Reevaluarea bunurilor culturale din patrimoniul public și privat, operațiune ce ar fi trebuit realizată încă de acum 11 ani, a fost pusă în discuție, miercuri, la Muzeul Olteniei Craiova. Aceasta, în cadrul celei de-a doua ediții a Conferinței „Evaluarea Patrimoniului Cultural Național”. La eveniment au participat reprezentanți ai Ministerului Culturii și Identității Naționale, Ministerului Finanțelor Publice, Curții de Conturi a României, Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România – ANEVAR și ai muzeelor, bibliotecilor și ai altor instituții de cultură din regiunea Oltenia. Pentru aceste probleme ar fi trebuit, deja, găsite soluții, cu mult timp în urmă, dar în lipsa unei metodologii chiar specialiștii din cadrul Ministerului Culturii au fost depășiți de situație.
Potrivit organizatorilor evenimentului de miercuri, respectiv Societatea Evaluatorilor de Artă și Obiecte de Colecție – SINEVA și Muzeul Olteniei Craiova, cu sprijinul Consiliului Județean Dolj și al Asociației Evaluatorilor de Bunuri Culturale, această conferință este un răspuns la problematica complexă a reevaluării bunurilor de patrimoniu din muzee și instituții de stat. Realitatea ultimilor ani a demonstrat faptul că multe dintre aceste obiecte au rămas înscrise în contabilitate la valori istorice, dinainte de 1989, ceea ce îngreunează stabilirea valorii lor concrete.
Multe controale pe linie financiară
Florin Ridiche, directorul Muzeului Oltenia Craiova, a precizat faptul că se impune o reevaluare a tuturor acestor obiecte de patrimoniu tocmai pentru a evita problemele apărute cu ocazia unui control pe linie financiară. Astfel de inspecții au tot fost făcute în ultimul an, după cum a spus Ridiche, iar pentru a fi în regulă, în viitor, trebuie să se cunoască valoarea actuală a pieselor. Tocmai din cauza lipsei valorii reale nu se poate face o asigurare pentru acest patrimoniu. „În patrimoniul Muzeului Olteniei sunt peste 250.000 de piese, multe dintre ele nefiind aduse la valoarea lor reală. Aceasta este marea problemă care a apărut în momentul denominării, când România a trecut la leul greu. Am avut, de exemplu, o situație când a trebuit să trimitem la o expoziție internațională mai multe bunuri de patrimoniu. Când a trebuit să le evaluăm pentru a împrumuta acele obiecte am ajuns într-un blocaj. Am reușit în cele din urmă să evaluăm bine, zicem noi, și astfel am trimis obiectele respective. S-au întors și au rămas la valoarea pe care am stabilit-o noi atunci. Trebuie neapărat aduse lămuriri cu privire la acest aspect pentru că în ultimul an am tot avut verificări din partea Direcției Financiare și iar ne-am lovit de acest lucru. Se mai pune problema și a asigurării acestui patrimoniu. Nu o putem face tocmai pentru că nu avem valori reale. Sper ca acest eveniment să ne ajute să ne lămurim asupra acestor probleme pe care le au toate muzeele din țară”, a precizat Ridiche.
Deficiențe privind înregistrarea, inventarierea sau evaluarea
Despre faptul că au fost și că vor mai urma verificări pe această linie a vorbit și Valerica Secoșan, director Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. „În afara muzeelor sunt și alte unități de cultură care se confruntă cu această problemă. Deficiențele constatate în cadrul acțiunilor de inspecție, din nefericire, se repetă la aceste instituții deja verificate. Neregulile sunt legate, în principal, de modul de înregistrare, inventariere, evaluare a bunurilor care aparțin patrimoniului cultural național. Am constatat astfel de diferențe nu doar la bunurile mobile, ci și la monumentele istorice, la terenuri sau clădiri. Pentru cei prezenți în sală am pregătit prevederile legale pe care le-am identificat la nivelul Direcției Generale de Inspecție Economico-Financiară atunci când am demarat acțiunea de inspecție. Scopul întâlnirii este exact acela ca muzeele și alte unități de cultură să respecte întocmai aceste prevederi legale astfel încât când organul de control le trece pragul să nu găsească nicio deficiență”, a declarat Secoșan.
