VINERI, 12 MAI 2017, ORA 19:00
Concert vocal-simfonic
DIRIJOR: GIAN LUIGI ZAMPIERI Italia
SOLIȘTI
MIRELA VLAD soprană
EMANUELA SĂLĂJAN mezzosoprană
MIHAI URZICANA tenor
IUSTINIAN ZETEA bas
Își dau concursul
ORCHESTRA SIMFONICĂ ȘI CORALA ACADEMICĂ ALE FILARMONICII “OLTENIA”
Maestru de cor: PAVEL ȘOPOV
În program:
Gian Luigi Zampieri:
„Non nobis Domine” / ”Nu nouă, Doamne”
(”Portretul lui Jacques de Molay”) pentru orchestră
(primă audiție)
Wolfgang Amadeus Mozart:Requiem în Re minor, K. 626 (pentru solişti, cor şi orchestră)
Dirijorul GIAN LUIGI ZAMPIERI
Gian Luigi Zampieri, născut în 1965 la Roma, este reprezentant al şcolii italiene de dirijat, fiind unul dintre ultimii discipoli ai maestrului Franco Ferrara. A urmat studiile la Accademia di Santa Cecilia şi apoi la Accademia Chigiana, obţinând în 1988 Diploma de onoare. În calitate de organist şi dirijor, s-a perfecţionat cu muzicieni de prestigiu precum Francesco De Masi, Carlo Maria Giulini, Ghenadi Rojdestvenski şi Leonard Bernstein. La vârsta de 15 de ani, a devenit organist la Basilica di Santa Maria in Trastevere din Roma, unde a activat timp de 20 de ani. În 1997, a câştigat Concursul internațional ”A. Pedrotti”, fiind primul dirijor italian laureat al acestui concurs. Lansat din anii studenţiei în cariera dirijorală, Gian Luigi Zampieri a condus prestigioase orchestre din România (Filarmonicile din Bucureşti şi din Craiova, Orchestra de Cameră Radio), precum şi din străinătate (Orquestra Sinfônica de Ribeirão Preto – São Paulo, Orquestra Sinfônica do Theatro da Paz – Para, Orquestra Sinfônica de Porto Alegre – Rio Grande do Sul, Orquestra Sinfônica Jovem de Goias – Brazilia; Haifa Symphony Orchestra – Israel; Krakow Philharmonic Orchestra – Polonia; Orquesta Sinfonica de Euskadi – Țara Bascilor; Orquesta Filarmonica de la Universidad Autonoma de la Ciudad de Mexico; Orchestra Simfonică Radio Moscova; Teatro di San Carlo – Napoli, Orchestra di Padova, Orchestra Sinfonica Siciliana, Orchestra Internazionale d’Italia, Orchestra di Roma e del Lazio, Orchestra Sinfonica Abruzzese, Orchestra Sinfonica di Sanremo, I Filarmonici di Verona, Roma Sinfonietta, Orchestra „Haydn” di Bolzano, Arena di Verona, Teatro dell’Opera di Roma, Orchestra J. Futura di Trento – Italia; Teatrul Național de Operă și Balet – Tirana). La Londra, a fost asistentul lui Ghenadi Rojdestvenski la Orchestrele London Symphony şi BBC, precum şi la cursurile de la Accademia Chigiana. A fost, de asemenea, asistentul lui Lorin Maazel la realizarea Requiem-ului de Verdi cu Symphonica Toscanini din Parma. A colaborat cu numeroşi solişti renumiţi, printre care Alexandru Tomescu, Răzvan Suma, Florin Ionescu-Galaţi, Filip Papa, Vlad Dimulescu, Oxana Corjos, Adrian Petrescu, Stan Zanfirescu, Mariana Sîrbu, Arnaldo De Felice, Peter Soave, Francesco Manara, Francesco Pepicelli, Enrico Dindo, Ricardo Gallen, Nello Salza, Peter Sadlo, Shirley Verrett. De mai mulţi de ani, se ocupă de repunerea în valoare a repertoriului simfonic italian al secolului XX (Fano, Respighi, Pizzetti, Malipiero, Rota, Ghedini, Ferrara). De la mijlocul anilor 80, s-a dedicat prezentării operei lui Astor Piazzolla şi este considerat de critică drept unul dintre experţii de seamă pe scenele internaționale: a realizat transcripții și orchestrații interpretate în toată lumea (Vladimir Spivakov, Lalo Schifrin, Jorge Calandrelli, Ettore Stratta etc.). A fost invitat de Festival Musica in Aulis din Bolzano să dirijeze concertul oficial de comemorare a zece ani de la moartea pianistului