Concert Saint-Saëns /Elgar/ Beethoven
– extrase din programul de sală –
VINERI, 9 IUNIE 2017, ORA 19:00
Concert simfonic
Își dă concursul
ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII “OLTENIA”
DIRIJOR
CARLO JANS
LUXEMBURG
SOLIST
MIREL IANCOVICI
violoncel
În program:
Camille Saint-Saëns: Baccanale din opera „Samson și Dalila”
Edward Elgar: Concertul în Mi minor pentru violoncel și orchestră, op. 85
Ludwig van Beethoven: Simfonia nr. 2 în Re major, op. 36
Dirijorul CARLO JANS
Din 1984 Carlo Jans predă flaut și muzică de cameră la Conservatorul din Luxemburg, din 1999 coordonând și dirijând orchestrele instituției. Din 1997 este profesor-invitat la Academia de Muzică din Riga (Letonia); a fost invitat să susțină cursuri de măiestrie în Olanda, Belgia, Germania, Republica Cehă, Polonia, Franța, Letonia, Grecia și S. U. A. Din 2009 Carlo Jans este membru al orchestrei “Solistes Européens” – Luxembourg”. În 1988 a inițiat ”Forumul Internațional pentru flaut și pian Diekirch/Luxembourg”, un curs de vară frecventat în ultimii 21 de ani de peste 700 de studenți reprezentând 36 de naționalități.
Discografia sa (peste 34 CD-uri înregistrate la Casele de Discuri ”Hänssler Classics”, ”Pavane Records”, ”Calliope”, ”Arco Diva” și ”Bella Musica”), a beneficiat de cronici elogioase în presa internațională. De asemenea, CD-ul cu lucrări camerale de Manuel Rosenthal a fost distins cu ”Grand Prix du Disque”.
Violoncelistul MIREL IANCOVICI
Născut în 1951, Mirel Iancovici este un violoncelist, profesor, compozitor, aranjor și dirijor român. După finalizarea studiilor la Universitatea Națională de Muzică din București (clasa prof. Serafim Antropov) și a cursurilor de perfecționare cu Radu Aldulescu și Paul Tortelier, violoncelistul Mirel Iancovici a câștigat numeroase concursuri internaționale importante, printre care ”Gaspar Cassado” – Florența, Italia (Premiul I), Imperial Tobacco Cello Competition – Bristol, Anglia (Premiul I și Medalia de Aur), Centenarul ”Pablo Casals” – Barcelona, Spania (Premiul I).
Pasionat susținător și promotor al muzicii contemporane, Mirel Iancovici a interpretat numeroase lucrări ce i-au fost dedicate de reputați compozitori din întreaga lume. Considerat unul dintre cei mai apreciați pedagogi, profesorul Mirel Iancovici actualmente predă violoncelul la Conservatorul din Maastricht și la Conservatorul Fontys din Tilburg (Olanda). De asemenea, a susținut cursuri de master Franța, Germania, Italia, Irlanda, Olanda, Polonia, România, S. U. A. și Coreea de Sud.
Compozitorul CAMILLE SAINT-SAËNS (1835 – 1921)
De-a lungul timpului, ”Samson şi Dalila” a atins celebritatea datorită în special splendidelor arii ale Dalilei: “Mon coeur s’ouvre a ta voix”, “Printemps que commence” şi “Amour, viens aider ma faiblesse.” Libretul operei nu respectă întocmai conţinutul poveştii biblice, remarcându-se câteva diferenţe semnificative în evoluţia conflictului dramatic.
Ultimul act conține și exotica ”Baccanale”, o melodie briantă, explozivă, pe parcursul căreia Dalila ticluiește un dans sălbatic și provocator cu scopul de a-l tachina pe Samson. Fragmentul debutează cu un senzual solo de oboi, dezvoltat apoi într-o fermă și amplă pulsație sonoră orchestrală. Grupul suflătorilor (lemnele ușoare) și cel al coardelor vor prelua ulterior tema dansului, percuția accentuând parcursul melodic frenetic.
Compozitorul EDWARD ELGAR (1857 – 1934)
Sir Edward Elgar a fost primul compozitor englez de talie internaţională după Purcell. Considerat în ţara sa un maestru, el a fost ignorat în străinătate. El va reflecta mai presus de orice epoca sa, începutul secolului XX şi, din acest punct de vedere, ar putea fi comparat cu Richard Strauss, care de altfel a fost unul din primii care l-au remarcat. Pe 19 mai 1902, în timpul unui festival desfăşurat în Germania, Strauss ţinea în onoarea lui Elgar un memorabil toast: „Beau în sănătatea şi pentru succesul primului dintre progresiştii englezi, maestrul Edward Elgar“; din acea zi, susţin biografii, datează renumele internaţional al compozitorului.
Concertul pentru violoncel şi orchestră, op. 85 este o partitură de mare valoare, un opus definitoriu destinat acestui instrument. Atât prin solicitarea intensă a violoncelului solist, cât şi prin utilizarea eficientă şi pasionată a distribuţiei orchestrale concertul propune linii ideatice ferme, dezvoltate şi îmbogăţite cu o mare forţă de expresie. Arhitectura lucrării conţine şi ea unele modificări: concertul are patru părţi, în spiritul unei simfonii, fiecare având o pondere distinctă în contextul general.
Compozitorul LUDWIG VAN BEETHOVEN (1770 – 1827)
Compusă în vara-toamna anului 1802 şi prezentată în primă audiţie la 5 aprilie 1803, în sala Teatrului „an der Wien”, Simfonia nr. 2 în Re major, op. 36 evidenţiază o conştiinţă artistică matură, dornică de adânci prefaceri. Semnele evoluţiei sunt indubitabile: spaţii largi de prelucrare şi „comentare” a temelor, o incipientă ciclicitate la nivel motivic, un „conflict orchestral abia stăpânit, înlăuntrul căruia obiectivitatea clasică este pusă în cauză tocmai de intensitatea emoţiei, a trăirii şi expresiei subiective.” (W. G. Berger)
Pentru Beethoven, anul 1802 – când a compus Simfonia nr. 2 -, a însemnat începutul unei perioade prolifice fără precedent. “De la o vreme, am dobândit acum forţă fizică şi, de asemenea, forţă mentală, mai mult decât vreodată”, scria el unui prieten. “Cu fiecare zi ajung tot mai aproape de ţelul meu, pe care îl intuiesc, însă nu ştiu cum să-l descriu.” Altui prieten îi scria: “Trăiesc cufundat pe deplin în partiturile mele, şi, cu fiecare lucrare abia terminată, o alta este deja începută; în felul în care compun acum, adesea mă surprind lucrând la trei, patru lucruri deodată.”