Punct foarte sensibil
Lipsa unor norme a dus la situația actuală din muzee și instituțiile de cultură. „Am început acest demers de a organiza conferințe pe această temă din noiembrie 2017. Sunt probleme nerezolvate și sperăm să ajungem la un numitor comun. Este o necesitate a spațiului muzeal de a pune în discuții puncte de vedere oficiale cu privire la reevaluarea patrimoniului cultural național. Am lucrat 25 de ani într-un muzeu, am plecat în mediul privat, am revenit la muzeu și cunosc foarte bine toate aceste realități și probleme. Este un punct foarte sensibil, un punct asupra căruia insistăm foarte mult la nivel declarativ, însă în muzee suferim foarte mult de lipsa unor norme privind această reevaluare. Nu este un demers ușor din punct de vedere al stabilirii unui program comun, dar în urma discuțiilor să încercăm ca la următoarele controale de care nu scapă nimeni să avem rezultate foarte bune în ceea ce privește evaluarea și reevaluarea patrimoniului cultural național”, a declarat Adina Rențea, directorul Muzeului Palatul Primăverii.
„Data limită pentru rezolvarea problemei a trecut demult”
Această reevaluare a obiectelor de patrimoniu cultural trebuia să fie deja făcută. Termenul limită în acest sens s-a depășit demult, prima dată limită fiind sfârșitul anului 2007. Virgil Șefan Nițulescu, director Ministerul Culturii și Identității Naționale, speră ca prin astfel de întâlniri să fie găsită soluția, mai ales că reevaluarea este o obligație legală. „Această reevaluare este importantă pentru Ministerul Culturii din două motive. În primul rând este o obligație legală pe care o au instituțiile muzeale și în al doilea rând este o solicitare expres trecută în planul de guvernare al Ministerului Culturii. Trebuie să rezolvăm această problemă cumva, o problemă care de foarte mulți ani a rămas cumva în suspensie pentru că nici Comisia Națională a Muzeelor și nici ceilalți specialiști nu au reușit să găsească soluția cea mai apropiată de perfecțiune pentru ca muzeele să își poată reevalua corect bunurile culturale. Există foarte multe puncte de vedere, divergente chiar și cred că reuniuni de acest fel, întâlniri pe această temă, pot să aducă un sprijin Ministerului Culturii. Data limită pentru rezolvarea problemei a trecut demult. Întotdeauna a fost prorogată data la care muzeele ar fi trebuit să își încheie operațiunea de reevaluare a bunurilor culturale pentru că nu a existat o metodologie asupra căreia specialiștii noștri să cadă de acord”, a menționat Nițulescu.
„Sunt foarte puțini specialiști care pot să estimeze valoarea acestor piese”
Evaluarea nu este o operațiune ușor de făcut. Dana Ababei, președintele Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România, a explicat faptul că doar specialiștii o pot face, existând deja un îndrumar în acest sens. „Asociația colaborează cu Ministerul Culturii. Avem deja un îndrumar de evaluare a bunurilor culturale mobile realizat la nivelul ANEVAR, îndrumar realizat în ultimul an. Este un îndrumar perfectibil și suntem aici pentru a înțelege problemele cu care se confruntă cei din muzee, pentru a încerca să le rezolvăm într-o formă bună atât pentru stat cât și pentru reprezentanții muzeelor. Ne dorim să formăm un grup de lucru astfel încât să rezolvăm problema în cel mai scurt timp posibil. Evaluarea este foarte dificil de realizat deoarece nu sunt obiecte uzuale, nu sunt mașini, apartamente, ci obiecte rare. Unul în muzeu, poate. Sunt foarte puțini specialiști care pot să estimeze valoarea acestor piese. De exemplu, vrând să reevaluezi un tablou de Grigorescu este important să cunoști foarte bine piața tablourilor lui Grigorescu, să fii specialist în Grigorescu ca să poți evalua acest tablou. Nu este suficient să îți placă Grigorescu”, a conchis Ababei.