Arturo Benedetti Michelangeli (2005). A organizat și a condus transmisiuni pentru Radio Vatican. Concertele sale sunt înregistrate și transmise de Radio România, RAI, Radio Vatican, Tv Spaniola, Radio Rusia, Uniunea Radiourilor Europene de la Geneva. Intrat de foarte tânăr în lumea cinematografului, a îngrijit ediția italiană a filmului „Amadeus” de Miloš Forman (1985). Din 1986, este profesor titular de studii orchestrale la conservatoarele italiene de stat. Este realizatorul sitului internet dedicat maestrului său, dirijorul și profesorul Franco Ferrara, la centenarul nașterii acestuia. În octombrie 2011, a dirijat concertul de deschidere al stagiunii Orchestrei de Cameră Radio din București, prezentând în primă audiție absolută propria compoziție ”Non nobis Domine, portretul lui Jacques de Molay”, interpretată cu ocazia aniversării procesului care a hotărât desființarea Cavalerilor Templieri – Ordinul Templului lui Solomon. Dirijorul Gian Luigi Zampieri deține titlul de merit de Cavaler al „Sacro Militare Ordine Constantiniano di San Giorgio”. În prezent, este dirijor invitat al Filarmonicii din São Carlos (Brazilia) și dirijor al Filarmonicii „Oltenia” din Craiova.
”Non nobis Domine” – ”Portretul lui Jacques de Molay”
”Această lucrare este alcătuită din cinci părți scurte, ca o coloană sonoră ideală pentru un film de scurt metraj reprezentând destinul ultimului Maestru al Ordinului Cavalerilor Templieri, Jacques de Molay (1250 – ?1314), în diferite momente ale misiunii sale.
Ordinul Cavalerilor Templieri (”pauperes commilitones Christi templique Salomonis”), a fost format în 1129 ca aripa armată a Bisericii, pentru a proteja pelerinii creștini de agresiunile din partea Sarazinilor, care dobândiseră de-a lungul anilor o mare putere în bazinul Mării Mediterane.
Jacques de Molay a fost primit în Ordinul Templierilor în 1265, devenind Mare Maestru în 1294. Ordinul a ajuns în conflict cu regele francez Filip al IV-lea (”cel frumos”), care, prin manipularea deciziilor Papei Clement al V-lea, a construit o serie de acuzații false (erezie, idolatrie, sodomie) împotriva Cavalerilor, ceea ce a dus la un ”proces spectacol” inventat pentru distrugerea Templierilor. Procesul a durat șapte ani, încheindu-se cu arderea pe rug a Cavalerilor în fața Catedralei Notre-Dame din Paris, sentință executată la 18 martie 1314. Legenda spune că Jacques de Molay, cuprins de flăcări și pe punctul de a muri, a chemat pe acuzatori în fața ”Curții lui Dumnezeu”, prevestind că înainte de un an vor muri: și așa s-a întâmplat.
Lucrarea, concepută în tonalitatea Do minor, conține un mesaj simbolic. Ea începe cu Adagio (Inițierea în Ordin), mișcare caracterizată prin ”motto-ul” descendent de trei note cântat de corn cu ecoul fagotului.
Urmează un Allegro (Apărarea Mediteranei) cu fragmente de coral.
Mișcarea a treia, Moderato (Acuzațiile și Arestarea), se deschide cu tema ”Non nobis Domine” (”Nu nouă, Doamne”), care pe imnul ”Christus vincit” (”Cristos învinge”) consacră supremația Bisericii de la Roma.
Acest episod se continuă cu partea a patra, Allegro (Procesul și Condamnarea), o glumă grotescă care descrie pretextul pentru care Cavalerii au fost judecați și condamnați fără drept la apărare, muzica reluând temele deja auzite.
Ultimul episod care încheie lucrarea cu un stil provocator de ”Rock” are menirea de a reprezenta moartea Cavalerilor, dar și perpetuarea spiritului lui Jacques de Molay, transformat într-o tradiție a Europei: ”Astăzi, după aproape 800 de ani, este încă în viață”.
