Mehedințiul are 3 eroi martiri ai Revoluției din decembrie 1989
În aceste zile trebuie să ne aducem aminte de toți cei care s-au jertfit la Revoluția din decembrie 1989 şi au murit răpuşi de gloanțe, pentru ca noi să scăpăm de dictatura comunistă şi să trăim în libertate. Mehedinţiul are 3 tineri martiri , ucişi la Revoluţie. Este vorba de Vasile Ținăcui , Eugen Mareşi şi Dorel Boară. Să nu-i uităm niciodată!
Părinții şi alte rude ale tinerilor din Mehedinți ucişi la Revoluție trăiesc de atunci cu durearea în suflet. În fiecare an, în aceste zile de decembrie, autoritățile locale depun coroane de flori şi organizează un ceremonial special în zona Casei Tineretului din Severin la monumentul ridicat pentru aceşti eroi. Părinți îndurerați primesc vorbe frumoase de mângâiere, de consolare. Dar durerea rămâne….
Numai părinte să nu fii…
Vasile Ţinăcui are 75 de ani şi este un om modest, pensionar, care locuieşte în Drobeta Turnu Severin. Fiul său, tot Vasile, care, în acest an, ar fi împlinit 38 de ani a murit împuşcat la Bucureşti la Revoluţia din decembrie 1989. În aceste zile se împlinesc 27 de ani de atunci! ,,Tot timpul mi-e dor de el şi îl port ca pe o icoană în suflet !”, ne povesteşte tatăl îndurerat . Vasile Ţinăcui junior avea 17 ani în decembrie 1989 şi lucra la uzina de vagoane ,,MEVA” din Severin. Tatăl său ne-a povestit că în acele zile fierbinţi de la începutul Revoluţiei copilul lui a auzit că se face apel la populaţie să vină la Bucureşti să apere Televiziunea Română Liberă.,,Băiatul meu n-a mai stat pe gânduri. S-a urcat în tren cu mai mulţi tineri din oraş şi s-au dus la Bucureşti ca să apere televiziunea. A murit împuşcat pe data de 22 decembrie 1989. L-au împuşcat în gât şi în zona inghinală. Nu ştiu exact în ce loc s-a petrecut tragedia. Ori în Piaţa Universităţii ori la o gură de metrou!”, ne-a povesteşte Vasile Ţinăcui senior. Omul susţine că abia pe data de 8 ianuarie 1990 şi-a văzut copilul mort. Trupul neînsufleţit se afla alături de alte sute de morţi împuşcaţi la revoluţie, în morga Institutului Mina Minovici: ,,În acele zile de după revoluţie când copilul nu s-a mai întors acasă am presimţit ceva rău, o durere adâncă în suflet. Am văzut apoi la televizor un comunicat prin care se anunţa că cei care nu-şi găsesc rudele să vină la Bucureşti la morga de la Mina Minovici să-i identifice. Erau sute de morţi acolo, poate mii. Băiatul meu, sărăcuţul, fusese identificat. Era scris pe un tabel al morţilor că avusese legitimaţia de seviciu la el. Mi l-au arătat mort, ciuruit de gloanţe ! El era!L-am luat acasă la Severin în coşciug, ciuruit de gloanţe şi l-am înmormântat şi eu creştineşte după 3 zile, cum e rânduiala. Doar un om pe nume Vizdei de la Consiliul Judeţean m-a ajutat cu o maşină, în rest nimeni nu m-a ajutat cu nimic. Nu mă plâng, dar asta a fost situaţia”, ne spune Vasile Ţinăcui senior.
,,Libertatea nu ne ţine de foame, băi tată!”
Bătrânul este mâhnit că jertfa băiatului său şi a altora ca el nu a adus prosperitate românilor, ci doar unora mai şmecheri: ,, Mulţi tineri din ţara asta au murit ca să profite alţii şi să se îmbogăţească. Poporul o duce rău, după cum vedeţi şi dumneavostră!Acum e libertate cu burta goală, căci libertatea nu ne ţine de foame, băi tată! Înainte de revoluţie aveai obligatoriu servici, îţi dădea statul casă, masă, butelie, nu mai aveai grija zilei de mâine. Vorbele libere nu ţin de foame. Eu unul am rămas cu certificatul de urmaş al unui erou martir. Doar cu actul, că drepturile încă nu mi s-au dat aşa cum prevede Legea nr.341/2004. Dacă nu mi se vor da n-am ce face tată, că eu sunt om necăjit şi n-am nicio putere”, ne-a mai spus Vasile Ţinăcui.
Eugen Mareş era militar când a fost secerat de o rafală
Cel de-al doilea severninean care a murit de tânăr pentru libertatea nostră este Eugen Mareş. El a fost ucis la vârsta de 20 de ani şi fusese încorporat în armată în septembrie 1989. Era militar în termen la unitatea de artilerie ,,Mihai Bravu” din Bucureşti. A fost împuşcat în noaptea de 23/24 decembrie la filtrul organizat de unitatea militară la care activa între o şcoală şi o biserică. Persoane necunoscute l-au împuşcat cu rafală de mitralieră care a traversat diagonal corpul de la braţul stâng către coapsa dreaptă. Chirurgii trebuiau atunci să-i scoată splina, un rinichi şi mai mult de jumătate din intestine. Ulterior a fost reoperat însă a murit ca urmare a complicaţiilor apărute. Părinţii eroului Eugen Mareşi ne-au mărturisit că în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră la care a fost împuşcat fiul lor, s-a născut nepotul lor Vladimir, acum în vârstă de 14 ani.,,Mai avem doar o fiică Adelina, căsătorită, pe numele de Dobrescu. Fiul ei, adică nepotul nostru Vladimir, s-a născut pe data de 22 decembrie la ora 23.00 exact când a fost împuşcat Eugen al nostru. Credem că este un dar dumnezeiesc, un fel de alinare a durerii din sufletele noastre care va rămâne veşnică”, ne-au spus Dumitru şi Elena Mareşi. Pierderea fiului lor Eugen, le-a provocat o durere adâncă şi permanentă în sufletele soţilor Mareşi. Ca o consolare, autorităţile locale din Severin au schimbat denumirea unei străzi-Gladiolelor- cu numele eroului ucis la vârsta de 20 de ani- strada Eugen Mareşi. Iar în faţa blocului în care Eugen se întâlnea cu prietenii şi colegii de şcoală, părinţii i-au ridicat pe cheltuiala lor un bust de bronz impunător. Despre al treilea martir al Revoluţiei din Mehedinţi, locotenentul Dorel Boară, un tânăr vesel şi chipeş care avea tot viitorul în faţă, nu se ştiu prea multe despre cum a fost ucis. Ce ştim sigur este că îi plăcea foarte mult fotbalul şi o bună bucată de timp, chiar până să fie împuşcat, a jucat fotbal la echipa din divizia judeţeană ,,Unirea Livezile”. Iar sora lui care locuieşte în Severin a suferit şi suferă enorm ca urmare a acestei tragedii.
