„Cerşesc, ce să fac? Marţea, ne întâlnim toţi cu ce am strâns în timpul unei săptămâni şi mâncăm împreună“
Îi vedem de multe ori pe străzi la cerşit sau dormind prin scări de bloc. Mănâncă pe unde apucă şi ce apucă, la mila celor din jurul lor. Nu este vorba despre cerşetori, ci despre o altă categorie care naşte cerşetori: copiii din orfelinate care au împlinit vârsta de 18 ani.
Anamaria Turmacu
Conform legislaţiei în vigoare, orice persoană care a fost instituţionalizată va rămâne în orfelinat până la vârsta de 18 ani, dacă nu urmează, în continuare, cursurile unei instituţii de învăţământ de stat. Odată cu majoratul, apar şi problemele acestor tineri: nu au unde să se ducă, nu au pe nimeni, nu ştiu ce să facă. Sunt lăsaţi în mijlocul străzii şi lăsaţi să se descurce cum pot. Rare sunt cazurile celor care reuşesc. Cei mai mulţi ajung însă să îngroaşe rândurile, deloc subţiri ale cerşetorilor, să doarmă prin scări de bloc, prin canale şi nu puţini sunt cei care sfârşesc tot într-o instituţie, dar de alt gen: penitenciarul.
Botezat de asistente
Cosmin Bălan este un copil abia ieșit de pe poarta orfelinatului. S-a născut la Râmnicu Vâlcea şi a fost unul din mulţii bebeluşi abandonaţi de mamă în spital. Nu şi-a cunoscut niciodată părinţii, iar de botezat l-au botezat asistentele medicale. După câteva luni de stat în spital, a fost transferat la unul din centrele de plasament din Vâlcea, apoi la unul din Craiova. I-a plăcut viaţa de la orfelinat. Primea cadouri la fiecare Crăciun şi avea o grămadă de prieteni. Acum o lună însă, a împlinit 18 ani, aşa că a fost obligat să plece. Nu cunoaşte pe nimeni, nu are pe nimeni. A rămas aproape de câţiva colegi de la plasament şi şi-au găsit ca adăpost scara blocului în care locuieşte fosta lor profesoară de matematică. Dorm pe cartoane pe care dimineaţa le strâng, să nu ştie vecinii că doarme cineva acolo, pentru că i-ar putea scoate afară.
Când „acasă” înseamnă niște cartoane
De mâncat, mănâncă pe unde apucă şi ce apucă, iar banii îi face rost de la oamenii cu inimă largă. „Cerşesc, ce să fac altceva? Mă mai duc pe la una din terasele de acolo, din Brazdă de unde stau eu şi dau o mână de ajutor. Îmi dă patroana o sută de mii de lei (n.r. lei vechi) pentru că o ajut, dar nu mă pot duce în fiecare zi, că nu are nevoie de mine în fiecare zi. Nu sunt singurul din stradă. Mai am doi colegi care stau cu mine în scara blocului şi mai am încă patru colegi care sunt la un bloc în Craioviţa. Marţea, ne întâlnim toţi cu ce am strâns în timpul unei săptămâni şi mâncăm împreună“, povesteşte Cosmin. Speră ca la un moment dat, împreună cu colegii lui să reuşească să îşi găsească o casă adevărată în care să stea. Până atunci însă, este obligat să numească „acasă“ cartoanele din scara blocului în care doarme.
Tinerii crescuţi în centrele de plasament consideră cã autoritãţile locale ar trebui sã se gândeascã sã îi sprijine și pe tinerii din sistemul de protecţie socialã. Este și cazul lui Claudiu Lãzeanu, tânãrul despre care aţi mai citit în „Jurnalul Olteniei”. El este unul dintre norocoși, reușind sã-și continue studiile și chiar sã-și achiziţioneze o locuinţã, în rate.
„Dacã îţi continui studiile, rãmâi în sistem pânã la 26 ani, dacã nu, la 18 ani pleci. Sã-ţi gãsești o locuinţã nu este ușor, iar tinerii din sistem chiar sunt cazuri sociale. De altfel asta a reieșit și din discuţiile cu alţi copii. Este nevoie de un spaţiu unde sã poţi locui, mãcar pânã te pui pe picioarele tale”, spune Claudiu.
Reamintim cã Direcţia pentru Asistenţã Socialã și Protecţie a Copilului Dolj are în plan sã asigure cazare pentru încã doi ani tinerilor care pãrãsesc sistemul. Mai este nevoie doar de un spaţiu, spaţiu care a și fost identificat. Este vorba de blocul 201 C din cartierul Craioviţa Nouã, a cãrui construcţie a fost abandonatã în urmã cu mai bine de 15 ani, din lipsã de fonduri. Construcţia a fost începutã, în urmã cu 20 de ani, de Consiliul Judeţean Dolj, apoi a fost preluatã de cãtre Ministerul de Interne – Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj, pentru finalizarea lucrãrilor. Investiţia a fost finanţatã pânã la 31 decembrie 2000. De atunci a rãmas în paraginã. Consiliul Judeţean vrea sã preia din nou blocul și sã finalizeze lucrarea. Apoi imobilul ar urma sã treacã în administrarea Direcţiei de Protecţie a Copilului Dolj.
„Acolo, douã etaje am vrea sã le destinãm acestui tip de centru pe care noi l-am mai avut, chiar îl avem în organigramã, avem și posturile pentru el, dar nu avem locaţia. În cazul în care vom avea locaţia, vom organiza acest tip de centru în care, la ieșirea din sistem, pentru doi ani le vom asigura cazare, ei fiind obligaţi sã își asigure hrana și ce mai au nevoie. De asemenea, noi ar urma sã le asigurãm sprijin în gãsirea unui loc de muncã și în adaptarea la locul de muncã”, ne-a declarat Florin Stancu, directorul Direcţiei de Asistenţã Socialã și Protecţia Copilului Dolj.