(Gian Luigi Zampieri)
Soprana MIRELA VLAD
Născută în anul 1993, la Craiova, Mirela Vlad este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică – București (promoţia 2016). În prezent urmează cursuri de master (anul I) în cadrul aceleiași universități (clasa prof. univ. dr. Silvia Voinea) și este colaborator al Operei Comice pentru Copii – Bucureşti.
Premii obţinute: Premiul de Excelență “Elena Teodorini” oferit de Academia de Arte din Londra (pentru un rol interpretat la Opera Română Craiova în stagiunea 2016 – 2017) la Concursul Internaţional de Canto “Elena Teodorini”, Opera Română Craiova, noiembrie 2015; Premiul special al publicului la Gala Concursului Internaţional de Canto “Elena Teodorini”, Opera Română Craiova, noiembrie 2015; Premiul al II-lea la Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală “Paul Constantinescu”, secția canto, Ploieşti, decembrie 2014; Menţiune la Olimpiada de Interpretare Intrumentală, Vocală şi Studii Teoretice pentru clasele IX-XII, secţia Artă Vocală Interpretativă, Etapa Naţională, Bucureşti, aprilie 2012; Marele Premiu la Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală “Paul Constantinescu”, secția canto, Ploieşti, decembrie 2011; Diploma de Excelenţă cu ocazia participării la spectacolul dedicat “Zilei Internaţionale a Ocrotirii Copilului”, 1 iunie 2011; Diploma de Excelenţă la Festivalul de Muzică Clasică “Muzica – Vibraţia Universului”, secția canto, Drobeta-Turnu Severin, mai 2011; Premiul al III-lea la Olimpiada de Interpretare Intrumentală, Vocală şi Studii Teoretice pentru clasele IX-XII, secţia Artă Vocală Interpretativă, etapa naţională, Cluj-Napoca, aprilie 2011; Premiul al III-lea la Concursul Naţional “Victor Giuleanu”, secția canto, Bucureşti, martie 2011; Premiul I la Concursul Naţional de Interpretare Vocală “Crai Nou”, secția canto, Brașov, ianuarie 2011; Premiul special al U.C.M.R. pentru cea mai bună interpretare a unei piese româneşti la Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală “Paul Constantinescu”, secția canto, Ploieşti, decembrie 2010; Premiul al II-lea la Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală “Paul Constantinescu”, secția canto, Ploieşti, decembrie 2010; Premiul I la Concursul Internaţional de Interpretare “George Georgescu”, secția canto, Tulcea, mai 2010; Premiul al II-lea la Concursul Naţional de Interpretare “Miniatura Romantică”, secția canto, Galaţi, mai 2010; Diploma de Excelenţă – Comenius Bilateral Programme “Let Music Speak – Let’s Speak of Music”, Polonia, martie 2010; Premiul al II-lea la Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală “Paul Constantinescu”, secția canto, Ploiești, decembrie 2009; Premiul I la Concursul Internaţional de Interpretare “George Georgescu”, secția canto, Tulcea, mai 2009; Premiul I la Concursul Naţional de Interpretare “Marţian Negrea”, categoria A, Ploiești, martie 2009.
Soprana Mirela Vlad a evoluat în spectacole de operă și operetă, precum și în concerte: “Harap Alb” (rolul Sfânta Vineri, Opera Comică pentru Copii, București, mai 2017; debut în Premiera “Voievodul Ţiganilor“ de Johann Strauss-fiul (debut în rolul Arsena), Opera Română Craiova, aprilie 2017; concert “Bijuterii muzicale”, Filarmonica “Paul Constantinescu”, Ploieşti, martie 2017; “Punguţa cu doi bani” (rolul Cocoșul, Opera Comică pentru Copii, București, februarie 2017; Concerte lecţie “Cu Nino la Viena”, Opera Comică pentru Copii, București, noiembrie 2016 și “Cu Nino la Napoli şi Genova”, Opera Comică pentru Copii, București, octombrie 2016; concert “Ziua limbii române”, Ateneul Român, București, august 2016; ”Così fan tutte” de W. A. Mozart (premieră, rolul Despina), Studioul de Operă, Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, iunie 2016; recital – Ziua Internaţională a Muzeelor, ediţia XXXIX, Muzeul Memorial “Paul Constantinescu”, Ploieşti, mai 2016; spectacol “Le Canzonette del bel paese”, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Sala Auditorium, mai 2016; Poveste de Crăciun, Studioul de