parada de deschidere eram şi noi pe undeva, la sfârşitul acesteia am simțit că ne-am câştigat locul. Acesta a fost mesajul. La parada de închidere eram primii din coada carului alegoric. Voluntarii s-au identificat cu parohia Oota şi în momentul în care Geo din carul alegoric prezenta colaboratorii, când a rostit numele centrului, s-a auzit aşa un strigăt de bucurie, de mândrie că ei sunt aceia. După ce s-a terminat a fost aşa o îmbrățişare între toți coordonatorii cu mine laolaltă, care a fost printre cele mai emoționante. Emoționant a fost şi aseară când am dus nişte ghiozdane la o familie de la noi din parohie în care sunt 8 copii. Emoția lor a devenit şi emoția noastră. Nu mai aveau pat, dormeau pe o saltea pusă direct pe betonul din apartament. Sunt momente frumoase atunci când vezi că cineva vine şi te ajută”, a încheiat părintele Bogdan Trifu.
