Județul Vâlcea nu mai are conotații negative în presa internațională, știut fiind faptul că în toată lumea județul era cunoscut ca Hackerville, ba mai mult, cunoscutul ziar american, vândut în milioane de exemplare, Washington Post a descris județul nostru ca fiind cel mai frumos din România. Autorii reportajului, care a apărut în data de 1 martie 2018, au petrecut 4 zile în Vâlcea, vizitând mănăstirile de pe Valea Oltului, și din zona Horezu, precum și Parcul Național Cozia, au rămas impresionați de frumusețea sălbatică a locurilor pe care le-au vizitat.
Iată ce au scris jurnaliștii americani despre locurile pe care le-au vizitat din Vâlcea:
„Într-o dimineață frumoasă, însorită, ne îndreptăm în spatele unei căruțe, în timp ce mergem pe un drum stâncos care duce în pădurile dense înfrunzite ale Parcului Național Cozia. După 20 de minute, luăm o ultimă curbă. Înaintea noastră se desfăşura o vale ascunsă. Acolo, o biserică minusculă (Stânişoara) vedem așezată sub versanţii abrupţi și împăduriţi. Ceața de dimineață acoperă încă temeliile….
Sărim din vehiculul nostru și coborâm pe drumul serpentinat spre biserică. Pe măsură ce ne apropiem de capelă, admirând arhitectura delicată și geometria perfectă a turnului său, central hexagonal, un monarh bătrân, într-o sutană lungă, neagră și cu barbă albă, arsă, ieșea în curtea mănăstirii.
Monarhul ne salută cu bucurie, îndemnându-ne să venim în slujba care avea să înceapă. Apoi, acesta ridică o scândură lată (toaca), în formă de jug, dintr-un cârlig de lângă ușă, o puse pe umăr și începu să meargă în jurul bisericii, bătând un ritm anume pe lemn, cu un ciocan, anunțând începerea rugăciunilor.
Aproape de partea din spate a clădirii, el se întâlni cu preotul care tocmai se apropia de biserică. Călugărul lăsă capul şi se aplecă în faţa preotului, care atinse fruntea și îl binecuvântă cu o rugăciune. Călugărul continuă apoi să bată lemnul completând cercul în jurul bisericii.
Aceste aspecte pierdute în timp, îmbrăcămintea tradițională a călugărului și a preotului precum și schimbul ritualic al acestora fac parte din farmecul delicat pe care România îl oferă vizitatorilor dispuși să ignore falsurile gotice ale Țării lui Dracula și să ofere turiştilor un aspect nou.
Stând la intersecția dintre Europa, Orientul Mijlociu și Asia, România a trăit mult timp cu – și a fost invadată de – toți vecinii săi. Țara și poporul român său au absorbit multiplele influențe și le-au transformat într-o tapiserie culturală unică. O excursie de patru zile în sudul Țării Românești și în provincia centrală a Transilvaniei a oferit mai multe viziuni asupra compozitului țării.
Fiecare dintre noi am vizitat România înainte sau după încheierea dictaturii comuniste, în cazul activităţilor de mediu și energie. Devastarea râurilor și a orașelor a fost adesea agresivă, la fel ca și în Ploiești, unde turmele de câini sălbatici și aerul sulfuros din rafinăriile vechi de petrol au lăsat şi azi o imagine vie.
(…)
Prima noastră zi s-a încheiat cu o cină simplă (pe Valea Oltului), dar consistentă, la unul dintre numeroasele restaurante din împrejurimi. Ospătarii ne-au adus ciorba tradițională, cu bucăți de legume rădăcinoase şi carne.
După cină, ne-am îndreptat spre micul oraș Brezoi, la doar câțiva kilometri de drumul principal. Aici ne-am decis să vizităm Parcul Naţional Cozia, a doua zi.
Cozia nu este cel mai mare sau cel mai cunoscut dintre parcurile naționale din România. Dar are o diversitate excepțională de plante și animale într-o zonă mică, are specii rare de copaci și include două zone de pădure virgină – niciodată tăiate sau replantate cu alte specii. Acest lucru este aproape nemaiauzit de acum în Europa, și o miză mare pentru iubitorii de natură. UNESCO tocmai a declarat că cele două păduri din lemn de fag, sit al Patrimoniului Mondial.
Directorii parcului au organizat o călătorie dimineața devreme de la centrul de vizitare până la capul traseului nostru, la Mănăstirea Stănișoara. Am început traseul chiar din spatele clădirii și, în curând, a devenit abrupt; am fost bucuroși că am adus cizme de drumeție. Ghidul nostru foarte bine informat, unul dintre cei șapte rangersi ai parcului, ne-a prezentat florile sălbatice înflorite târziu și stânci neatinse, fagi uriaşi și ne-a explicat caracteristicile ecologice unice ale pădurii. Am văzut căprioarele de mai multe ori pe parcursul zilei și numeroase specii de păsări. Nu am văzut niciun urs, deși ghidul nostru a spus că a întâlnit câţiva recent.
Pe măsură ce urcam în înălțime, în fața noastră s-a deschis Valea strălucitoare a Oltului și ne-am oprit de mai multe ori pentru a admira panglica de argint a râului strălucind sub noi în depărtare. La amiază, am ajuns la vârful muntelui Cozia, unde am oprit pe terasa Cabanei Cozia pentru un prânz, înconjurat de peisaje magnifice. Câțiva păstori locali s-au alăturat pentru o bere, dornici să-și exerseze engleza, dobândită de-a lungul anilor în Europa Occidentală și ne-au lăsat să ne exersăm şi noi româna noastră. O coborâre abruptă de întoarcere ne-a aruncat înapoi în pădure și, în cele din urmă, ne-a eliberat în amurg la Mănăstirea Turnu.
A doua zi pe Valea Oltului ne-am scufundat în lumea mănăstirilor ortodoxe desfăşurate de-a lungul râului. Ne-am întors la Turnu, unde o parte din vechea mănăstire înseamnă grote mici cioplite cu minuțiozitate în stâncă. Acestea erau casele călugărilor de la începutul creştinismului la Turnu.
Mănăstirea Cozia, la câțiva kilometri mai jos este mai mare și mai prosperă. Biserica sa are dungi de cărămidă roșie și albă de piatră tipică clădirilor bizantine în exterior, dar în interior, zidurile sale de lemn strălucesc. Imaginile din viețile sfinților și din Biblie acoperă fiecare centimetru din zidurile interioare, instruind și inspirând generații ale credincioșilor care nu au putut citi. Imaginile urcă pe pereți, dând ochii spre o imagine centrală a lui Hristos, aflată în centrul tavanului, deasupra capului pelerinului.
Probabil cea mai frumoasă și cea mai mare mănăstire din regiune este cea de la Horezu. Construită în 1690 și desemnată acum ca un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, ea menține meterezele, biserica, livezi și pășuni active. Complexul religios include cinci capele, fiind un exemplu de arhitectură Brâncovenească, unicat pentru România”.
sursa: voceavalcii.ro