Operă, Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, decembrie 2015; Gala de Operă, ediţia a IV-a, Sala ”George Enescu”, Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, decembrie 2015; Gala Concursului Internaţional de Canto „Elena Teodorini”, ediţia a II-a, Opera Română Craiova, noiembrie 2015; spectacol omagial Opera comică “O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu (rolul Ziţa), Ploieşti, octombrie 2015; Gala Concert Masterclass Marina Krilovici, Filarmonica Argostóli, august 2015; masterclass Marina Krilovici, Argostóli, Kefallinia, Grecia, august 2015; spectacol de arta actorului și mișcare scenică „ActOn”, Studioul de Operă,
Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, mai 2015; proiect cultural „Prinos de lumină și har, Crez și mărturii…”, Centrul Cultural “Eugen Ionescu”, Slatina, mai 2015; „Flautul fermecat” de W. A. Mozart (rolul Copilul 1), Opera Comică pentru Copii, stagiunea 2014 – 2015; concert extraordinar Filarmonica „Paul Constantinescu”, Ploieşti, martie 2015; concert Gala Masterclass Marina Krilovici, Opera Națională Bucureşti, decembrie 2014; masterclass Marina Krilovici, Opera Națională Bucureşti, decembrie 2014; recital „Forum de interpretare”, Sala ”George Enescu”, Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, noiembrie 2014; recital „Voci de primavară”, Muzeul Memorial „Paul Constantinescu”, Ploieşti, mai 2014; concert „Balkano”, Arenele Romane, București, noiembrie 2013; concert „Opera la Slatina”, Centrul Cultural „Eugen Ionescu”, Slatina, octombrie 2013; concert „Ziua Internaţională a Muzeelor”, Muzeul Memorial „Paul
Constantinescu”, Ploieşti, mai 2013; spectacol de teatru și mișcare scenică „Portrete, situații, păpădie și urzici” – Studioul de Operă, Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, aprilie 2013; concert Ambasada Chile, București, martie 2013; concert „Poveste de Crăciun”, Studioul de Operă, Universitatea Naţională de
Muzică – Bucureşti, decembrie 2012; concert aniversar soprana Silvia Voinea, Studioul de Operă, Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti, noiembrie 2012; recitalul Absolvenţilor Liceului de Artă „Marin Sorescu”, Filarmonica ”Oltenia” – Craiova, iunie 2012; recital cu ocazia “Zilei Internaţionale a Ocrotirii Copilului”, 1 iunie 2012; recital în cadrul Taberei Internaționale de Creație Artistică “Nicolae Truță”, ediția VI-a, august 2011; concert alături de grupul “Serenada”, Korcea, Albania, iulie 2011; recital în cadrul “Stagiunii Estivale”, Teatrul Liric “Elena Teodorini”, Craiova, 2011; recital în cadrul Festivalului Muzical Naţional “Tinere Talente”, ediţia a XXXII-a, Râmnicu Vâlcea, mai 2011, recital în cadrul Festivalului de Muzică Clasică “Muzica-Vibraţia Universului”, Drobeta-Turnu Severin, mai 2011; concert în Gdańsk, Polonia, Comenius Bilateral Programme “Let Music Speak – Let’s Speak of Music”, martie 2010; recital – Biblioteca Judeţeană „Alexandru și Aristia Aman”, Craiova, în cadrul programului „Tineri Muzicieni”, noiembrie 2010.
Mezzosoprana EMANUELA SĂLĂJAN
Născută ȋn 1993, la Baia Mare, mezzosoprana Emanuela Sălăjan este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti, secţia canto şi artele spectacolului muzical din cadrul Facultăţii de Interpretare Muzicală.
Emanuela Sălăjan a început studiul muzicii (secția canto) în clasa a X-a, semestrul II, la Liceul de Artă din Baia Mare, continuând la Colegiul Naţional de Arte ”Dinu Lipatti” – Bucureşti, avându-i ca profesori îndrumători pe Bob Mihaela Zăiceanu, Georgeta Ionescu, regretata Eleonora Enăchescu.
Din anul 2014 este angajată a Corului Academic “Divina Armonie” al Fundaţiei Cavalerii Daciei – Club UNESCO. În prezent, urmează cursuri de master la Universitatea Naţională de Muzică – Bucureşti (2015 – clasa de canto a Prof. univ. dr. Bianca Luigia Manoleanu și din 2016 – clasa de operă a conf. univ. dr. Anda Tăbăcaru şi a lect. univ. dr. Alexandru Petrovici). A participat la masterclass-uri cu nume cunoscute ale artei lirice cum ar fi Alexandru Badea.
