De la înfiinţarea sa ca stat, România a avut trei date diferite pentru sărbătorirea zilei naţionale. Prima dintre acestea a fost 10 mai, celebrată în timpul perioadei monarhice constituţionale (1877-1947). Odată cu instaurarea regimului comunist şi până la căderea dictaturii ceauşiste, în anul 1989, sărbătoarea a fost marcată pe data de 23 august. e.
Odată cu înlăturarea definitivă a conducerii monarhice, la 30 decembrie 1947, moment ce marchează momentul abdicării ultimului rege al României, Mihai I, comuniştii care au preluat conducerea ţării, au ales ca dată de celebrare a zilei naționale 23 august, data având o importanţă crucială, reală pentru statul român. Bineînţeles, vorbim de momentul 23 august 1944, cunoscut mai ales prin celebrul anunţ făcut la radio de către regele Mihai I, care declara, în acel moment: „România a întors armele împotriva Germaniei naziste şi se alătura Coaliţiei Naţiunilor Unite”.
„Trăiască 23 august, ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist” era sloganul oficial al paradelor dedicate zilei de 23 august. Începând cu anul 1948 şi până în 1989, această dată a fost sărbătorită ca zi naţională a statului, fie că a fost vorba de Republica Populară Română sau Republica Socialistă România.
Celebrarea acestei date a început încă din anul 1945, în plin regim monarhic. Bineînţeles că regele nu participa la ceremonii, dar comuniştii, care, treptat, au început să acapareze puterea, aveau încă un motiv de a sfida conducerea monarhică de la acea vreme. După abdicarea regelui Mihai I, comuniştii se foloseau de paradele din ziua de 23 august pentru a aduce omagii Armatei Roşii, Rusiei Sovietice, iar, mai apoi, Partidului Comunist Român şi conducătorilor acestuia. După ce Nicolae Ceauşescu reuşeşte să devină lider al statului, dar, mai ales, odată cu citirea Tezelor din iulie, de către dictator, în faţa Comitetului Executiv al Partidului Comunist Român, la 6 iulie 1971, ziua de 23 august s-a transformat din sărbătoare naţională într-o adevărată celebrare a cultului personalităţii ceauşeştilor.
Mulţi dintre noi au participat la paradele organizate cu ocazia zilei naţionale a statului comunist. Pentru cei mai tineri, relatările părinţilor sau ale bunicilor sunt edificatoare. Populaţia era mobilizată pentru a participa la defilări, aveau loc programe artistice, se cântau cântece patriotice – toate acestea pentru glorificarea Partidului Comunist Român şi, în special, a „mult iubitului conducător”. Miile de muncitori, dar şi tinerii pionieri şi utecişti ovaţionau:
„Cu dragoste ne exprimă mândria,
Pentru trecut şi pentru viitor,
Partidul, Ceauşescu, România”
„Cu partidul nostru în frunte,
Noi avem victorii multe!”
„În zi de august, ţara înalţă imn de slavă
Spre a-şi cinsti viteazul erau conducător
Trăiască tricolorul şi comunista eră!
Trăiască Ceauşescu şi-al ţării viitor!”
Ultima celebrare a datei de 23 august ca zi naţională a statului a avut loc în anul 1989, cu câteva luni înainte de sfârşitul cuplului dictatorial şi, odată cu acesta, a regimului comunist din România. Evenimentul nu a mai avut loc în Piaţa Aviatorilor sau pe Stadionul 23 august din Bucureşti, aşa cum se obişnuia până atunci, ci pe Cheiul Dâmboviţei. Defilarea s-a făcut prin faţa unei tribune improvizate, la Casa Radio. Serbarea nu a mai avut amploarea din anii anteriori, tensiunile din sfera politică internaţională apăsând puternic asupra conducerii comuniste a statului român. Evenimentele din acea perioadă prevesteau sfârşitul dictaturii lui Ceauşescu.
Începând cu anul 1990, ziua naţională a statului român este sărbătorită la 1 decembrie.
Sursa: descopera.ro
