Prazul și zaibărul sunt produse de bază ale oltenilor, făcute cunoscute de marele Amza Pellea. Și pentru că țin la ce-i al lor, în 2008 oltenii au înregistrat zaibărul la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Cu toate acestea, licoarea nu poate fi vândută pe meleaguri străine. Aceasta pentru că este soi hibrid, iar normele Comisiei Europene, pe care România a semnat că le respectă, interzic vânzarea lui.
Zaibărul, viță de vie nealtoită, cu struguri nu prea mari și boabe alungite, de culoare neagră, se găsește în zonele nisipoase din Oltenia de la 1900. A fost adus aici de viticultorul francez Albert Seibel, după al cărui nume a și fost botezat soiul.
Aceasta după ce, pe la 1800 şi ceva, toate soiurile de viță nobilă din Europa au fost atacate de o insectă parazit, numită filoxera. Parazitul a pus la pământ podgoriile. Și pentru că producţia a scăzut dramatic, cercetătorii au găsit o soluţie. Au obţinut un tip de hibrizi din încrucişarea soiurilor europene cu cele americane, mult mai slabe calitativ, dar salvatoare.
Costel Pistrițu, primarul din Băileşti, orașul vatră unde se gasește „muma lui de Zaibăr” cum spunea Amza Pellea, încearcă să-l facă recunoscut declarându-l produs tradiţional. Doljenii ar trebui însă să se asocieze, pentru a da încredere în produsul lor, iar asta este mai greu de realizat.
„Avem o directivă a Comisiei Europene care spune că, din 2018 cred, nu mai ai voie să deţii plantaţii cu hibrid. Trebuie să facem ceva ca un întreg, asociație. Oamenii sunt mai reticenți. De la an la an au plecat și foarte mulți tineri, au rămas cei mai în vârstă. Anul trecut, cam pe vremea asta, a dat bruma și a terminat viile, foarte puțini struguri au fost, și i-a cam descurajat puțin pe oameni. Dar, la Festivalul Zaibărului de anul trecut am văzut un interes mai mare din partea tinerilor și sperăm ca într-un viitor să se hotărască și să se asocieze. În magazine îl putem vinde dacă ne asumăm mai mulți, printr-o asociere. Am constatat și am verificat, anul trecut când am fost la Bruxelles, că Boujolais-ul francez este frate cu zaibărul, este tot hibrid. Iar francezii au știut să îl vândă. În Franța unde te duci în magazine Boujolais e vin de bază, iar noi cu zaibărul n-am fost în stare să ni-l acredităm ca și soi la fel ca și ei. Și e dureros”, spune primarul Pistrițu.
Și impedimentele sunt multe, mai spune edilul din municipiul Băilești: „Dacă vrei să-ți înființezi o suprafață mare de zaibăr nu ți se dă acordul. Ți se dau însă fonduri europene ca tu să dezafectezi terenul ăla cu viță hibridă și să pui nobilă. Aici în Băilești, oamenii și-au pus în continuare zaibăr, dar în alte părți au renunțat”.
Zaibărul dă roade cam la trei ani după ce este plantat, spun agricultorii doljeni.
Preţul pentru un litru de zăibărel nu este foarte piperat. Între 5 şi 8 lei. Diferenţa este dată de acurateţe. Și dacă vrei să-l cumperi, trebuie să ştii că, odată cu timpul, zaibărul devine mai bun. Îl găsești însă numai acasă la gospodar.
„Scoate producție după trei ani. Din 100 de kilograme struguri scoți cam jumătate vin. Dar depinde și de boabă, dacă a plouat înainte, să aibă carne. Îl vindem cu 5 lei. Nu prea mai cumpără oamenii. Cumpără mai mult vin mai ușor. Zaibărul e un vin greu.
Înainte, mă tată, ce spărgeam o ceapă, cu o bucată de șuncă lângă și cu un zaibăr de-ți trosneau urechile… Lumea acum e îmbătrânită, e bolnavă cu inima, nu mai poate să bea zaibăr. Acum lumea bea mai mult bere și la pomeni. Înainte la pomană, dacă erau 40-50 de oameni la masă se beau 50 de litri de zaibăr. Anul trecut dacă s-au băut 10 litri. Acum beau bere și suc, ieftin și acidulat”, spune Dumitru, un doljean care încă mai are viță de zaibăr în curte.
Doljeanul ne dezvăluie și metoda tradițională pentru a ne da seama dacă vinul este sau nu suficient de dulce.
„Dacă e dulce strugurele și e copt nu îi mai pui deloc zahăr. Și acum se mai păstrează o metodă veche de verificare, cea cu oul proaspăt. Arunci oul într-o găleată cu must și dacă iese la suprafață înseamnă că e suficient de dulce și nu mai pui zahăr. Dacă nu se ridică la suprafață mai pui zahăr”, mai spune bărbatul.
Deși enologi academicieni insistă că acest soi nu este bun, conţine o mare cantitate de alcool metilic, toxic pentru organism, are gust puternic foxat, sunt slabe alcoolic, are o culoare instabilă şi este predispus la oţetire, oltenii se mândresc cu vinul lor.
Negru şi gros ca motorina, asupru, numai bun de băut în timp ce muşti dintr-un praz întins în sare, şi cu o bucată de slăninuţă, ori carne de la găleată, după cum îl recomandă oltenii. Trebuie băut însă cu grijă, pentru că zăibărelul „te ia repede de cap”.