A susţinut numeroase concerte, printre care ca vocalist suport, cu soprana Felicia Filip la concertul „Clipe de viaţă 2” la Sala Radio – Bucureşti în matie 2014, ca vocalist suport cu Orchestra Simfonică Bucureşti, dirijor David Handel la concertul „Pe aripile muzicii” la Sala Palatului din Bucureşti ȋn aprilie 2014, ca solistă cu Orchestra Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale şi Corul Academic „Divina Armonie” al Fundaţiei Cavalerii Daciei – Club UNESCO, dirijor locotenent-colonel Cristian Marius Firca la concertul „Seară Muzicală Româno-Americană” la Sala Radio din Bucureşti, în mai 2015, ca solistă cu Orchestra de Suflători Angely’s Symphonic şi Corul Academic „Divina Armonie” al Fundaţiei Cavalerii Daciei-Club UNESCO, dirijor locotenent-colonel Cristian Marius Firca la concertul vocal-simfonic „Simfonii de vară” la Parcul Colţea din Bucureşti, în iunie 2015, ca solistă cu Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” – Bacău şi Corul Filarmonicii „Moldova” din Iaşi la concertul Cursurilor Vocal-Simfonice la Sala „Ateneu” din Bacău, în iunie 2015. Pe parcursul anilor, a obţinut nenumărate premii, cum ar fi: Premiul II la Concursul Naţional „Victor Giuleanu”, Bucureşti, 2011; Premiul al II-lea la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală şi Vocală, Cluj-Napoca, 2011; Premiul I la Concursul Naţional de Canto „Achim Stoia”, Iaşi 2011 şi Premiul „Radio Iaşi”, Premiul I la Olimpiada Naţională de Interpretare Intrumentala, Vocală şi Studii Teoretice, Bucureşti, 2012; Premiul I la Concursul Național „Victor Giuleanu”, București, 2017; Premiul „Mihail Jora” pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări romȃneşti la Concursul Naţional de Interpretare şi Critică Muzicală „Mihail Jora”, Bucureşti, 2017 şi multe alte premii naţionale şi internaţionale.
Tenorul MIHAI URZICANA
Absolvent al Seminarului Teologic Ortodox – Constanța și al Facultății de Teologie, secțiile Artă sacră și Pastorală, Mihai Urzicana este in prezent masterdand al Universității Naționale de Muzică – București, secția canto clasic, clasa prof. univ. dr. Bianca Manoleanu.
Tenorul Mihai Urzicana este solist al Coralei ”Armonia” din Constanța, ansamblu alături de care a susținut numeroase concerte în țară și străinătate (Anglia, Irlanda, Franța, Italia, Bulgaria, Spania, Ucraina, Serbia, Bosnia, Polonia, Elveția, Israel) și a câștigat Medalii de Aur la competiții mondiale corale din S. U. A, Letonia, Austria, Germania, Rusia. În anul 2017 a câștigat Premiul I la Concursul Național ”Mihail Jora” (ediția a XXVII-a), secțiunea canto.
Basul IUSTINIAN ZETEA
Basul Iustinian Zetea a absolvit Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (studii de licenţă şi master, în prezent fiind doctorand) şi a devenit colaborator al Operei Naţionale Bucureşti din stagiunea 2011/2012. Tânărul bas a susţinut deja numeroase recitaluri la Bucureşti, Satu Mare, Baia Mare, Slobozia, Cluj-Napoca, Braşov, a colaborat cu Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, a fost solist al Corului „Armonia” şi al corului bărbătesc „Camerata Transilvanica”.
Este laureat al Concursului „Sabin Drăgoi” de la Timişoara (2013) și deținătorul unor premii, dintre care: Premiul de excelenţă la Concursul Internaţional „Hariclea Darclée” – Brăila (2012), Premiul special al Teatrului Muzical din Galaţi la Concursul Internaţonal „Vox Artis” – Sibiu (2012), Premiul special al Juriului la Concursul Naţional al Liedului Românesc – Braşov (2011), Marele Premiu la Concursul Trofeul „Ion Dacian” de la Bucureşti (2009), Concursul Naţional „Mihail Jora” (Premiul special „Garbis Zobian”, 2006 şi Premiul al II-lea în 2008), Marele Premiu la Concursul Naţional de Muzică Francofonă „Chante, Sons sur Scene” din cadrul Festivalului Internaţional de Francofonie (2005), al Concursului Internaţional de Muzică Franceză de la Baia Mare (Premiul I, 2005).
A colaborat cu numeroase instituţii de concert şi de spectacol din ţară (Orchestra Naţională Radio, Filarmonica „George Enescu” – București, Filarmonicile din Bacău, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare etc.). Este şi membru al Corului ”Accoustic”, alături de care susține numeroase concerte în ţară şi în străinătate. Are în repertoriu şi numeroase partituri din muzica vocal-simfonică şi lieduri. Posedă un impresionant repertoriu de operă: de la Mozart, Verdi, Puccini și Wagner, la Paul Constantinescu, Trăilescu și Dediu.
Compozitorul WOLFGANG AMADEUS MOZART
(1756 – 1791)
„Dacă în secolul al XIX-lea se scriu numeroase messe concertante, recviemul („odihnă“ în latină), categorie a messei, se impune ca singurul mare gen religios al timpurilor romantice. Messă pentru morţi, el este numit astfel prin referire la cuvântul care îi deschide ciclul: „Requiem aeternam dona eis, Domine, et lux perpetua luceat eis“ („Dă-le, Doamne, odihnă veşnică şi lumină eternă“). Din punct de vedere liturgic, el nu aparţine părţii obişnuite a messei, dar reia din aceasta diverse fragmente la care se adaugă partea proprie morţilor. Pentru partea strict muzicală, deci cântată, ordinea rămâne nemodificată; oraţiile, epistolele şi Evangheliile în schimb, pot cunoaşte schimbări. Formula iniţială este luată din Biblie, mai precis din „Cartea a patra a lui Ezdra“. Recviemul este, aşadar, un gen foarte vechi; în versiunea medievală era rezervat cântului gregorian şi nu a fost integrat în messă decât abia în secolul al XVIII-lea. Maeştrii polifoniei l-au practicat cu succes în secolele al XV-lea (Johannes Ockeghem), al XVI-lea (Giovanni Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso) şi al XVII-lea (Tomás Luis da Vittoria). Dacă în epoca modernă Mozart îi conferă titlul de nobleţe încă din 1791, apogeul îl va cunoaşte în secolul al XIX-lea, când devine expresia muzicală a romantismului religios în capodoperele unor compozitori agnostici sau mai puţin religioşi: Berlioz, Schumann, Verdi, Brahms, Fauré… Trebuie adăugat faptul că genul rămâne de actualitate în secolul XX, fie sub o formă aproape tradiţională (Duruflé, 1947) sau total reînnoit (Ligeti, 1965).” (Gérard Denizeau)
Requiem-ul mozartian, o ultimă mărturie a geniului şi sensibilităţii marelui compozitor, reprezintă o pagină unică în istoria muzicii prin complexitatea facturii şi valoarea universală a emoţionantul mesaj transmis. Povestea acestei capodopere debutează în luna iulie a anului 1791, când i s-a comandat lui Mozart, prin intermediul unui mesager necunoscut care i-a oferit un onorariu de 50 de ducaţi, o „missă funebră“. Datorită îndelungatelor cercetări efectuate de remarcabilul exeget al creaţiei mozartiene Bernhard Paumgartner, astăzi cunoaştem întreaga derulare a evenimentelor. Mesagerul misterios era de fapt intendentul contelui Franz von Walsegg-Stuppach, care obişnuia să achiziţioneze diverse lucrări pentru „a accede” el însuşi la statutul de compozitor (Recviemul era destinat ceremoniei comemorative anuale a soţiei sale). De altfel, a existat şi o audiţie a Recviemului sub bagheta contelui, acestuia fiindu-i atribuită şi muzica (14 decembrie 1793), dar în timp paternitatea lucrării a fost restabilită. Mozart nu a finalizat integral structura lucrării, partitura fiind completată de un elev al său – Franz Xaver Süssmayer (1766 – 1803) – care s-a bazat în demersul său pe îndrumările şi schiţele lăsate de maestru.
Recviemul a fost conceput de Mozart ca o lucrare de mari proporţii: cvartet vocal, cor mixt şi orchestră. Continuând linia muzicii de cameră, a simfoniilor şi a dramelor muzicale scrise în ultimii ani ai vieţii, lucrarea reprezintă sinteza desăvârşită a două tipuri de gândire muzicală: stilul armonic al rococo-ului şi polifonia somptuoasă a barocului târziu. Măiestria conducerii independente a liniilor melodice conduce adeseori la o armonie îndrăzneaţă şi sugestivă, iar tratarea vocală este pe deplin integrată stilului religios abordat. Orchestraţia cu totul neobişnuită dă Recviemului o culoare aparte de o excepţională gravitate, ceea ce întăreşte forţa dramatică şi emoţională a ansamblului lucrării. În partitura originală pentru orchestră, un rol important îl deţineau instrumentele denumite „corni di bassetto“ (un fel de clarinete cu registrul grav mai pronunţat), înlocuite în interpretările moderne cu clarinetele obişnuite. Acestea şi violinele sunt în permanenţă purtătoare de melodie, susţinând cântul soliştilor şi al corului, iar dublajele executate de trombon contribuie şi ele la instaurarea unei atmosfere solemne. Pe lângă instrumentele amintite, orchestra mai cuprinde trompete, fagoturi, timpani şi grupul instrumentelor cu coarde.
Din punct de vedere arhitectonic, Recviemul conţine opt părţi, unele fiind subdivizate şi rezultând astfel 14 numere; în alte variante editoriale, deşi planul muzical rămâne neschimbat, parcurgem cinci părţi cu 12 secţiuni componente. De asemenea, trebuie subliniat faptul că lucrarea respectă ad litteram textul liturghiei catolice „pro defunctis“, imaginile muzicale fiind în deplin acord cu impresionantele cuvinte biblice.
Prima parte (Introitus) are rol introductiv; rugăciunea Requiem aeternam (Odihnă veşnică) se înalţă trist în tălmăcirea corului, iar soprana solistă intonează o melodie adaptată atmosferei funebre.
Contrastul îl reprezintă partea a doua (Kyrie eleison – Doamne, miluieşte!), plină de avânt în reliefarea fugii duble în care apar sintetizate cele două idei ale părţii de debut din missa duminicală obişnuită (Kyrie eleison şi Christe eleison).
Partea a treia (Sequenz) reuneşte şase secvenţe specifice liturghiei funebre catolice, pe texte ce readuc în atenţie biblica „Judecată de apoi“: Dies irae (Ziua mâniei), Tuba mirum (Trâmbiţa minunată), cu splendide intervenţii succesive ale cvartetului solistic, Rex tremendae majestatis (Stăpân cu putere temută), Recordare, Jesu pie (Aminteşte-ţi, Iisuse milostiv), marcată de alternanţa planurilor solistic şi orchestral, Confutatis maledictis (Pline cu condamnaţi), ce zugrăveşte emoţionant suferinţele păcătoşilor în infern şi Lacrymosa, dies illa (Acea zi înlăcrimată), poate cea mai frumoasă pagină muzicală creată vreodată de genialul compozitor vienez.
Partea a patra (Offertorium – Făgăduinţa) este alcătuită din două secţiuni complementare: Domine Jesu Christe şi Versus: Hostias et preces (Sacrificii şi rugăciuni); ambele adoptă o mişcare liniştită (Andante), fiind încredinţate ansamblului coral-orchestral şi unite structural prin apariţia identică a fugii vocale concluzive.
Partea a cincea (Sanctus), cu cele două subcomponente (Sanctus Dominus Deus Sabaoth) şi (Benedictus) valorifică secţiunile extinse ale slujbei catolice duminicale, fiind construite în mod similar cu desfăşurarea părţii precedente (fugă corală reluată, cu rol de liant structural).
Partea a şasea (Agnus Dei – Mielul lui Dumnezeu), de mici dimensiuni, prefaţează finalul lucrării (Communio: Lux aeterna – Lumină veşnică), construit pe ultimele idei ale missei „pro defunctis“; este reluată apoi fuga prezentă în partea a doua, în spiritul unui arc compoziţional unificator, ea semnificând totodată înălţarea şi triumful spiritului nemuritor asupra Morţii.
Nu în ultimul rând, în pofida celebrităţii sale, Recviemul este, poate, una dintre cele mai misterioase creaţii mozartiene, în jurul căreia s-au ţesut numeroase legende, începând cu anul scrierii sale. La aceasta a contribuit decisiv autorul Peter Shaffer cu piesa de teatru intitulată Amadeus, al cărei text a inspirat şi filmul omonim regizat în 1984 de Milos Forman.
